CURS DE PRIM AJUTOR la COLEGIUL UNIVERSITAR SPIRU HARET BUCUREȘTI

21 de ani de detectivistică… 2000-2021, Arc peste timp… Congresul Național Aniversar al Asociației Naționale a Detectivilor din România

colegiu | Uncategorized

Asociația Națională a detectivilor din România a contribuit la elaborarea unei legi în domeniu și crearea unei comunități profesionale prestigioase în vederea desfășurării activităților detectivistice sub normele legale internaționale.

În anul 2000, a fost înființată cu ajutorul celor 24 de membri fondatori Asociația Națională a detectivilor din România, având ca obiectiv protejarea și reprezentarea intereselor celor mai importante agenții de detectivi din România.

Asociația Națională a detectivilor din România, membră a I.K.D (International Federation of Associations of Private Detectives) are în structura sa agenții și cabinete care funcționează legal, verificate și recomandate, ce se supun statutului A.N.D.R și Codului de Deontologie profesională.

Sub deviza SEMPER VERITAS (Intotdeauna Adevărul) Asociația Națională a detectivilor din România și-a asumat atât promovarea profesiei de detectiv, liberă, independentă și autonomă cât și crearea unei structuri  profesionale naționale a tuturor detectivilor particulari din România.

Supranumită „Doamna” detectivilor din România Maria Bumbaru – președinte executive, detective particular de peste 25 de ani, deschide orizontul detectivilor prin înființarea unei asociații detectivistice împreună cu alți 24 de investigatori din cadrul Ministerului de Interne ce deține în momentul actual peste 150 de membri, persoane fizice și peste 25 de societăți specializate.

Președintele Executiv al Asociației Naționale a Detectivilor, s-a zbatut ca un proiect de lege care stabilește statutul detectivilor particulari și modalitătile de exercitare a meseriei existent înca din 1997 să fie implementat și în România sub normele legislative în vigoare. 

Acest lucru s-a realizat oficial în anul 2003 apărând astfel în România o nouă meserie în nomenclatorul muncii și anume cea de detectiv particular.

Cu respect și angajament față de regulile etice profesionale dna Maria Bumbaru creează relații strânse și oportunitati de dezvoltare a nișei detectivistice din România organizând evenimente cu participanți importanți din toată lumea stabilind astfel alianțe europene și internaționale cu țări precum Italia, Spania, SUA, Germania, Turcia, etc.

Scopul principal al Asociației Naționale a Detectivilor din România constă în reprezentarea, susţinerea și promovarea intereselor economice, profesionale, sociale și juridice ale membrilor.

În acest context ANDR are în vedere elaborarea şi promovarea programelor de dezvoltare și armonizare a legislației românești specifice prin afilieri și parteneriate cu structuri similare din Uniunea Europeană.

Din anul 2019 Universitatea Spiru Haret București este în strânsă colaborare cu Asociația Națională a detectivilor din România, autorizând în cadrul Colegiului universitar Spiru Haret domeniul Servicii, cu calificarea profesională DETECTIV PARTICULAR.

În luna august prima promoție de absolvenți ai calificării profesionale Detectiv particular, a susținut și promovat examenul de certificare a calificării profesionale, urmând să susțină un examen de atestare, organizat conform legii de către Inspectoratul General al Poliției Române, conform graficului de examinare. După atestare, detectivul particular poate să-și desfășoare activitatea numai în cadrul unei Agenții de detectivi particulari sau a unui Cabinet individual.

            În data de 14 septembrie 2021, am avut onoarea și deosebita plăcere ca împreună membrii ANDR, detectivi particulari neafiliați invitați, elevi și absolvenți ai Colegiului universitar Spiru Haret București (calificarea profesională Detectiv particular), personalități ale mediului academic, politic, economic, reprezentanți ai Ministerului de Interne, IGPR și alte instituții, să participăm la Congresul Național Aniversar, organizat la Hotel J.W.Marriott – București.

            La aniversarea a 21 de ani de activitate,  doamna Bumbaru Maria, președintele executiv al Asociației Naționale a Detectivilor din România (2000-2021)  – ne-a încântat cu imagini din Arhiva asociației și a făcut un „Arc peste timp pentru a sublinia provocările acestei meserii, importanța legislației, a Codului de Etică și Deontologie profesională, a selecției celor care vor să îmbrățișeze această meserie.

A fost trecută în revistă Activitatea investigatorilor privați din România în contextul Internațional „Quo vadis“   în  Secolul 21“ iar la GALA DINNER au fost decernate: Insigna de Aur a Asociației, membrilor Fondatori și Membrilor de Onoare;  Distincția profesională Senior Detectiv; Distincția profesională„Insigna de aur“,  membrilor care activează în ANDR de minimum 15 ani consecutiv; Distincția profesionalăInsigna de argint“, membrilor care activează în ANDR de minimum 10 ani consecutiv.

Arc peste timp …. 21 de ani de amintiri … fereastra către Viitor! Ne-am exprimat cu toții dorința de a ne revedea cu bine și de a avea satisfacții profesionale, chiar și în contextul epidemiologic în care ne aflăm.

Pentru fiecare dintre cei aflați la acest eveniment, la ceas aniversar, a fost o zi încărcată dar emoțiile au fost pozitive, cu satisfacțiile profesionale care nu s-au lăsat așteptate iar, eforturile doamnei președinte Bumbaru Maria au fost apreciate până la cel mai înalt nivel.

Sperăm să ne revedem curând la alte evenimente organizate pentru pasionații acestui domeniu.

Tranziția de la o profesie la cea de asistent medical generalist

colegiu | Uncategorized

            De ce și când oamenii se hotăresc să își schimbe profesia?

Există o complexitate de motive pentru care oamenii își schimbă profesia cum ar fi nemulțumiri, neliniștiți, nevoi, muncă extenuantă și stresantă, venituri insuficiente dar și nevoia de o dezvoltare a carierei, uneori în domenii extrem de diferite. Uneori descoperi pasiuni și hobby-uri dar ajungi să conștientizezi că nu te mai regăsești în actuala profesie sau după ce ai investit în dezvoltarea ta personală vrei mai mult pentru că poți mai mult!

Așa se întâmplă și în cazul meu, după ce am absolvit școala de ospătari și barman și vânzător în alimentație am lucrat 10 ani în alimentația publică. Mi-am dat seama că îmi doresc o schimbare în viața mea și că reconversia profesională a devenit o necesitate.

În următorii 10 ani în care am fost doar mamă și soție mi-am dat seama că vreau să am în preajma mea oameni cu care să comunic și să le pot fi de ajutor atunci când au nevoie. Empatia și dorința de a ajuta au venit și din faptul că în acești 10 ani am desfășurat activități de voluntariat și practici fiind la proiecte și campanii în domeniul social.

Atunci am luat decizia de a urma un alt drum, de a urma o carieră în domeniul asistenței medicale și de a urma cursurile unui colegiu universitar de specialitate.

Din acest punct de vedere, fiind căsătorită cu un bărbat de etnie rromă, aveam de dus o luptă cu discriminarea dar și cu obținerea acceptului familiei și a comunității de a lucra în acest domeniu al serviciilor medicale. Imaginați-vă o mică furtună zilnică, adică lupta mea permanentă de a demostra că pot, că vreau și de-ai convinge pe toți cei din jurul meu că pot avea încredere în mine și decizia pe care am luat-o este pentru mine cea mai bună. Deși femeile care trăiesc în această comunitate sunt uneori invizibile, eu am demonstrat, fără a renunța la indentitatea mea, că pot fi un bun elev, un model pentru alți colegi mai tineri chiar dacă vin din alte comunități sau dintr-un mediu tradițional. Am îmbinat tradiția și obiceiurile din comunitatea rromă cu profesia de asistent medical generalist. Uneori m-am simtit vulnerabilă, descurajată și nu am avut încredere în mine, colegii mei m-au susținut, m-au încurajat, nu m-au exclus și aș vrea să le mulțumesc pentru asta simțindu-mă mereu prietena și colega lor.

Nu este ușor să vii dintr-o comunitate rromă dar Colegiul Universitar Spiru Haret, cadrele didactice m-au ajutat să mă integrez, să mă simt ca acasă și m-au ajutat să îmi găsesc identitatea de care am nevoie. Suportul lor permanent și dorința mea de a învăța și de a deveni un bun asistent medical generalist i-au convins pe cei din familia mea și comunitatea din care face parte soțul meu să accepte că o femeie poate fi de succes și care poate dezvolta o carieră performantă, că poate fi un om de bază, fără a ignora identitatea și obiceiurile acestei comunități.

VĂDUVA (DAMASCHIN) M. GEANINA-FLORENTINA, elevă la calificarea profesională Asistent medical generalist, Colegiul Universitar Spiru Haret

Prima promoție de absolvenți ai Colegiului universitar Spiru Haret București, calificarea profesională Detectiv particular

colegiu | Uncategorized

Dragi absolvenți ai Colegiului universitar Spiru Haret București, calificarea profesională Detectiv particular, promoția 2021.

Cei care ați spus „prezent” la strigarea catalogului de către dirigintele vostru, dl. prof. univ. dr Bujor Florescu, ați spus „prezent” unui viitor spre care ați făcut primul pas: acela de a participa!

Îmi revine onoranta misiune de a vă mulțumi, în calitatea mea de Președinte al Asociației Naționale a Detectivilor din România, pentru exemplara organizare a banchetului de absolvire. Faptul că ați ales ca simbol al promoției voastre un copac cu ramuri tinere – care vă reprezinta pe voi, dar și cu rădăcini puternice, ceea ce suntem noi, ne arată că ați înțeles mesajul: nici o ramură nu se poate înălța spre cer fără rădăcini puternice! Vă așteaptă un drum greu, așa cum v-au transmis membrii Consiliului Director și Detectivii Seniori care au dat curs invitației voastre, dar tot ei v-au vorbit și despre satisfacțiile și mulțumirea unică pe care vi le poate aduce aceasta profesie practicată cu pasiune și devotiune.

Ați făcut efortul de a participa la ceremonia de absolvire, de a petrece un timp frumos și de calitate împreună, de a vă cunoaște mai bine, dincolo de barierele instituționale și de a interacționa cu detectivii care au pus bazele acestei profesii. Apreciez implicarea și susținerea micului colectiv de organizare, apreciez dăruirea și inspirația cu care ne-ați făcut surprize de neuitat…

Multumiri absolventei, Mădălina Radu-Serafinceanu pentru mesajul adresat în numele clasei și pentru invitația pe care a adresat-o șefei clasei, anului I – Maria Dumitrescu, prilej cu care a transmis simbolul continuității unei tradiții pe care voi ați avut privilegiul de a o iniția…

Nutresc convingerea și speranța că veți deveni buni profesioniști și că nu veți uita că spiritul de echipă, colegialitatea și respectul sunt călauze de preț…

Și nu în ultimul rând mulțumiri doamnei secretare, soc. Marcela Țibuleac-Dinu, care v-a fost alături și la acest eveniment. Mulțumim pentru zâmbet, pentru dăruire pentru încrederea și puterea de a le fi aproape nu numai elevilor ci și cadrelor didactice. Lucrurile frumoase se clădesc cu încredere și daruire și nimeni nu reușeste singur, nimeni nu se poate bucura singur… Pentru fiecare clipă de bucurie, tristețe, îngrijorare, ai nevoie de oameni pentru le împărtăși… Multumim! Suntem norocoși cu toții că te-ai alăturat nouă în această călătorie spre împlinirea visurilor.

Cu prețuire  

Consiliul Director ANDR si

Președinte

Maria Bumbaru

COLEGIUL UNIVERSITAR SPIRU HARET BUCUREȘTI, A RĂSPUNS INVITAȚIEI DE A DEVENI PARTENER AL SIMPOZIONULUI ȘTIINȚIFIC INTERNAȚIONAL și programului de formare „STRATEGII DE OPTIMIZARE A CONTINUITĂŢII ÎNTRE NIVELELE DE ŞCOLARITATE”organizat în 11-12 iunie, în mediul ONLINE

colegiu | Uncategorized

Evenimentul a cuprins 6 workshop-uri didactice și oportunitatea de a participa la proiectul de voluntariat: DAR DIN DAR TE FACE VOLUNTAR!
Simpozionul a fost organizat de cӑtre Institutul de Cercetӑri, Politici și Evaluare în Educatie (Asociația Profesorilor și Dascӑlilor de Pretutindeni) în parteneriat cu Colegiul universitar Spiru Haret București, Casa Corpului Didactic Teleorman, Casa Corpului Didactic Neamț și Casa Corpului Didactic Alexandru Gavra din Arad cu sprijinul colegilor catedrei de educație preșcolarӑ de la Facultatea de Ştiințele Educației și Informaticӑ, Universitatea Pedagogicӑ de Stat Ion Creangӑ din Chișinӑu.

Conferința Internațională PROVOCĂRI ALE EDUCAŢIEI BUNĂSTĂRII ÎN ŞCOALĂ. DE LA EDUCAŢIA DIN ŞCOALĂ LA CARIERĂ.

colegiu | Uncategorized

Vă invităm la Conferința Internațională PROVOCĂRI ALE EDUCAŢIEI BUNĂSTĂRII ÎN ŞCOALĂ. DE LA EDUCAŢIA DIN ŞCOALĂ LA CARIERĂ (14-15 mai 2021, platforma ZOOM) și Proiectul de Voluntariat DONEAZӐ O CARTE ŞI DARUIE CUNOAŞTERE! (aprilie-august 2021), prin partenerii sӑi naționali și internaționali, răspunde nevoii de colaborare a tuturor cadrelor didactice prin realizarea unui schimb de informație în implementarea standardelor de calitate, de generalizare a bunelor practici ca urmare a modificării stilului de desfășurare a activităților didactice în contextul învățământului actual. Cercetările efectuate la nivel global arată că există o legătură directă între bunăstarea emoțională a elevilor și a cadrelor didactice în cadrul școlii și reușita școlară și prestația profesională. Astfel, promovarea bunăstării elevilor și profesorilor va determina îmbunătățirea rezultatelor educaționale și a calității proceselor educaționale în școală.

Este obligatorie înregistrarea datelor dvs în formularul disponibil la adresa:

https://docs.google.com/forms/d/1gmMuOqcWYOpBR04bBOLmBM6K7zhUFAfvb725Q_0da7c/viewform?gxids=7628&fbclid=IwAR13K-aCH9fsSzO8qZcF1SeeYkZVuCaZSbZfNCgXhd4zyXJUIfqXk7YOhrk&edit_requested=true

Mai multe detalii: Institutul de Cercetari, Politici si Evaluare in Educatie (Asociatia Profesorilor și Dascălilor de Pretutindeni) instituteducatie.secretariat@gmail.com

CE FACI DACĂ BĂNUIEȘTI CĂ PACIENTUL TĂU ESTE CONSUMATOR DE DROGURI?

colegiu | Uncategorized | ,

Atunci când cineva se află în pericol de înec și vrem să-l salvăm, trebuie să știm exact momentul în care îi sărim în ajutor. Dacă sărim prea repede, există riscul ca cel ce se îneacă, din cauza panicii, să ne tragă în jos și pe noi.

La fel poate fi și în situația în care ne dorim să oferim ajutorul unui pacient, consumator de droguri. Dacă nu știm când trebuie ,,să sărim în ajutor” putem face mai mult rău decât bine, favorizând continuarea perioadei de consum, iar noi, să ne epuizăm energia încercând să oferim soluții la probleme pe care acesta nici măcar nu consideră ca le are.

Înainte de a încerca să oferim ajutorul unui pacient, consumator de droguri, este important să identificăm stadiul în care acesta se află. Își recunoaște starea sau o ascunde? Vrea ajutor pentru a renunța? Sau doar trece printr-o situație de criză din care ar vrea să iasă pentru ca mai apoi să o ia de la capăt cu consumul de droguri? Este dispus să plătească prețul schimbării? Sau încă iubește drogurile?

Aceasta a fost tema întâlnirii online organizate la Colegiul Universitar Spiru Haret București, coordonatorul pentru proiecte și programe educative școlare și extrașcolare și responsabil al Comisiei pentru prevenirea și eliminarea violenței, a faptelor de corupție și discriminării în mediul școlar și promovarea interculturalității, doamna profesor Maria Petrescu- sociolog, având-o invitată pe doamna Comisar Mirela Ilona TîRȘOLEA,  Agenția Națională Antidrog.

Dialogul specialistului antidrog – elevi – cadre didactice a fost unul de educare, de informare, de conștientizare a fenomenului, de adaptare la situații de criză, de dialog cu pacientul consumator, dar și de recunoaștere a semnelor și simptomelor, pentru ca asistentul medical să fie persoana care îl sprijină pe parcursul procresul de recuperare.

Invitatul nostru, cu experiență de peste 25 de ani în domeniul prevenirii consumului de droguri, a vorbit participanților despre teme actuale, reale, care să-i facă să înțeleagă fenomenul și să-l recunoască în activitatea profesională.

Ce este drogul?

Ce tipuri de droguri există?

Cum recunoaștem un pacient consumator?

Care sunt efectele drogurilor asupra creierului și stării de sănătate?

Care sunt manifestările de dependență?

               Sunt doar o parte din întrebările la care specialistul a răspuns celor peste 65 de elevi și cadre didactie prezente.

               Intervenția Dnei. Comisar Mirela Ilona TîRȘOLEA i-a purtat pe participanți în lumea consumatorilor, de la drogurile ilicite la cele licite, de la droguri inhibitoare ale sistemului nervos central la droguri perturbatoare sau depresive, de la alcool, tutun la opiacee, barbiturice, opioide, sedative, Extasy sau LSD.  Au învățat să recunoască și să deosebească simptomele, semnele, percepțiile și efectele, în funcție de tipul drogului: de sinteză, sintetice sau LSD.

               Dna Comisar Mirela Ilona TîRȘOLEA a vorbit despre utilizarea drogurilor ca tratament al diferitelor afecțiuni, despre modurile de administrare, despre utilizarea acestora în terapia durerii, terapia somnului, terapia tulburărilor psihiatrice sau  terapia tusei.

               Elevii și cadrele didactice au învățat că este necesară o abordare flexibilă și atentă, în locul uneia dure, că trebuie să fie non-agresivi si convingători, ca să câștige încrederea pacientului consumator.  

               Întâlnirea a fost o oportunitate și o provocare în acelați timp, care a răspuns nevoilor de cunoaștere a elevilor, o completare a curricumului formal cu activități extracurriculare, un schimb de experiență cu un specialist în domeniul abordat, stârnind interesul elevilor care au înțeles importanța activității în dezvoltarea personală.

cu Comisar Mirela Ilona TîRȘOLEA, Agenția Națională Antidrog

Organizatori:  Prof. Maria Petrescu – sociolog

                       Țibuleac-Dinu Marcela – sociolog

Invitat special: Comisar Mirela Ilona TîRȘOLEA, Agenția Națională Antidrog

Beneficiari: elevii și cadrele didactice ale Colegiului universitar Spiru Haret

Lecții de viață cu Bruno Demaille, mediator și negociator internațional: Bulliyng, cyberbullyng, managementul conflictelor, comunicare profesională

website | Education

 De mai bine de un an de zile viața noastră a luat o altă turnură și fiecare zi este o provocare pentru conducerea Universității, cadrele didactice și beneficiarii direcți ai educației, elevii.

Activitatea didactică și chiar o mare parte din stagiul practic s-a desfășurat în format Online pentru toate domeniile autorizate să funcționeze în cadrul Colegiului universitar Spiru Haret.

Cu sprijinul coordonatorului pentru proiecte și programe educative școlare și extrașcolare și responsabil al Comisiei pentru prevenirea și eliminarea violenței, a faptelor de corupție și discriminării în mediul școlar și promovarea interculturalității, doamna profesor Maria Petrescu- sociolog, Colegiul universitar Spiru Haret București a organizat în data de 23 martie 2021, în mediul online o întâlnire/dezbatere pe teme de mare actualitate: bulliyng, cyberbullyng, managementul conflictelor, comunicare profesională. Invitat la acest eveniment a fost dl Bruno Demaille, mediator și negociator internațional, facilitator de dialog, cetățean de origine franceză, un specialist în comunicare profesională, un prieten de nădejde al Colegiului USH care a stat la dispoziția cadrelor didactice și a elevilor. Întâlnirea cu dumnealui a fost o provocare și o experiență, în același timp, iar multitudinea de elevi și profesori participanți, peste o sută, a demonstrat interesul față de această activitate.

Dialogul invitat – elevi a fost unul de educare a elevilor, de adaptare la nevoile societății și a actualului sistem sanitar, dar și o lecție despre comportament, empatie, adaptare la situații de criză, dialog cu pacientul sau familia, violență și bullying școlar.

Colegiul universitar Spiru Haret a înțeles că în educația modernă, de calitate, se impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar parteneriatul educaţional, ca set de intervenţie complementară, apare ca o necesitate.

Într-o lume dominată de mass media, televizor, calculator și Internet, care nu fac altceva decât să contribuie la transformarea elevilor noștri în niște persoane incapabile de a se controla comportamental, emoțional, Colegiul universitar Spiru Haret a adus elevilor săi activitățile extrașcolare, care sunt foarte utile, binevenite și care îi fac pe elevi mai responsabili, îi ajută să cunoscă niște mecanisme, să utilizeze niște resurse, să le crească stima de sine și să fie pregătiți pentru domeniul în care au ales să profeseze.

De asemenea, implicarea în activități extracurriculare îi ajută să întâlnească oameni noi, cu expertiză în diferite domenii aflate în corelație cu profesia aleasă, cu experiențe diferite, care îi ajută să-și facă prieteni, să socializeze, să prevină fenomenul bullyingului, să învețe despre demnitate, respect, limbaj, atitudine și despre rolul mediatorului sanitar.

De ce? Deoarece le pot schimba optica asupra vieții, îi pot orienta spre un drum mai bun, îi pun în situații reale în care se vor regăsi în carieră, încearcă roluri noi.

Intervenția domnului Bruno Demaille a stimulat gândirea critică, implicarea elevilor în actul decizional, în contextul respectării drepturilor omului și al asumării responsabilităților sociale, realizându-se, astfel, o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea comportamentală. Elevii au fost îndrumați să dobândească o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile noi și față de oamenii din jurul lor, fiecare unic în felul său, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv.

Orele cu invitatul nostru, pentru că au fost aproape trei ore, au stârnit interes, au produs bucurie, au facilitat acumularea de cunoştinţe. Întâlnirea a dat posibilitatea cadrelor didactice prezente să-şi cunoască elevii altfel, să interacționeze diferit cu ei, să doboare din barierele profesor-elev de la ore, să le cunoască pasiunile, aspirațiile și să poarte un dialog direct, de pe poziții egale, pe temele abordate.

Pentru trei ore, elevii au pășit în lumea fascinantă a comunicării profesionale, au învățat despre puterea cuvintelor, despre cum putem înlătura barierele fizice și psihice în relația cu pacientul, echipa medicală și aparținători, despre funcțiile limbajului, despre importanța și rolul mediatorului sanitar.

În a doua parte a întâlnirii dialogul a continuat pe teme de bullying și violență în mediul școlar, o problemă relațională care necesită o intervenție rapidă și directă din partea unității de învățământ. Invitatul a identificat împreună cu elevii formele de bullying, unele din experințe anterioare, au vorbit despre prejudecăți, emiterea unor judecăți nedrepte, despre diferențe de cultură și religie, despre consecințe.

Evenimentul a demonstrat, dacă mai era nevoie, că activitățile extracurriculare sunt necesare, că orele online pot fi creative, cu conținut, captează atenția elevilor și fiecare dintre participanți beneficiază de informații noi după această experiență.

Organizatori:  Prof. Maria Petrescu – sociolog

                       Țibuleac-Dinu Marcela – sociolog

Invitat special: Bruno Demaille, mediator și negociator international

Beneficiari: elevii și cadrele didactice ale Colegiului universitar Spiru Haret

Anunţ de angajare în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret Bucureşti

website | Asistent medical, Domeniul Productie Media, Domeniul Sanitar, Education

Ești în căutarea unui loc de muncă? Ai experiență în activitatea de secretariat? Dacă da, hai în echipa noastră!


Colegiul Universitar Spiru Haret București, face parte din structura Universității Spiru Haret București și este o unitate de învățământ postlicel cu activitate în domeniile sanitar, producție media, informatică și servicii.

Acum ne mărim echipa şi căutăm secretară.

➡Ce condiţii trebuie să îndeplinească:
– 12 clase absolvite sau facultate;
– experienţa în domeniu constituie un avantaj;
– experienţă şi capacitate de ascultare şi de a transmite informaţii persoanelor implicate în procesul de învățământ.


➡Persoana ideală ar avea:
– spirit de echipă;
– corectitudine;
– flexibilitate;
– diplomaţie;
– fidelitate în raport cu instituţia;

Ce oferim?
– contract individual de muncă cu normă întreagă şi pe perioadă nedeterminată;
– salariu negociabil;
– un mediu de lucru prietenos, plăcut şi curat.

Dacă îndeplineşti criteriile de mai sus trimite-ne un CV la adresa de email colegiuluniversitar@spiruharet.ro până pe data de 19.04.2021.

Concurs pentru ocuparea următoarelor posturi didactice/catedre în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret Bucureşti

editor | Asistent medical, Domeniul Productie Media, Domeniul Sanitar, Education

Consiliul de administrație al Universității Spiru Haret, cu sediul în București, str. Ion Ghica, nr. 13, sector 3, tel. 021 314 99 31, 021 455 10 00, anunță organizarea concursului pentru ocuparea următoarelor posturi didactice/catedre în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret Bucureşti:

  1. Etică profesională și multiculturalitate
  2. Medicină generală
  3. Medicină generală
  4. PIP, Asistență medicală
  5. PIP, Asistență medicală
  6. PIP, Asistență medicală
  7. PIP, Asistență medicală
  8. PIP, Asistență medicală
  9. PIP, Asistență medicală
  10. PIP, Asistență medicală
  11. Media și poligrafie/ Producție media
  12. Media și poligrafie/ Producție media

Concursul se va desfășura conform următorului grafic:

  1. Înregistrarea cererilor la secretariatul unității – 7-8.12.2020, între orele 9-16
  2. Afișarea listei candidaților admiși pentru susținerea probelor de concurs – 14.12.2020
  3. Proba scrisă – 15.12.2020
  4. Depunerea contestațiilor – 18.12.2020, între orele 9-16
  5. Afișarea rezultatelor finale și repartizarea candidaților – 21.12.2020

Se pot înscrie la concurs absolvenţi cu diplomă ai învăţământului superior, postliceal sau mediu care au înscrise pe diplomă/diplome specializarea/specializările corespunzătoare posturilor didactice/catedrelor respective conform Centralizatorului privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările, precum şi probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar.

Proba scrisă se susţine în specializarea/specializările postului/catedrei, conform Centralizatorului, după programele valabile, specifice pentru concurs.

Nu au dreptul să participe la concurs persoanele care au fost înlăturate din învăţământ printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală, persoanele care nu prezintă un document medical din care să reiasă faptul că nu există incompatibilităţi de ordin medical cu funcţia didactică, precum şi persoanele care au fost eliminate pentru fraudă sau tentativă de fraudă în cadrul concursului de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar, sesiunea 2020.

La cererea de înscriere la concurs vor fi atașate următoarele documente:

1) Copii de pe actele de studii, foaia matricolă şi certificat profesional (ultimul pentru absolvenţii liceului pedagogic);

1′) Absolvenţii care au susţinut examenul de licenţă/absolvire în 2020 vor prezenta copia adeverinţei de la instituţia de învăţământ superior/postliceal/mediu din care să rezulte că au susţinut examenul de licenţă, media de absolvire a facultăţii/şcolii postliceale/liceului pedagogic, specializarea dobândită, media anilor de studii şi faptul că pe parcursul efectuării studiilor s-a frecventat şi promovat modulul pedagogic;

2) Copii de pe certificatele de obţinere a gradelor didactice;

3) Copii de pe certificatele de naştere şi căsătorie (pentru solicitanţii care şi-au schimbat numele);

4) Copie de pe actul de titularizare în învăţământ (dacă este cazul);

5) Copia Deciziei inspectoratului şcolar sau a întreprinderii de întrerupere a activităţii (dacă este cazul);

6) Copie de pe fila din buletinul sau cartea de identitate cu domiciliul;

7) Adeverinţa din care să rezulte vechimea efectivă în învăţământ (dacă este cazul);

8) Copie de pe carnetul de muncă şi/sau copia filei corespunzătoare din registrul general de evidenţă a salariaţilor;

9) Avizul medical din care să rezulte ca este apt(ă) pentru a preda în învăţământ;

10) Declaraţie pe proprie răspundere că nu desfăşoară activităţi incompatibile cu demnitatea funcţiei didactice şi nu a fost îndepărtat(ă) din învăţământ pentru motive disciplinare sau printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală.

Concursul se va desfășura conform prevederilor Metodologiei de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate în unitățile de învățământ particular din învățământul preuniversitar, aprobată prin OMECTS nr. 5625/2012.

Roxana Feraru, absolventă a Colegiului Universitar Spiru Haret: Când am ajuns aici, am realizat că visul meu de a deveni Asistent Medical o să înceapă alături de foarte mulți oameni dedicați acestei profesii

editor | Uncategorized

Își dorește să devină un mic înger păzitor. Ce înseamnă pentru ea asta? Asistent medical generalist, grad principal în Serviciul Județean de Ambulanță, unde va putea să își dedice viața persoanelor aflate în situații critice. Ea este Roxana Ionela Feraru și a absolvit calificarea profesională Asistent Medical Generalist, promoția 2020. După absolvire a avut oportunitatea de a lucra o perioadă în Serviciul Județean de Ambulanță, însă momentan, din cauza pandemiei de coronavirus, acest vis s-a sistat.

Își amintește cu emoție de momentul în care a intrat pentru prima dată în amfiteatrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Când m-am văzut într-o mulțime atât de mare am realizat că visul meu de a deveni Asistent Medical o să înceapă alături de foarte mulți oameni dedicați acestei profesii.

Ionela Ionescu este profesorul de care își amintește cu drag: A fost prima persoană care mi-a pus în mână pentru prima dată o seringă. Acest  om minunat a insistat să învățăm această profesie temeinic, să o iubim, dar cel mai mult, să o respectăm!  De fiecare dată i-am mulțumit pentru faptul că am ajuns aici datorită dumneai. De ce? În primul an aveam extrem de multe emoții, îmi tremurau mâinile de fiecare dată când ajungeam lângă patul pacientului, emoțiile transmise de către pacient mă făceau să cred că nu sunt capabilă de a înțelege pe deplin suferința prin care trece. Dar doamna profesor Ionescu m-a ajutat să înțeleg exact ce trebuia să fac. Trebuia să ascult, să sprijin și să ridic moralul, să-i vorbesc frumos, să-i zâmbesc, să-l descopăr. Asta am învățat sub aripa dumneai. 

Ce ne poţi spune despre stagiile de practică pe care le-ai efectuat în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret?

Am întâlnit oameni dedicați acestei profesii. Atât eu, cât și colegii am mers pe secțiile care ne stârneau cel mai mult curiozitatea. Eu am efectuat primii doi ani la Spitalul Colentina, secția  Chirurgie Generală, alături de sub îndrumarea doamnei professor Ionescu Ionela. În anul 3 am decis să învăț ce înseamnă Medicină de Urgență. Ținând cont de acest aspect, am efectuat stagiul de practică la SJA Giurgiu, iar in tot acest timp mi-am dat seama că asta îmi doresc. Sunt o persoană destul de dinamică iar ,,adrenalina” întâlnită acolo mă face să-mi doresc asta. 

Ai un model pe care îl stimezi îndeosebi în domeniul în care te-ai specializat?

O admir foarte mult pe doamna Lamba Camelia, îndrumătorul meu în stagiul de practică în cadrul SAJ Giurgiu. Este un om extrem de puternic, gestionează situațiile foarte bine în condiții de stres. A avut răbdarea și priceperea de a mă învăța diferența dintre Secție si Urgență. ,”Contra cronometru” este cuvântul ce definește corect această ramură.

În prezent lucrezi în domeniul pe care l-ai absolvit? Descrie-ne o zi tipică din programul tău de lucru.  

Lucrez în domeniu, în cadrul unei clinici. Activitatea mea nu este una obișnuită deoarece lucrez la DriveThru, recoltez exudat faringian și nazal pacienților ce se testează pentru virusul Covid-19 din anumite motive precum călătorii, locul de muncă, școală, suspecți, preventiv.

Așadar, zi de zi îmbrac bine cunoscutul combinezon, port masca KN95, mască chirurgicala, vizetă, bonetă, 3 perechi de mănuși, botoși, halat impermeabil și cizme. Nu m-am temut de această ,”secție” deoarece în Codul de etică al AMG avem obligația ca în cazul pandemiilor să fim prezenți, iar când mi-am ales această profesie am știut ce obligații am. 

De ce ai ales Colegiul Universitar Spiru Haret pentru educaţia ta? Recomanzi această instituţie celor care optează pentru una din calificările pe care le pune la dispoziţie Colegiul?

Am aflat de Colegiul Universitar Spiru Haret într-o dimineață obișnuită mergând cu autobuzul.  Am văzut un panou publicitar pe Bvd. Iuliu Maniu cu  facilitățiile puse la dispoziție. Asta m-a făcut să intru pe site-ul oficial  și sa aflu toate detaliile, care în final m-au făcut să aleg această școală. 

Recomand  această instituție. Profesorii sunt persoane care lucrează în domeniu, cadre medicale din spitalele mari de stat, care ne-au îndrumat în stagiile de practică pe secțiile unde dumnealor profesează. Cât despre serviciul administrativ am doar cuvinte de laudă. Au dat dovadă de devotament, punctualitate, seriozitate, pentru fiecare problemă au găsit o soluție. Motivația consider că îi caracterizează pe cei care lucrează în această instituție.

Ce sfat le dai bobocilor Colegiului Universitar Spiru Haret?
Sfatul meu pentru bobocii Colegiului Universitar Spiru Haret este  acela de a iubi această profesie. Prima emoție, primul impuls o să-l simtă lângă patul pacientului, atunci când își vor da seama de frumusețea acestei profesii. 

Le recomand ca în cei 3 ani de școală să meargă pe cât mai multe secții, să descopere cu adevărat ceea ce îi atrage. Astfel, își vor transforma pasiunea în jobul dorit. 

Nu are un citat preferat, însă jurământul asistentului medical este sacru pentru ea.

„În numele Vieţii şi al Onoarei,

jur

să îmi exercit profesia cu demnitate,

să respect fiinţa umană şi drepturile sale

şi să păstrez secretul profesional.

Jur că nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, apartenenţă politică sau stare socială.

Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.

Fac acest jurământ în mod solemn şi liber!

INTERVIU cu Camelia Cojocariu, absolventă a Colegiului Universitar Spiru Haret: Pe mine m-a impresionat plăcut importanţa pe care Colegiul a acordat-o stagiilor de practică. Am fost sprijiniţi în a deprinde această meserie de la oameni extraordinari

editor | Asistent medical | , , ,

“Să nu te dai bătut în faţa oamenilor sau a întâmplărilor.” este fraza care îi place foarte mult şi pe care a transformat-o în motto-ul său. Ea este Camelia Cojocariu, absolventă a Colegiului Universitar Spiru Haret, promoţia 2019, calificarea profesională Asistent medical generalist.

A urmat cursurile Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii din Bucureşti, specializarea Asistenţă Socială, din dorinţa de a ajuta oamenii aflaţi în nevoie şi de a se implica direct în problemele comunităţii.

Ulterior însă, a decis să urmeze cursuri de calificare în meseria de asistent medical, asta după ce ani la rând, şi-a petrecut foarte mult timp în spitalele din Bucureşti în calitate de aparţinător, având astfel posibilitatea de a cunoaşte oameni care au impresionat-o fie prin pasiunea cu care îşi făceau meseria, fie, în cazuri mai puţin fericite, printr-o atitudine nedemnă de această profesie: „Atunci mi-a încolţit în suflet dorinţa de a face ceva în acest sens.”, mărturiseşte aceasta.

Tot din dorinţa de a face ceva concret pentru cei care aveau nevoie de ajutor, în anul 2007 s-a înscris ca membru al Crucii Roşii Române, fiind membru activ până în 2019, când a trebuit să renunţe, pentru a putea face voluntariat pentru SABIF.

Parcursul acesta profesional, cu schimbari atat de radicale, cumva m-a ajutat sa-mi gasesc calea si in final, sa ajung sa fac ceva ce simt ca ma implineste ca om.

Pe plan personal, adoră să se joace cu fiica sa şi să facă împreună decoraţiuni handmade, să se plimbe cu bicicleta să să asculte muzică. De asemenea, iubeşte cărţile şi nu trece nicio seară fără să citească măcar 2-3 pagini. Printre preferatele sale se numără cele de aventuri istorice: Alexandre Dumas, Paul Feval, Michel Zevaco etc.

În rândurile de mai jos, Camelia ne povesteşte despre experienţa sa în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret, cariera sa, dar nu uită nici de boboceii care au ales anul acesta să ne devină cursanţi.

1. Care este prima amintire legată de Colegiul Universitar Spiru Haret?

Destul de proaspete toate amintirile legate de colegiu, însă cred că cele mai multe emoţii şi cea mai vie amintire este legată de prima zi a stagiului de practică din anul I. Am făcut acel prim stagiu de practică la un spital de urgenţă pentru copii, iar eu am mers pe secţiile de Pediatrie, ATI şi Chirurgie. Deşi aveam experienţă cu spitalele, faptul că acolo era vorba de copii, m-a marcat profund.

2. În câteva cuvinte, cum a evoluat cariera ta după absolvirea colegiului?

Încă din anul II mi-am dat seama că vreau să practic această meserie fie într-o secţie de ATI, fie Urgenţe sau Ambulanţă, aşa că m-am înscris ca voluntar la SABIF, unde am mers la gărzi timp de mai bine de un an. La finele anului III, m-am angajat ca asistent stomatologie într-un cabinet unde am lucrat până la momentul susţinerii examenului de absolvire.

În acest timp, am fost implicată în diferite proiecte (demonstraţii practice şi ora de educaţie sanitară cu copiii de la grădiniţă, acordare de îngrijiri post operatorii pentru oameni fără adăpost). Din septembrie anul trecut, am ales să mă mut în Germania, împreună cu familia mea, unde bineînţeles, doresc să practic meseria.

Din cauza pandemiei lucrurile s-au mişcat puţin mai greu în direcţia visată de mine, aşa că după ce am lucrat aici o scurtă perioadă, am decis să mă reîntorc la şcoală, de data aceasta pentru a învăţa limba germană. Dupa ce voi avea suficiente cunoştinţe lingvistice, îmi doresc foarte tare să fac un curs pentru a putea lucra pe o secţie de ATI. 

3. Ce te-a ajutat cel mai mult în viața profesională, din ceea ce ai învățat în timpul anilor de studii?

Mi-au fost de ajutor absolut toate lucrurile învăţate la cursuri, toate sfaturile primite de la profesori şi mai ales, stagiile de practică. Indiferent de cât de mult aş fi studiat, fără stagiile practice nu aş fi avut curajul să mă prezint la un interviu/concurs de angajare, după absolvire.

4. Ce ne poţi spune despre stagiile de practică pe care le-ai efectuat în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret?

Pe mine m-a impresionat plăcut importanţa pe care Colegiul a acordat-o acestor stagii de practică şi m-am bucurat nespus că am avut ocazia să mergem în spitale importante din Bucureşti, unde mereu am avut un om care ne-a coordonat, ne-a îndrumat, ne-a ajutat. Noi am avut acces pe secţii foarte importante încă din anul I, am fost sprijiniţi în a deprinde această meserie de la oameni extraordinari.

5. Cine este profesorul care ţi-a plăcut cel mai mult şi ce mesaj dorești să-i transmiți?

Ar fi nedrept să nominalizez un singur profesor, pentru că toţi au fost minunaţi şi de la toţi am avut câte ceva de învăţat. Pot spune doar că printre cei mai dragi sunt: Stănuca Iuliana, Ionescu Ionela, Călina Alina, Nicoleta Timişan, Meruţă Alexandrina, Petrescu Maria, Iancu Melania, dna dr. Filip. Tuturor vreau să le transmit că le mulţumesc pentru răbdare, pentru înţelegere şi nu în ultimul rând, pentru încrederea pe care ne-au acordat-o!

6. Ai un model pe care îl stimezi îndeosebi în domeniul în care te-ai specializat?

Nu am neapărat un model, însă apreciez anumiţi oameni din domeniul acesta şi sunt destui. Printre aceştia se numără desigur şi profesorii noştri, dar şi medici sau asistente pe care i-am cunoscut în spitalele unde am efectuat stagiile de practică.

7. Care este primul lucru pe care-l faci dimineața?

Poate părea deplasat, dar în fiecare dimineaţă în care deschid ochii, mulţumesc Universului că eu şi ai mei am mai trecut peste încă o zi şi suntem cu toţii bine.

8. Cum vezi dezvoltarea ta profesională în viitor?

Mă văd într-o lumină foarte optimistă, domeniul medical este unul în care învăţarea şi dezvoltarea personală trebuie să fie un proces continuu, nicio zi nu seamăna cu alta, aşa cum niciun pacient nu seamăna cu altul.

9. De ce ai ales Colegiul Universitar Spiru Haret pentru educaţia ta? Recomanzi această instituţie celor care optează pentru una din calificările pe care le pune la dispoziţie Colegiul?

Sigur că recomand această instituţie tuturor celor care optează pentru această calificare profesională! Eu am ales-o la noroc, ca să fiu sincera, a fost cumva o întâmplare fericită. Am găsit Colegiul pe internet şi am spus, aici mă duc să mă înscriu, deşi la momentul acela habar nu aveam că eu voi face parte din prima promoţie de absolvenţi de AMG.

10. Ce sfat le dai bobocilor Colegiului Universitar Spiru Haret?

Nu ştiu dacă sunt în măsură să dau sfaturi, dar cred că trebuie să alegi această meserie din pasiune şi din dragoste pentru oameni, nicidecum pentru eventualele câştiguri materiale. Este important să crezi în rolul tău şi să înţelegi că acea diplomă nu te va tranforma într-un super-erou dacă tu nu eşti unul. Să acorde maximă seriozitate tuturor materiilor, pentru că deşi poate unele par mai neimportante sau neinteresante, pe parcurs vor afla cât sunt de valoroase toate informaţiile.

Ulterior, să caute să se familiarizeze cu acest domeniu încă din anii de studiu, prin participarea la toate stagiile de practică, dar şi prin înscrierea lor în diferite organizaţii de voluntariat.

Interviu cu Andrei Galbenu, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Asistentul medical trebuie să fie conștient de profesia nobilă pe care și-a ales-o și să se autodepășească cu fiecare zi petrecută la locul de muncă

editor | Asistent medical, Domeniul Sanitar, Education | , , , ,

”Asistentul medical trebuie să fie conștient, în orice moment al carierei, de profesia nobilă pe care și-a ales-o și să o practice cu profesionalism și demnitate.” Acesta este principiul după care își dorește Andrei Galbenu, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret, specializarea Asistent Medical Generalist, să se ghideze cursanții săi.

Profesia de asistent medical nu este una facilă, ci dimpotrivă, este plină de provocări, însă doar persoanele empatice și care iubesc oamenii pot urma acest drum profesional, consideră prof. Galbenu.

Ce calități trebuie să aibă un asistent medical, care este viitorul acestei profesii, dar și alte informații aflăm în rândurile de mai jos.

Sunteţi cadru didactic în cadrul specializării Asistent Medical Generalist. Ce tendinţe aţi observat în rândul cursanţilor? Ce îi motivează să aleagă această profesie?

Profesia de asistent medical poate fi indeplinită doar de persoane capabile de empatie și dragoste de oameni. Cursanții Colegiului Universitar Spiru Haret București dau dovada de aceste trasături prin implicare și dorința de cunoaștere a tuturor aspectelor teoretice și practice aplicabile profesiei de asistent medical generalist. Motivația principală a cursanților, încă de la momentul interviului de înscriere, este aceea legată de dorința de a-i ajuta pe cei aflați în momente grele din punct de vedere al sănătății. Un alt punct important în alegerea acestei profesii se referă la stabilitatea oferită de sistemul medical și de nevoia de personal calificat în spitalele și clinicile din sistem. Este de luat în calcul și pachetul financiar atractiv pe care profesia de asistent medical il oferă odată cu intrarea în sistemul sanitar de stat.

Cât de importantă este o relaţie bună dintre pacient şi asistentul medical? 

Relația pacient – asistent medical reprezintă nucleul profesiei de asistent medical. Lipsa acestui element conduce la o relație defectuoasă și un tratament pe jumătate eficient. Tratamentul administrat unui pacient nu este doar unul fizic, acesta trebuie să fie și la nivel mental prin starea de bine rezultată dintr-o relație sănătoasă a pacientului cu asistentul medical. Este binecunoscut faptul că oamenii, atunci când devin pacienți, se transformă, având un grad de irascibilitate ridicat, comunicare defectuoasă, stare depresivă. În acest context, asistentul medical trebuie să dea dovadă de răbdare și de cunoștințe solide de comunicare eficientă pentru stabilirea, încă de la început, a unei relații care să aline starea pacientului atât din punct de vedere fizic , cât și din punct de vedere psihic.

Ce calităţi trebuie să aibă un asistent medical profesionist?

Calitățile unui asistent medical sunt acelea care contribuie în mod direct la starea de bine a pacienților, printre acestea numărându-se empatia, capacitatea de comunicare, firea sociabilă, amabilitatea și dorința de a face bine celor aflați în momente delicate. Pe lângă acestea, asistentul medical trebuie să fie foarte bine pregătit, atât teoretic, cât și practic pentru a putea face față tuturor provocărilor întâlnite la locul de muncă. O bună pregătire dă un sentiment de calm pacienților și apreciere din partea colegilor și medicilor cu care face echipă. A ști întotdeauna ce faci și a fi stăpân pe situație sunt alte două puncte esențiale pe care un asistent medical trebuile să le aibă sau să și le însușească.

Având în vedere pandemia de coronavirus, credeţi că va exista o creştere pentru practicarea acestei profesii?

În contextual actual, generat de pandemia cu noul coronavirus, nevoia de asistenți medicali, temeinic pregătiți, este mare. În momentul de față există o creștere a cererii pentru acestă profesie, acest trend ascendent va fi menținut pentru o perioadă destul de lungă. Personalul medical, fiind în prima linie, este cel care luptă continuu pentru salvarea de vieți omenești, însă este insuficient, de aceea este și va fi nevoie de oameni pregățiți care să intre în sistem.

Cum s-a adaptat Colegiul Universitar Spiru Haret în ceea ce priveşte cursurile online?

Colegiul Universitar Spiru Haret, prin personalul administrativ și profesoral, s-a aliniat nevoilor de educație la distanță, cursanții beneficiind de avantajele platformei Blackboard, cursuri în format electronic oferite de cadrele didactice și de întâlniri pe diferite aplicații de webconferencing, pentru suport. O atenție deosebită a fost acordată cursanților din an terminal pentru pregătirea lucrărilor de certificare și a examenelor finale. Au fost realizate sedințe de consultări pentru alegerea temelor potrivite pentru a fi tratate în cadrul lucrărilor, structura acestora și modul în care trebuie redactate.

Toate eforturile s-au tradus prin continuarea, cu succes, a cursurilor fără ca niciunul din cursanți să piardă informațiile necesare unei bune pregătiri în domeniul sanitar.  

De ce ar alege viitorii asistenți medicali să învețe în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret?

Viitori asistenți medicali trebuie să fie conștienți că alegerea este în mâna lor și că soluția unei pregătiri temeinice pe drumul către un asistent medical profesionist se regăsește la Colegiul Universitar Spiru Haret. Cu un corp profesoral bine pregătit, având ca scop pregătirea temeinică a cursanților, contracte de practică cu unități sanitare prestigioase din București, taxe avantajoase și o bază materială bine pusă la punct, Colegiul Universitar Spiru Haret București reprezintă soluția ideală pentru cariera de asistent medical.

Care sunt principalele lecţii despre acest domeniu cu care doriţi să rămână cursanţii dumneavoastră?

Asistentul medical trebuie să fie conștient, în orice moment al carierei, de profesia nobilă pe care și-a ales-o și să o practice cu profesionalism și demnitate. Un bun profesionist știe să se adapteze și să trateze orice situație cu calm, găsind întotdeauna soluția optimă. Într-o societate în care nevoia de comnuicare este acută, capacitatea de a gestiona situațiile cu care se confruntă și analiza rapidă nu trebuie să lipsească din portofoliul personal. Nu în ultimul rând, să se autodepășească, cu fiecare zi petrecută la locul de muncă și să fie la curent cu toate noutățile din domeniu, pe partea de asistență medicală.

CITEȘTE ȘI:

Interviu cu prof.univ.dr. Stan Petrescu, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Meseria de detectiv particular este una a inteligențelor, a minților deschise, profitabilă și de viitor, care poate să-și găsească mulți aderenți

Interviu cu Maria Bumbaru, „Doamna detectivilor din România”, pentru Colegiul Universitar Spiru Haret: Profesia este fascinantă prin varietatea situațiilor pe care ți le aduce pe masa de lucru. Cel mai adesea legate de viața oamenilor, adevărate romane

Interviu cu Mihaela Alexa, cursantă în cadrul specializării Detectiv Particular: Celebra intuiție feminină poate fi un avantaj în practicarea cu succes a acestei profesii

Interviu cu Maria Dumitrică, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Am ales această profesie pentru că iubesc oamenii și îmi doresc să le redau zâmbetul și încrederea în ei

Interviu cu Daniela Nistor, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Profesia de asistent medical este o profesie vocațională în care ai de învățat în fiecare zi

Despre ce pot face Detectivii Particulari. Episodul II

editor | Uncategorized

Angajarea diferitelor tipuri de investigații private diferă de la o ţară la alta, de la o cultură la alta, și este influențată de  istoricul și evoluția social-economică, de tradiții și nu în ultimul rand, de legislația ţării respective.

În Romania, în primul deceniu de după schimbarea regimului comunist în 1989, serviciile investigatorilor privați erau aproape necunoscute.  Foarte puţini s-ar fi gândit să caute și cu atât mai mult să angajeze un detectiv particular.

Debutul activității s-a făcut neoficial,  prin anunțuri în ziare la rubrici de “mica publicitate” sau “prestări servicii” și erau de genul “detectiv particular ofer servicii de urmărire” sau “vă înşeală soțul/soția, angajați un detectiv particular” și în fapt, cam la atât se limitau: infidelități.

Serviciile erau prestate în mare parte de foști angajați ai diferitelor structuri, de unii angajați sau foști angajați din firmele de pază și protecție, de foști sportivi (box, lupte, arte marțiale) sau persoane  cu multă imaginație și dorință de aventură. Vedetele și V.I.P.-urile plăteau să afle când și cu cine sunt înșelate și, de multe ori, știrea apărea mai întâi în paginile presei de “senzațional” și “can can”.

Investigațiile în aria familiei și minorilor se clasifică, de departe, pe locul celor mai frecvente tipuri de investigații efectuate de detectivii particulari în România.

Despăgubirile la divorț au fost introduse, pentru prima dată în legislația noastră, în Noul Cod Civil (2009) unde este prevăzut că “soţul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soţului vinovat să-l despăgubească.“

Deşi cererile întemeiate pe această dispoziție legală sunt relativ puține în instanțele din România (poate și din cauza noutății reglementării, dar și a specificului relațiilor între soți – un câmp vast de motive care conduc la desfacerea căsătoriei) solicitările privind investigațiile care să demonstreze culpa exclusivă a unuia dintre soți sunt numeroase și complexe.

Solicitanții de astfel de servicii sunt în mare parte avocații unor cetățeni străini căsătoriți cu femei sau bărbați din România, dar, în ultimii zece ani a crescut exponențial numărul cererilor și în cazul divorțurilor aflate în competenţa instanțelor din România. Cererile de investigații au drept scop dovedirea încălcării de către soțul presupus vinovat a obligațiilor de respect, fidelitate și  sprijin moral faţă de celălalt soț.

Voi folosi drept exemplu un caz în care soțul – cetățean francez – manager al unei companii multinaționale cu sediul în România, a intentat divorț soției sale în Franța, unde domiciliau și unde era instanța competentă. Particularitatea acestui caz o constituie căsătoria cu regim de separație de bunuri, drept pentru care după divorț, soția urma să rămână doar cu ceea ce intrase în căsătorie – bunurile ei moștenite de la părinți, bunuri de care soțul se folosise în cei peste 25 de ani de căsătorie. Soția, care s-a ocupat exclusiv de creșterea și educarea copiilor lor – mari la momentul divorțului – urma să rămână fară niciun mijloc de existenţă și chiar fară posibilitatea de a întreține imobilul moștenit de la părinții săi și care devenise locuință comună, soțul său având conturi separate la care ea nu avea acces.

Avocatul soției a contactat detectivi particulari din România, angajând o investigație complexă care să demonstreze infidelitatea soțului și viața paralelă pe care o ducea în România și pe care soția începuse să o bănuiască.

Reglementarea franceză prevedea că „atunci când divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a unuia dintre soţi, acesta poate fi obligat la plata unor daune compensatorii pentru prejudiciul material sau moral pe care desfacerea căsătoriei l-a provocat celuilalt soţ. Acesta din urmă poate pretinde daune cu ocazia acţiunii de divorţ”.

             
Ce au descoperit detectivii particulari în România ?

Soțul o avea drept iubită pe  directorul economic al companiei, o româncă mai tânără cu 20 ani. Cu trei ani înainte de divorț, a construit în România o vilă scumpă, a achiziționat terenuri, mașini și a deschis chiar și o firmă în care acționar era vărul iubitei lui. Prin firma aceasta achiziționa materiale pentru compania multinațională pe care le plătea la preţuri mult mai mari decât dacă le-ar fi achiziționat direct de la producători, diferența intrând bineînțeles în buzunarul lui.

Avocatul francez a putut demonstra culpa exclusivă a soțului infidel și a obținut o despăgubire de 1 milion de euro în favoarea soției înșelate. Detectivii particulari din România au prezentat un raport concludent în urma unei investigații care s-a desfășurat pe parcursul a peste un an.

Soții își datorează respect.

Puține persoane își întemeiază acțiunea de divorț pe încălcarea acestei obligații morale.

Doi soți au întemeiat împreună o firmă. Erau tineri, entuziaști și plini de idei. După douăzeci de ani de muncă împreună, firma a ajuns una dintre cele mai prospere din orașul lor: o rețea de taximetre, de microbuze și autobuze care efectuau curse locale. Erau cunoscuți în întreaga comunitate. Numai că soțului (ajuns acum patron de succes)  a început să îi placă de contabila firmei. Contabilă care, de la o vreme devenise “cea mai bună prietenă și confidentă” a soției. Cum contabila nu se mulțumea doar cu soțul ci dorea și poziția soției în firmă, a urzit un plan de discreditare a acesteia folosindu-se de soț și incitându-l.

Soția a apelat la detectivii particulari. Daca la început se gândea doar că este înșelată, nu mică i-a fost mirarea când i s-a demonstrat în Raportul de investigații că “soțul” povestea în cercul prietenilor amantei sale, dar și către clienți  despre “incompetenţa” soției, “nepriceperea și lipsa de cunoștinte profesionale” în cadrul firmei, despre modul în care “doar el a realizat totul” soția fiind “incapabilă să conducă o firmă”. Mai mult, soțul  îi sfătuia pe angajații săi apropiați să nu execute dispozițiile soției pentru că “ea nu se pricepe la nimic, dar este obligat să o ţină în firmă”.

În plus, contabila a creat un cont fals de facebook pe numele soției, simulând acolo interesul ei pentru alti bărbați, încercând să o compromită și să o pună în postura de vinovată în faţa soțului.

Detectivii au identificat martorii care ulterior au fost citați în proces. Și, într-adevăr aceștia au relatat ce le povestea soțul. De asemenea, au descoperit și demonstrat contul fals de facebook.

Și, desigur, nu în ultimul rând, detectivii au demonstrat relația extraconjugală de aproape doi ani a soțului cu contabila firmei.

Cu ce s-au soldat toate acestea? Cu divorțul în care avocatul soției a cerut o despăgubire de 100.000 euro pentru lipsa de respect manifestată de soțul său și se înțelege că și pe încălcarea obligației de fidelitate, obtinând vina exclusivă a acestuia în desfacerea căsătoriei.

Subliniez însă că, fiind vorba de un tip de răspundere specific raporturilor dintre soţi, este prevăzută şi condiţia suplimentară, anume aceea că soţul care solicită despăgubiri de la celălalt, să fie nevinovat.

Discuțiile cu avocații solicitanților, și cu solicitanții înşişi sunt foarte importante. Se știe că gelozia poate da naștere și la multe presupuneri, fantezii și invenții și că partea înșelată are, sau poate avea intenția de a inclina balanța vinei exclusiv către celălalt.

Cu multă atenție, cu respect, răbdare  și profesionalism, detectivul particular trebuie să știe să decanteze adevărul, să delimiteze realitatea de presupuneri și să se situeze în punctul neutru și de echilibru în care să nu se lase influențat de subiectivismul celui aparent sau real nedreptățit.

Mă limitez doar la cele două exemple relatate, păstrând pentru articolul următor pe celelalte care vor exemplifica cât de largă și dificilă este problematica legată de familie și minori.

Violenţa, traficul de persoane, abuzul asupra minorilor, alienarea ajung adesea subiecte de investigații. Dificile, greu de demonstrate, dar prezente din păcate în multe dintre familiile care ajung să se destrame, având drept victime nu doar soțul nevinovat, ci și minorii care ajung subiecte de dispute aprige.

Detectivul particular este în multe dintre aceste cauze,  șansa de a demonstra adevărul, ascuns cu abilitate în spatele unor aparenţe de normalitate sau chiar în declarațiile unor martori mincinoși sau influențați de o parte sau alta. 

Articol scris de Maria Bumbaru, Președinte al Asociației Naționale a Detectivilor din Romania

Foto: Maria Bumbaru

Colegiul Universitar Spiru Haret organizează admitere pentru anul şcolar 2020/2021 la specializarea Detectiv Particular. Intră în secţiunea Admitere https://colegiuluniversitar.spiruharet.ro/admitere/ şi află toate detaliile.

Transformă-ţi pasiunea în carieră!

CITEŞTE ŞI:

Despre ce pot face Detectivii Particulari

Articol scris de Maria Bumbaru Președinte al Asociației Naționale a Detectivilor din România Există o mulțime de mituri despre detectivii particulari. Literatură și cinematografia au alimentat din plin imaginația oamenilor. De aceea, adesea, când cineva … Continuă lecturaDespre ce pot face Detectivii Particulari

Interviu cu prof.univ.dr. Stan Petrescu, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Meseria de detectiv particular este una a inteligențelor, a minților deschise, profitabilă și de viitor, care poate să-și găsească mulți aderenți

Interviu cu Maria Bumbaru, „Doamna detectivilor din România”, pentru Colegiul Universitar Spiru Haret: Profesia este fascinantă prin varietatea situațiilor pe care ți le aduce pe masa de lucru. Cel mai adesea legate de viața oamenilor, adevărate romane

Interviu cu Mihaela Alexa, cursantă în cadrul specializării Detectiv Particular: Celebra intuiție feminină poate fi un avantaj în practicarea cu succes a acestei profesii

Interviu cu Maria Dumitrică, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Am ales această profesie pentru că iubesc oamenii și îmi doresc să le redau zâmbetul și încrederea în ei

Interviu cu Daniela Nistor, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Profesia de asistent medical este o profesie vocațională în care ai de învățat în fiecare zi

INTERVIU cu Silviu Şerban, directorul Colegiului Universitar Spiru Haret: Principala calitate a viitorului editor de imagine este capacitatea de a citi și a povesti în cadre. Absolvenții noștri lucrează în domeniu în proporție de 90%

editor | Domeniul Productie Media | , , , , ,

Colegiul Universitar Spiru Haret organizează admitere pentru anul școlar 2020/2021 pe bază de dosar şi interviu. Candidaţii pot opta pentru o specializare în limita locurilor disponibile.

În rândurile de mai jos, aflăm mai multe informații despre specializarea Editor de Imagine, de la Silviu Şerban, directorul Colegiului Universitar Spiru Haret.

Foto: Silviu Șerban, director Colegiu Universitar Spiru Haret

Spuneți-ne câteva cuvinte despre calificarea editor de imagine, o calificare tot mai căutată pe piața muncii.

Chiar dacă în cinema există o tendință realistă (minimalistă sau cum vreți să-i spuneți) care vede montajul doar ca o anexă a procesului de filmare, editorul de imagine rămâne cheia majorității producțiilor audio-vizuale, fie ele cinematografice, de televiziune ori (mai nou) multimedia.  Accentuarea cadrului lung este, în mod evident, o marcă stilistică a unui anume tip de cinema, însă dincolo de acesta, tehnicile și procedeele de montaj devin suverane. Cât privește genurile jurnalistice de televiziune, se poate spune fără teama de a exagera că nu se poate vorbi de existența acestora fără intervenția necesară și semnificativă a editorului.

Instruirea practică este esenţială pentru dezvoltarea completă în profesie. Ce ne puteţi spune despre parteneriatele încheiate de Colegiul Universitar Spiru Haret în domeniul Producţie Media?

Colegiul Universitar Spiru Haret dispune de specialiști cu experiență în editarea de imagine care au activat în cadrul posturilor de televiziune ce au funcționat alături de Universitatea Spiru Haret. Astăzi, aceștia sunt parte a echipei de PR și publicitate și în același timp, cadre didactice ale Colegiului oferind, prin intermediul infrastructurii de excepție, toate cunoștințele și sfaturile necesare elevilor înscriși la Editor de imagine pentru ca aceștia să dobândească abilitățile și competențele potrivite care să le permită să lucreze în domeniu.

La capitolul colaborări trebuie neapărat amintită instituția de învățământ cu ajutorul căreia am ajuns deja la două generații de absolvenți. Este vorba de Colegiul Tehnic Media și de două cadre didactice de acolo, domnii Mircea Enăchescu și Victor Lungu, profesioniști recunoscuți în domeniu, care susțin câteva cursuri importante în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret.

Ce aptitudini sunt necesare pentru a profesa ca editor de imagine?

Principala calitate a viitorului editor de imagine este capacitatea de a citi și a povesti în cadre. Această aptitudine implică două aspecte: pe de o parte, este vorba de capacitatea de a fragmenta realitatea brută și de a o recrea în funcție de scopuri și motivații diferite, iar pe de altă parte, de forța imaginativă de a transpune textul în șiruri de cadre. Cu alte cuvinte, cel care se pregătește pentru a deveni editor de imagine trebuie să poată stăpâni limbajul audio-vizual în cele mai fine detalii și, totodată, să-l poată utiliza cu ușurința cu care vorbește limba maternă.

În ce constă examenul de certificare pentru viitorul editor de imagine?

Întreaga pregătire de-a lungul celor 2 ani de studiu, atât cea teoretică, cât și cea practică (axată în mod special pe lucrul cu Adobe Premiere) se încheie cu cele trei probe ale examenului de certificare în urma căruia sunt obținute diplomele care confirmă pregătirea obținută necesară calificării profesionale editor de imagine. Cele trei probe constau într-un test scris construit din diverse forme de întrebări, într-o probă practică în care absolventul montează un material pe o temă anume și în susținerea orală a unui proiect realizat pe o temă la alegere și sub directa coordonare a unui profesor.

Care este gradul de inserţie pe piaţa muncii a cursanţilor Colegiului Universitar Spiru Haret după finalizarea studiilor?

Nevoia de specialiști în editarea imaginii pe piața muncii este mare. Acest lucru s-a observat cu claritate urmărindu-se ce s-a întâmplat cu cele două cicluri de absolvenți ai Colegiului Universitar Spiru Haret care au promovat examenul de certificare. Lucrează în domeniu în proporție de 90%, fie în instituții media importante, fie în cadrul propriului lor business.

CITEŞTE ŞI:

Interviu cu prof.univ.dr. Stan Petrescu, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Meseria de detectiv particular este una a inteligențelor, a minților deschise, profitabilă și de viitor, care poate să-și găsească mulți aderenți

Interviu cu Maria Bumbaru, „Doamna detectivilor din România”, pentru Colegiul Universitar Spiru Haret: Profesia este fascinantă prin varietatea situațiilor pe care ți le aduce pe masa de lucru. Cel mai adesea legate de viața oamenilor, adevărate romane

Interviu cu Mihaela Alexa, cursantă în cadrul specializării Detectiv Particular: Celebra intuiție feminină poate fi un avantaj în practicarea cu succes a acestei profesii

Interviu cu Maria Dumitrică, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Am ales această profesie pentru că iubesc oamenii și îmi doresc să le redau zâmbetul și încrederea în ei

Interviu cu Daniela Nistor, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Profesia de asistent medical este o profesie vocațională în care ai de învățat în fiecare zi

Despre ce pot face Detectivii Particulari

editor | Detectiv particular | , , ,

Articol scris de Maria Bumbaru

Președinte al Asociației Naționale a Detectivilor din România

Există o mulțime de mituri despre detectivii particulari. Literatură și cinematografia au alimentat din plin imaginația oamenilor.

De aceea, adesea, când cineva întră în biroul unui detectiv particular, se așteaptă să întâlnească reprezentarea a ceea ce și-a imaginat sau a fost ajutat să își imagineze: o pipă fumegând într-o scrumieră alături de un vraf de ziare vechi pline de praf,  o persoană  abia conturată după norul de fum și o voce răgușită care întreabă  “ce pot face pentru dvs.”?

Și, bineînțeles că în filme, detectivului urmează să i se încredințeze cele mai neașteptate și chiar bizare cereri.

Puțini știu că de-a lungul timpului au fost făcute numeroase clasificări ale lucrurilor pe care le pot face detectivii particulari.

Este bine de știut că sunt cel puțin 101 lucruri care aceștia le pot face, 51 de servicii clasificate la nivel mondial și acestea la rândul lor regrupate în 26 de domenii pe care Federația Internațională a Asociațiilor de Detectivi le-a stabilit că fiind uzuale în Europa.

Definiția spune că detectivul particular este persoană anume pregătită și autorizată care poate face toate acele acțiuni – legale – reunite sub genericul de “investigații”, care să conducă la soluționarea cazului încredința de clientul sau.

El poate lucra singur sau într-o echipă complexă, alături de alți detectivi particulari, avocați, experți din diverse domenii, specialiști și consultanți.

Ce pot face detectivii particulari?

De obicei, caută și adună informații.

Pentru această este nevoie să se întâlnească uneori cu mulți oameni. Cu răbdare și atenție să își urmărească firul căutării și să pună întrebările cu mult meșteșug și istețime ….întotdeauna cu multă politețe și răbdare.

Cei de la care pot află informațiile necesare sunt tineri, bătrâni, copii, femei sau bărbați care într-un fel sau altul, într-o împrejurare sau altă “știu” frânturi din ceva, povești, zvonuri, își amintesc cu acuratețe sau vag un lucru întâmplat, au participat direct la ceva sau doar au auzit despre acesta…

Despre toate, detectivul particular întreabă și apoi ascultă cu atenție și multă răbdare.

Detectivul particular are nevoie să capteze încrederea și bunăvoința interlocutorului ales, acesta să vorbească deschis, înțelegând că relatarea sa este importantă și aduce lumină în ceva.

Oamenii trebuie să știe că detectivii sunt angajați și acceptă doar cauze legale, drepte și morale.

Uneori aceștia pot declara deschis cazul, alteori păstrează confidențiale datele, punând întrebările acoperit și inteligent. Dar, întotdeauna într-un scop nobil și drept.

Nimănui nu i-ar face bine sau plăcere să îi fie abuzat copilul, să îi fie furate lucrurile, să îi dispară o persoană dragă despre care să nu mai știe nimic sau să piardă bunuri de familie intrate în posesia unor falși  “beneficiari testamentari” care au profitat abil de slăbiciunile bătrânilor. Autorii unor astfel de situații se găsesc printre noi de cele mai multe ori. O informație cât de mică poate ajută detectivul particular să îl găsească mai repede pe bătrânul amnezic care a ieșit pe poarta casei și nu a mai găsit drumul înapoi sau să stabilească cât mai aproape de adevăr starea persoanei care a semnat un testament … înainte cu câteva luni de deces.

Uneori, ca în filme, detectivii  notează. Alteori  sunt dotați cu tehnică de înregistrare (reportofon, telefon cu funcții de înregistrare)  care îi ajută mai târziu, în birourile lor, să deruleze înregistrarea de zeci de ori și să analizeze fiecare amănunt înregistrat. Și, în final, să aleagă informația corectă.

Se întâmplă însă, de multe ori, că după zeci de ore petrecute întrebând și ascultând oameni detectivii să nu obțină nimic concludent. Și atunci…își continuă căutarea.

În instituții, arhive, locuri în care cineva poate ști, ceva poate conduce la informația căutată.

Internetul este un instrument de mare utilitate. Înainte de a începe o lucrare, detectivul particular petrece multe ore în față calculatorului căutând pe rețele de socializare, website-uri, arhive electronice, presa vremii, canale de informații, galerii foto; citește și ascultă, caută și selectează, un indiciu cât de mic care să îi deschidă calea.

Multe dintre informațiile necesare se găsesc chiar în memoria sau documentele, fotografiile, notițele, casă sau proprietățile clientului.

De aceea, un detectiv particular petrece multe ore cu clientul său. Cercetează și observă.

La început, de obicei, clientul are doar o versiune – “a sa”– despre ceea ce îl interesează. Relatează într-un mod care să conducă la opinia sa. De cele mai multe ori cu amănunte și detalii care par a fi semnificative.

Detectivul particular însă, își organizează ideile, planul de lucru și își structurează ideile și întrebările care să conducă în primul rând la stabilirea obiectivelor cazului.

Cu cât mai clare și realizabile sunt obiectivele cazului, cu atât mai mici sunt eforturile și nemulțumirile de ambele părți.

De aceea, modul în care este ascultat clientul este una dintre cele mai importante “chei” ale cazului.

Nu orice persoană are abilitățile necesare de a “asculta” și a sintetiza relatările unui client.

Nu orice persoană are calitățile și comportamentul  și pregătirea care să capteze atenția și încrederea cilentului.

La detectivi, un om se simte ca la doctor: spune ce îl doare și așteaptă analize și tratament.

Pentru toate acestea este nevoie de încredere.  Și de dispoziția și convingerea că poate vorbi fără temeri, fără emoții, fără ascunzișuri.

Lucrurile se complică atunci când clientul are imaginație (o sintagma elegantă pentru minciună) și dorește să conducă investigatorul către concluziile sale – pe care le dorește însă confirmate profesional.

Într-o echipă de detectivi particulari, există unul anume care îndeplinește această sarcină. Care are pregătirea necesară și care își dezvoltă abilitățile de a planifica și structura cazul. Împreună cu echipa să stabilește acțiunile, ordinea lor și persoanele potrivite să le facă.

Clienții detectivilor particulari sunt adesea nerăbdători ! Curioși! Neliniștiți și plini de emoții.

Detectivul descris mai sus este cel care menține legătură cu clientul, continuă să adune informații noi chiar de la acesta, dozează, verifică și structurează informațiile.

Există o regulă în muncă detectivilor particulari: niciodată nu se furnizează clientului informații parțiale, neverificate și probate, niciodată nu este permisă intervenția clientului în caz.

Sunt situații în activitatea detectivilor particulari mai puțin experimentați în care Clientul lor este acela care le “dictează” acțiunile și le spune cum să procedeze. Situații impardonabile și nepermise, care s-au soldat întotdeauna nu numai cu discreditarea profesionistului, ci mai ales cu nemulțumirea clientului și proasta soluționare a cazului.

Este bine de știut că atunci când cineva merge la un detectiv particular trebuie să accepte ceea ce profesional denumim “un studiu de caz”, o analiză pe care detectivul particular o face înainte de a accepta cazul. Verificări preliminare și stabilirea etapelor și obiectivelor.

Este un studiu de caz plătit, sunt orele de lucru ale detectivului particular, ore incluse în cheltuielile cazului, dar cel mai probabil unele dintre cele mai importante.

Detectivul particular studiază documente.

În cazul unor litigii care s-au întins pe perioade lungi de timp în dosarele aflate pe rolul instanțelor s-au acumulat “informații”. Documente depuse de părți, declarații de martori, chiar declarații ale părților. Atent și urmărindu-și firul, detectivul particular citește fiecare filă, extrage și notează indiciile. Împreună cu avocații cauzelor, stabilește care anume “informație” este necesară și în ce formă trebuie prezentată. Un martor nou? Un document posibil și uitat… o documentare fotografică ? S-a întâmplat de multe ori ca în cauze pierdute în primele instanțe, să se prezinte dovezi și motive noi pentru instanțele superioare care, au dat soluții favorabile în baza noilor dovezi.

Detectivul particular caută! Aceasta este muncă lui. Acesta este talentul lui.

Pentru aceasta s-a pregătit. A învățat. Uneori mulți ani de școală și de practică. Ca să poată ști unde să caute, cum să caute și ce anume să vadă.

Detectivii particulari oferă servicii de consultanță.

În cadrul studiului de caz, atunci când se stabilesc obiectivele cazului, cercetând detaliile, documentele, tot ceea ce un client prezintă în cazul său detectivului particular, acesta își formează o viziune asupra situației și stabilește ce este important și ce nu. Ce poate fi utilizat și unde, ce este legal, ce este posibil.

Detectivul particular își consiliază clientul cu privire la ce este cel mai potrivit, util și chiar mai puțin costisitor în cazul său. Clientul poate alege între un litigiu care are sau nu sorți de izbândă și între o decizie cu final cert: spre exemplu ce înseamnă să te îndrepți împotriva unui angajat neloial? Ai suspiciuni că acesta “vinde” informații din firmă unui concurent…Cum îți poți verifică suspiciunile? Ce acțiuni, dovezi, acte și fapte pot proba neloialitatea? Cât costă aceste dovezi? Și dacă le vei obține, cum le vei folosi?

Consultanța în astfel de situații îi ajută pe clienții detectivilor să decidă ce au de făcut. Ce obțin și cât plătesc? Când și cum poate fi concediat angajatul neloial? Ce măsuri de protecție sunt necesare?

Și este foarte adevărat și necesar ca în astfel de situații detectivii particulari să solicite opinia de specialitate a avocaților specializați.

Un sfat bun, primit de la un detectiv particular corect și bine pregătit poate fi obținut cu un cost mic, mult mai mic decât o acțiune de amploare desfășurată inutil.

Oamenii s-au obișnuit să considere “banale” cazurile de divorț, “infidelitățile” reale sau presupuse, dar în realitate deteriorarea relațiilor  între soți, disfuncționalitățile în relațiile de cuplu au cauze cu mult mai adânci și “divorțurile” au consecințe nebănuite mai ales asupra copiilor.

S-a întâmplat de multe ori ca cele câteva ore petrecute cu un detectiv particular cu experiență în cauze de acest gen, să determine clientul la reflecții serioase asupra propriului compartament, asupra cauzelor adevărate ale deteriorării relațiilor de cuplu și chiar la realitatea suspiciunilor de infidelitate.

Oamenii au nevoie de oameni care să empatizeze cu cazul lor, și detectivul particular trebuie să dețină această capacitate.

Mi-am propus ca în articolele care urmează să ridic un colț al cortinei și să vorbesc deschis și concret despre “ce poate și ce nu poate  face un detectiv particular”.

Opinii care sper să folosească atât celor care se îndreaptă spre această profesie cât și celor care îi vor alege în viitor spre a le soluționa posibile cazuri.

CITEŞTE ŞI:

Interviu cu prof.univ.dr. Stan Petrescu, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Meseria de detectiv particular este una a inteligențelor, a minților deschise, profitabilă și de viitor, care poate să-și găsească mulți aderenți

Interviu cu Maria Bumbaru, „Doamna detectivilor din România”, pentru Colegiul Universitar Spiru Haret: Profesia este fascinantă prin varietatea situațiilor pe care ți le aduce pe masa de lucru. Cel mai adesea legate de viața oamenilor, adevărate romane

Interviu cu Mihaela Alexa, cursantă în cadrul specializării Detectiv Particular: Celebra intuiție feminină poate fi un avantaj în practicarea cu succes a acestei profesii

Interviu cu Maria Dumitrică, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Am ales această profesie pentru că iubesc oamenii și îmi doresc să le redau zâmbetul și încrederea în ei

Interviu cu Daniela Nistor, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Profesia de asistent medical este o profesie vocațională în care ai de învățat în fiecare zi

Interviu cu prof.univ.dr. Pavel Abraham, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Satisfacțiile acestei meserii sunt trăirile personale intense, atunci când avem sentimentul că suntem utili și am contribuit la triumful adevărului ascuns

editor | Detectiv particular | , , , , , ,

Echilibru emoțional, gândire critică, calm și o bună pregătire profesională, aceste trăsături de personalitate sunt indispensabile pentru un detectiv particular de succes, consideră prof.univ.dr. Pavel Abraham, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret, specializarea Detectiv Particular.

A ocupat funcţii importante în instituţii de prestigiu, precum inspector general al Inspectoratului General al Poliției, profesor la Centrul pentru Pregătirea și Perfecționarea Cadrelor MAI din București,  secretar de stat în cadrul MAI pentru relația cu Parlamentul,  președinte al Agenției Naționale Antidrog din cadrul Ministerului de Interne.

Experienţa căpătată de-a lungul timpului l-au modelat într-un profesionist desăvârşit, care astăzi a ales să împărtăşească cunoştinţele sale generaţiilor viitoare de detectivi particulari.

În interviul acordat, prof.univ.dr. Pavel Abraham ne povesteşte cum este privită profesia de detectiv particular în România, ce pericole poţi întâmpina pe teren, dar şi viitorul acestui domeniu.

Foto: prof.univ.dr. Pavel Abraham


Pe parcursul carierei dumneavoastră, ați ocupat diverse funcții în instituţii de prestigiu. Care este cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o și pe care ați vrea să o transmiteți cursanților din cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret?

Munca neîntreruptă, cu onestitate și respect față de toți colaboratorii.

Ce este un detectiv particular, din punctul dumneavoastră de vedere?

Reprezentantul societății civile, alături de cetățean pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale în fața autorităților publice.

În prezent, sunteți avocat în cadrul Abraham&associates. Considerați că este obligatoriu ca cei care doresc să se specializeze în acest domeniu, să aibă Facultatea de Drept?

Facultatea de Drept reprezintă un avantaj, dar nu este o necesitate de abordare a acestui domeniu.

Ce trăsături de personalitate credeți că ar ajuta pe cineva să reușească în calitate de investigator privat?

Echilibru emoțional, gândire critică, calm și o bună pregătire profesională.

Cum este privită munca de detectiv particular în România? Predomină bărbații sau femeile în practicarea acesteia?

Cu rezerve, încă nu avem o cultură a utilizării investigatorului privat pentru rezolvarea unor chestiuni de interes personal. Femeile sunt mai puțin reprezentate în profesie, dar în opinia mea, ele ar avea un mai mare succes.

Cu ce fel de pericole te poți întâlni pe teren?

Detectivistica este o profesie de risc, liberală, și de aceea trebuie evitate conflictele intervenite între cei interesați când pot apare amenințări și violențe.

Care sunt satisfacțiile acestei meserii?

Trăiri personale intense, atunci când avem sentimentul că suntem utili și am contribuit la triumful adevărului ascuns.

Care sunt situațiile în care oamenii apelează la serviciile unui detectiv particular?

Insatisfacții în relațiile  de cuplu, identificări de persoane, în procese civile și penale, suspiciuni în relațiile cu clienți a unor agenți economici, bănci, firme de asigurări etc.

Există perioade mai aglomerate în care oamenii apelează la serviciile unui detectiv particular?

De regulă se apelează la detectivul particular în situații grele de criză sau conflict.

Cu ce fel de obstacole se confruntă un detectiv particular atunci când urmărește pe cineva timp îndelungat?

Lipsa mijloacelor performante de investigare, birocrația și opoziția autorităților, resurse materiale reduse etc.

Internetul este de folos în acest domeniu sau reprezintă un impediment?

Primul pas în orice investigație îl reprezintă verificarea pe internet. Este cel mai bun aliat în orice început de investigație privată.

Care este relația dintre securitatea privată și cea națională din România?

Încă mai persistă unele turbulențe în comunicare, neîncredere și suspiciuni reciproce.

De ce ar alege o persoană să studieze la Colegiul Universitar Spiru Haret pentru a profesa în industria privată de securitate?

Pentru dobândirea cunoștințelor și deprinderilor necesare a  unei profesii de excepție, în care satisfacțiile sunt la ele acasă în permanență.

Care este viitorul ”ochilor din umbră” în România?

Vadeveni un serviciu public indispensabil oricărui cetățean care activează într-o lume din ce în ce mai complexă și dificilă.

Ce sfaturi aveți pentru cei ce doresc să urmeze o carieră în acest domeniu?

Să se pregătească intens pentru noua meserie; să-și procure tehnica de investigații performantă; să dovedească caracter și empatie față de clienți și adversari, urmărindu-se promovarea adevărului în procesul de identificare a împrejuraăilor de fapt concrete (dreptate=adevăr afișat, dovedit).

Pentru mai multe detalii referitoare la procesul de admitere în cadrul specializării Detectiv Particular, accesează https://colegiuluniversitar.spiruharet.ro/admitere/.

CITEŞTE ŞI:

Interviu cu prof.univ.dr. Stan Petrescu, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Meseria de detectiv particular este una a inteligențelor, a minților deschise, profitabilă și de viitor, care poate să-și găsească mulți aderenți

editor | Detectiv particular | , , ,

Detectivul particular este un mare anonim, spirit iscoditor și expert în găsirea informațiilor, consideră prof.univ.dr. Stan Petrescu, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret. Nu este însă o profesie lipsită de pericole. Posibilitatea de a fi rănit sau chiar ucis este unul din riscurile pe care le poate întâmpina detectivul particular în munca sa și, de aceea, o bună pregătire teoretică îmbinată cu abilitățile necesare în acest domeniu sunt esențiale pentru a face față cu succes provocărilor ce pot apărea la tot pasul.

Prof.univ.dr. general de brigadă (r) Stan Petrescu are o experiență profesională remarcabilă – Academia Națională de Informații, Ministerul Apărării Naționale sau Forțele Terestre fiind doar câteva instituții unde a profesat.

Un profesionist desăvârșit, aceasta a primit pe parcursul carierei diverse distincții, printre care amintim: Ordinul Militar clasa I, Ordinul Național ”Pentru merit” în grad de cavaler, Certificat de apreciere din partea comenzii Forțelor speciale americane pentru colaborare.

În interviul acordat, acesta ne ajută să percepem frumusețea profesiei de detectiv particular, satisfacțiile pe care le oferă, amenințările întâlnite, precum și viitorul domeniului în România, un ”viitor atractiv”, după cum mărturisește, care aduce câștiguri financiare suficiente, satisfacții și împliniri profesionale celor ce practică acest gen ale meseriei de investigații și al intelligence-ului privat.

Foto: prof.univ.dr. Stan Petrescu

Pe parcursul carierei dumneavoastră, ați ocupat diverse funcții în cadrul Ministerului Apărării Naționale, în cadrul Academiei Naționale de Informații etc. Care este cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o și pe care ați dori să o transmiteți cursanților din cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret?

Să te porți precum ți-e vorba și să vorbești precum ți-e portul. Iar deviza potrivită, pentru detectivii particulari, este acest frumos adagiul latin: „Esse non videri – A fi, dar nu la vedere”.

Ce este un detectiv particular, din punctul dumneavoastră de vedere?

O persoană care nu este membră a unei forțe de poliție, care este autorizată să efectueze activități de investigare în mediul privat. Detectivistica nu este un loc de muncă plin de suspans, puzzle-uri și acțiune, precum în filmele americane. Dar nici nu este o muncă atât de ușoară cum cred unii și alții de pe margine.

A fi detectiv/investigator privat înseamnă o foarte importantă operațiune de  căutarea a unor oameni, de monitorizare, de sprijinire a unor acțiuni legale, civile, comerciale, criminale sau chiar de căutare de informații importante. Multe agenții de detectivi au abilități deosebit de înalte, pentru a investiga, având experți de primă mână, cu vocații de lucru pe arii întinse din domeniile economic, financiar, privat, industrial sau comercial. Detectivul particular, în numele persoanelor fizice și al profesioniștilor, poate reprezenta un atu major, deloc neglijabil!

Astfel, în secolul vitezei, detectivul particular este o persoană cu un înalt grad de raţionament logic, cunoaşte foarte bine arta de a se deghiza, îşi transpune imaginația într-o realitate pragmatică, reușind să fie critic atunci când situația o cere şi să discearnă cu mare grijă acele indicii care vor duce spre rezolvarea cazului pentru care a fost angajat.

Prof. Stan Petrescu atrage atenția asupra faptului că detectivul particular nu trebuie confundat cu termenul englezesc „detectiv”, care desemnează un ofițer de poliție responsabil, pentru efectuarea investigațiilor oficiale. Un ofițer de poliție este în toate cazurile un investigator al statului și lucrează în conformitate cu dreptul public.

Detectivul particular este responsabil de efectuarea investigațiilor private în conformitate cu dreptul privat (se subîmparte în drept civil, drept comercial, dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul procesual civil şi dreptul internațional privat), ramură a dreptului care reglementează relaţiile dintre persoanele particulare sau dintre colectivităţile organizate ca unităţi private.

Detectivul particular este un mare anonim, om de cultură, spirit iscoditor și neliniștit, devotat meseriei, investigator neîntrecut, expert în munca de informații.

Detectivul este un investigator în conformitate cu dreptul privat, adică o persoană cu statut de drept privat, care desfășoară, în mod profesional, cercetări, investigații și supraveghere. Această calitate de investigator, în conformitate cu dreptul privat (care nu este o desemnare sau un titlu, ci un statut juridic și social) este, de asemenea, împărtășit cu alte profesii care nu au nicio relație cu anchetatorii oficiali, în special în context proceduri administrative, civile, penale, sociale.

Ce trăsături de personalitate credeți că ar ajuta pe cineva să reușească în calitate de investigator privat și ce trăsături ar împiedica succesul?

Să fie perceptiv, acesta fiind elementul cheie al profesiei. Să nu se descurajeze și să urmărească piesele care urmează să fie explorate, cu răbdarea animalului de pradă.

A fi un bun observator reprezintă pentrudetectiv brațul perceptibilităţii sale. El trebuie să observe micile piese, ascunse într-un ansamblu de probleme, care fac toată diferența într-un caz.

Răbdarea constituie trăsătura esențiala la întocmirea de analize operative. Este necesar să știi cum să cântărești toate situațiile și să acționezi la momentul potrivit, fără teama de eșec.

Spirit calm/liniștit, adică o atitudine de adoptat, pe care detectivul trebuie să și-o cultive permanent. A ști să-ți controlezi și să-ți menții calmul și răbdarea, constituie trăsătura principală a unui detectiv.

Devotament, adică trebuie să rămâi disponibil și consecvent pentru cazul pe care îl ai în lucru.

Incoruptibilitate maximă, calitate esențială a profesiei. Detectivul trebuie să păstreze o autenticitate și o anumită notorietate. Investigația trebuie să fie singura lui preocupare.

Abilități de comunicare eficiente, însemnând nimic altceva decât capacitate de a convinge, să fii persuasiv și să asculți oamenii, vital în comunicare.

Cunoașterea temeinică a legii, fiind necesară pentru a evita angajarea detectivului în unele activități ilegale.

Aptitudini fotografice bune. Există această zicală că „o imagine bună valorează cât o mie de cuvinte” și de aceea probele fotografice sunt cele mai credibile tipuri de probe într-o sală de judecată.

Organizare și exactitate, pe care detectivul particular trebuie să le aibă în atenție permanentă, fiind necesare la identificarea și aranjarea detaliilor, chiar și a celor mai mici.

Cum este privită munca de detectiv particular în România? Predomină bărbații sau femeile în practicarea acesteia?

La începuturile ei, detectivistica  a fost privită cu scepticism și multă îndoială, cetățenii fiind obișnuiți să se adreseze autorităților etatice. Astăzi, detectivistica a devenit o meserie respectabilă, cu organizații pe tot cuprinsul țării, o meserie de domni, o organizație privată de investigare aflată în serviciul celor care sunt dornici să afle adevărul. Am putea spune că, în această meserie, domină bărbații, dar nu într-o pondere foarte mare. Există unele riscuri ale meseriei incompatibile cu puterea fizică a femeii de a se apăra. Există femei detectiv, care au depășit orice așteptare. Un exemplu notabil, în acest sens, îl constituie doamna Maria Bumbaru, Președintele Asociației Naționale a Detectivilor Particulari din România.

Cu ce fel de pericole te poți întâlni pe teren?

Există multe pericole, riscuri și amenințări cu care se confruntă investigatorii privați, care trebuie să fie contabilizate și gestionate cu înțelepciune și profesionalism. Gestionarea riscurilor este importantă pentru investigatorii profesioniști, fiind necesar să se ia în considerare fiecare caz acceptat. Riscurile recunoscute pot fi pregătite și evitate, în timp ce surprizele periculoase pot întotdeauna să readucă la suprafață dezastrul pentru orice misiune.

Să fim atenți la riscurile juridice ale investigațiilor private. Detectivii particulari se confruntă cu o varietate de aduceri la îndeplinire a unor obligații legale. Întrucât detectivii lucrează, îndeaproape, cu avocații și se ocupă de numeroase probleme litigioase, trebuie să se comporte, întotdeauna, într-o manieră adecvată experților din legătura lor. Un mic pas greșit poate costa munca și cariera unui investigator talentat.

Problemele juridice obișnuite întâmpinate de detectivi în timpul activităților lor specifice includ încălcarea legilor penale, încălcarea vieții private, calomnia, neadaptarea documentelor adecvate, nerespectarea procedurilor adecvate și riscul încălcării multor acte normative privind traficul rutier în timpul supravegherii și a conducerii vehiculelor. Practic, un investigator ar putea face greșeli, poate ajunge la mari probleme, în funcție de circumstanțele cazului, de felul clientului și de tipul afacerii operate de acesta.

Un alt risc adus în atenție de către prof. Stan Petrescu este legat de posibilitatea pierderilor financiare. Agențiile de detectivi au cheltuieli, la fel ca orice alt tip de afacere, cheltuielile lunare putând fi reduse la minimum printr-o planificare atentă, pentru a rămâne pe linia de plutire. Una dintre greșelile detectivilor începători o reprezintă investirea unor sume mari în afaceri, cu speranța că banii se vor întoarce multiplicați, însă acest lucru nu se întâmplă mereu. În situația în care clienții plătitori nu sunt solvabili, afacerea se va prăbuși. Pentru a minimiza acest tip de risc, este necesar să existe un plan de afaceri bun și conexiuni sigure.

O altă categorie de riscuri pentru investigatorul privat implică posibilitatea de a fi rănit sau chiar ucis, în linia sa de muncă. Aceste riscuri pot fi minore pentru multe tipuri de detectivi, dar pot fi mult mai frecvente în anumite specialități de nișă. Aceste riscuri apar atunci când detectivul particular reprezintă o amenințare directă pentru cei ce încalcă legile. Nu este neobișnuit ca oamenii să reacționeze cu violență dacă descoperă că viețile lor sunt cercetate de un investigator profesionist.

Prin urmare, este necesar ca detectivii să evite orice fel de greșeli operative, să fie precauți și prudenți, să fie atenți la mediul înconjurător, la activitățile cu subiecții vizați, în orice moment. Fiecare investigator ar trebui să-și evalueze întreg registru de potențiale amenințări, să aibă pregătită din timp o bună versiune în autoapărare și variante tactice  de ieşire din orice situație periculoasă.

Există varii situații când un detectiv particular își riscă starea de sănătate, căci se confruntă cu stres puternic, sau este obligat să rămână, pe teren, ore îndelungate de muncă și așteptare. Sau poate lucra la ore critice, cum ar fi noaptea târziu și dimineața foarte devreme, pentru perioade lungi de timp. Clientul, precum și specificul investigației, sau programul de lucru al subiectului țintă, dictează orele și conduita de lucru. Este nevoie de adaptare permanentă la orice fel de situație, cu consum mare de energie fizică și nervoasă.

Un subiect poate deveni indignat dacă observă detectivul în timpul supravegherii. Pot reacționa într-un mod agresiv sau violent. Atenția detectivului va fi dusă la extrem, dacă se dorește ca subiectul să fie urmărit în mod eficient, în timp ce are loc deplasarea în trafic și, în același timp, să fie observată ținta și mediul în care se mișcă, concomitent cu luarea de notițe, efectuarea de înregistrări video. Chiar și cei mai buni detectivi particulari vor putea pierde uneori un subiect. Subiectul poate rula ușor cu mașina, poate conduce în mod agresiv, poate încălca legile de circulație, sau poate dispărea într-o zonă aglomerată, ceea ce face dificilă și extrem de periculoasă acțiunea de supraveghere a subiectului.

Așadar, viața unui detectiv particular nu este la fel de strălucitoare pe cât este înfățișată în filme. În realitate, există anumite aspecte ale muncii care generează riscuri de diverse naturi.

Care sunt satisfacțiile acestei meserii?

Să transformi probabilitatea în certitudine, necunoscutul în cunoscut, să devoalezi minciuna, falsul, furtul, dedublarea profesională, frauda masivă și să demonstrezi adevărul unic cu probe indubitabile.

Satisfacția în munca detectivistică înseamnă reușită, iar aceasta se bazează pe cultură, răbdare, tăcere, gândire logică, calm, comunicare bună cu toate categoriile de oameni și culturi diferite, acribie, consecvență, organizare perfectă, onestitate,  dragostea de oameni și de meserie. Când iubești profesiunea, pe care o practici, niciodată nu vei fi obosit sau plictisit.

Balzac spunea că două ființe tresar pe lumea aceasta: leul când zărește prada și mama când își găsește copilul. Cine poate ajuta o mamă să-și găsească micuțul ei copil, furat sau dispărut, să tresare de bucurie la vederea lui, dacă nu un detectiv profesionist.

Nereușitele muncii detectivistice sunt generate de incultură, necunoașterea cadrului legal, grabă, superficialitatea, arghirofilie, aroganță și mândrie, disprețul față de oameni, față de lege și față de muncă.

Care sunt situațiile în care oamenii apelează la serviciile unui detectiv particular?

Suma  problemelor pe care clienții le pun spre rezolvare firmelor de detectivi particulari este foarte mare. În acest spectru de probleme oamenii sunt mai concentrați pe aflarea unor răspunsuri, de regulă,  aflate într-un registru larg de fapte de natura dreptului privat.

Vom spicui câteva probleme și anume: verificarea istoricului unui traseu ocupațional, monitorizarea performanței profesionale a angajaților ori a delegaților la conferințe și întâlniri de afaceri, a vânzătorilor și reprezentanților firmelor comerciale, verificarea legalității concediului medical, dispariții și absenteismul unor persoane, duplicitatea activităților profesionale, competiţie neloială, rapoarte financiare și economice ale executivului unor firme, veridicitatea locației unei proprietăți, cazuri de insolvența nejustificată, spionaj industrial și comercial, cercetări în materie de autenticitate brevete și mărci comerciale, scurgeri de informații din organizații private, falsificare de mărci, furtul și plagiatul proceselor de producție, fraude în asigurări, verificarea daunelor accidentelor îndoielnice, răniţi în accidente săvârșite cu intenție etc. Foarte multe cazuri sunt legate de infidelitate, anturajul copiilor – părinții vor să vadă cu cine și unde își petrec timpul extrașcolar, dispariția bătrânilor, conduita bonelor din casă, care îngrijesc copii.

Există perioade mai aglomerate în care oamenii apelează la serviciile unui detectiv particular?

Un detectiv respectabil și bine pregătit profesional nu are niciodată drept scuză încărcătura perioadelor sale de lucru. El este permanent la dispoziția angajatorului său, al clientului său. El are avantajul de a-și construi filozofia muncii sale, funcție de complexitatea unui caz și de gradul de cooperare ale clientului.

Cu ce fel de obstacole se confruntă un detectiv particular atunci când urmărește pe cineva timp îndelungat?

Există posibilitatea ca narativul clientului să fie nesincer, datele oferite fiind neconforme scopului urmărit, această nesinceritate, ducând la prelungirea acțiunilor investigative și la finalizarea, cu întârziere, sau deloc, a promisiunilor contractuale. Drept urmare, există riscul apariției alterării şi perisabilității datelor şi informațiilor culese, pierderea credibilităţii detectivului.

De asemenea, pot apărea riscuri pentru ca detectivul să fie defăimat, chestiune ce generează consecințe negative asupra prestigiului firmei, asupra afacerii, în general. Posibil ca o nereuşită profesională, prin prelungirea investigaţiilor, să creeze dubii clientului, să-l supună pe acesta la cheltuieli nejustificate. Din grabă, se poate ajunge la încălcarea confidențialității acțiunii, la dificultăți în ceea ce privește dovedirea autenticității acţiunilor investigative, la furnizarea de informații incorecte sau înșelătoare și în final la eșec profesional. Aceste obstacole pot fi prevenite prin încheierea de contracte ferme cu clienții, în cele mai bune condiții asiguratorii, pentru detectiv și firma sa.

Un detectiv de meserie, cu destulă experiență detectivistică, inteligent și determinat, găsește întotdeauna, variante de lucru sigure, pentru a preveni orice cauză care ar conduce la prelungirea și obstacularea misiunilor sale. 

Internetul este de folos în acest domeniu sau reprezintă un impediment?

O abilitate necesară o reprezintă capacitatea de a utiliza computerul pentru a efectua cercetări pe Internet și, de asemenea, de a căuta informații care sunt necesare pentru a lucra la misiune. Detectivul va trebui să fie foarte priceput în utilizarea computerelor, a telefoanelor inteligente, astfel încât să poată localiza cu ușurință informațiile ascunse despre o persoană; aceasta este informația pe care persoană obișnuită nu ar putea să o găsească. Această abilitate este importantă, deoarece fără informații credibile, un caz nu poate fi rezolvat.

Primul și cel mai important pas în a deveni cunoscător în computer este să înveți cum să folosești Google în avantajul tău. Este important să afli cum să pui corect o întrebare pentru căutare și cum să utilizați Google pentru a găsi răspunsul.

Internetul reprezintă o sursă bogată și rapidă de informaţii. Nu toate informațiile care circulă pe internet sunt adevărate, de aceea un detectiv, întotdeauna va avea priceperea verificării acestor informații și coroborate cu celelalte pe care le deține în caz și numai dacă ele conduc la adevărul cauzei sale, atunci internetul îi este o sursă credibilă de informații. Tot atât de adevărat este şi faptul că Internetul poate constitui pentru diletanți și „atotștiutori” o uriașă sursă de dezinformare și manipulare prin promovarea de informații false (fakeNews).

Care este relația dintre securitatea privată și cea națională din România?

Amândouă dimensiuni ale securității operează cu informația, principiile muncii fiind asemănătoare. Diferă numai beneficiarii produșilor de informații. În cazul securității private, beneficiarul este contractorul privat, persoană particulară, care plătește informația, pe câtă vreme, în situația cealaltă, beneficiarii sunt decidenții statali, avizați și autorizați să primească produși de informații de la structurile oficiale de securitate națională, în baza cărora se iau decizii, în interesul securității naționale, pe cele trei nivele: tactic, operativ și strategic. Aceste informații necesare instituțiilor de securitate nu beneficiază de expresie bănească.

Dacă pe parcursul investigației apar informații și date care interesează securitatea națională, ordinea publică, sau apărarea națională, detectivii particulari, conform legii, le vor promova instituțiilor de securitate ale statului.

De ce ar alege o persoană să studieze la Colegiul Universitar Spiru Haret pentru a profesa în industria privată de securitate?

Pentru că Universitatea Spiru Haret, sensibilă la nou, în materie educațională și formare de noi cariere, de noi profesiuni, reprezintă prima și singura  universitate din România care a acreditat o formă superioară de pregătire în materie, numită „Colegiul universitar pentru detectivi particulari”.

Meseria de detectiv particular este una a inteligențelor, a minților deschise, profitabilă și de viitor, care poate să-și găsească mulți aderenți, piața de exprimare a investigațiilor private fiind destul de largă, atât în țară cât și în cadrul Uniunii Europene. Apreciem că această universitate are condiții excelente, pentru un învățământ de cea mai bună calitate și dispune de resurse educaționale suficiente, pentru a pregăti multe generații de detectivi particulari de aici înainte.

Sufletul acestei forme superioare de pregătire este Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Detectivilor Particulari din România, doamna Maria Bumbaru. Alături de distinsă doamnă a intelligence-ului privat, au venit mai mulți profesori universitari de mare prestigiu, recunoscuți  în țară și străinătate, foarte buni specialiști pe domeniile detectivisticii cum ar fi:  dreptul public și privat, cu toate ramurile, criminalistică, investigațiile judiciare, știința informațiilor, managementul organizaţional, psihologie criminalistică, tehnologie informatică, dar și comunicare, organizare și înființare firme de detectivi particulari. 

Care este viitorul „ochilor din umbră” în România?

Un viitor atractiv, mai ales în societățile liberale, care aduce câștiguri financiare suficiente, satisfacții și împliniri profesionale celor ce practică acest gen ale meseriei de investigații și al intelligence-ului privat. Transformările sociale profunde și înalta tehnologie vor afecta activitatea curentă a unui detectiv particular.

Tehnologiile informaționale înalte ne permit să aflăm despre ce se întâmplă pe străzile din Tokyo sau București, în timp real, datorită unui simplu „Tweet.” Informațiile, mesajele și produsele digitale călătoresc mai repede ca să fie împărtășite mai repede. Această încărcătură informațională pletorică a afectat lumea afacerilor, dar și pe aceea a investigațiilor private. Cele mai bune agenții de detectivi din toate orașele mari din Europa și din întreaga lume caută să se reunească în companii, după modelul celor industriale, și, prin aceasta, stabilesc alianțe strategice cu altele din diferite țări, pentru a dezvolta o investigație complexă care să ofere rezultate excelente clienților de mare rang.

Activitatea unui detectiv privat a evoluat într-o manieră mult mai aplicată și poate fi un sprijin real pentru rețeaua de întreprinderi mici și mijlocii, permițându-le acestora să aibă informații solide pentru a susține diverse tipuri de decizii în afaceri. Imaginea detectivului particular devine nu una estompată, difuză, restrânsă la cazuri particulare, ci una polivalentă, pregătită și plină de cunoștințe despre managementul afacerilor, care le va permite să abordeze cazurile de afaceri extinse, întrebuințând mai multe instrumente perfecţionate de lucru și o bază mult mai solidă de date de investigare.

Tehnologia este acum o variabilă omniprezentă în dezvoltarea aproape în orice activitate de muncă. În mod clar, munca unui detectiv privat nu face excepție. Aceasta nu implică faptul că munca grea a unui detectiv va dispărea, dar cu siguranță se va transforma într-un optimum hibrid. Tehnici precum contactul direct (fața în față), mersul din ușă în ușă în căutarea martorilor și a celor care fac parte din scenariul clasic al unui investigator privat, nu vor dispărea niciodată, ci vor fi completate și mixate cu instrumente noi pe care tehnologia i le oferă. Și în aceste zile, este incontestabil că poți găsi mai multe informații despre o persoană cu câteva ore bune petrecute pe un computer decât să petreci zile și săptămâni, folosind metode rutiniere care au fost utilizate în ultimii cincisprezece sau douăzeci de ani.

În acest scenariu al schimbării și modernizării, ceva rămâne încă neschimbat în activitatea unui detectiv, iar acest „ceva” este de natură etică. Este nevoie de regândirea eticii profesionale, ca urmare perfecționării instrumentelor de înaltă tehnologie, cu o mai mare putere a de cunoaștere, privitor la confidențialitatea persoanelor și sfera vieții lor private.

Viitorul profesiei, în ciuda progreselor tehnologice utilizate, rămâne strâns legat de gradul de onestitate în rândul detectivilor care abordează cazurile. Onestitatea față de clienți, precum și respectarea strictă a standardelor etice ale profesiei reprezintă, cu siguranță, deschiderea de noi orizonturi și provocări ale detectivilor particulari.

Pe scurt, provocările pentru activitatea unui detectiv provin din mai multe planuri, dar profesionalismul, experiența, pregătirea și utilizarea iscusită a instrumentelor de lucru, cuplate cu o etică și onestitate intacte permit ca detectivii particulari să fie pregătiți să facă față unor noi orizonturi și noi perspective.

Ce sfaturi aveți pentru cei ce doresc să urmeze o carieră în acest domeniu?

Immanuel Kant a lăsat posterității un adagiu destul de „suculent”: „Nu-mi dați sfaturi, căci știu să greșesc și singur.”

În general, un detectiv particular învață/dezvoltă abilitățile muncii prin acumularea de multă experiență și activitate practică, pentru că până acum, nu s-au învățat tainele acestei meserii în nicio instituție academică, astfel încât diplomele sunt relativ lipsite de importanță, pentru asigurarea unui succes garantat. Un detectiv particular trebuie să fie matur, capabil să lucreze singur, să gândească logic, să reacționeze rapid, să exercite o judecată solidă și să păstreze o distanță profesională la locul de muncă. Un investigator privat, singuratic, ar trebui să aibă abilitățile necesare pentru ca orice mică afacere să aibă succes, inclusiv o bugetare solidă, abilități de relații cu clienții, o etică de lucru puternică și un stil independent. Detectivii din agenții mai mari trebuie să fie pricepuți să aibă abilitatea de a face distincție clară între urgențe și priorități, să redacteze rapoarte sintetice valoroase, să utilizeze o varietate de resurse instituționalizate, să fie în măsură să lucreze, conlucreze, coopereze și colaboreze cu echipe de detectivi din alte societăți și din alte spații de cultură.

Pentru a fi un bun detectiv particular, trebuie să ai simțul străzii, al spațiului de mișcare, abilități analitice și curiozitate profesională maximă. El trebuie să aibă simțul detaliului și detalierii faptelor, memorie, calm, răbdare, să fie organizat, harnic și minuțios, să știe a lucra cu tehnologia modernă. Comunicarea și alte abilități sociale trebuie să fie excelente pentru a putea asculta, a-i face pe alții să se simtă în largul lor, să aibă abilitatea de a înțelege limbajul corpului pentru a evalua credibilitatea convivului său. Detectivul trebuie să știe a  menține distanța profesională, să reziste la stres, să fie consecvent și să persevereze. Detectivul particular trebui să fie încrezător, cultivat și cunoscător a mai multor domenii ale vieții, dar în același timp, tolerant și neprovocator. Starea fizică și psihică să fie excelente, ca și sănătatea, să aibă un temperament liniștitor și constant. Să aibă cunoștințele operaționale de fotografie și videografie, pentru că îi sunt utile în timpul supravegherii și al delicatelor operații sub acoperire.

În calitate sa de investigator, trebui să poată trata în mod eficient cu profesioniștii din domeniul juridic și să facă față cerințelor acestora, chiar dacă uneori este dificil și drumul pare a fi sinuos. Un detectiv particular, trebuie să îndeplinească multe sarcini de rutină destinate avocaților, să învețe cum să cerceteze o persoană și cum să dezvolte contacte de investigare valoroase.

Detectivii particulari sunt experţi în arta camuflării, au abilități exersate în evitarea capcanelor de tot felul, știu să obţină, să se abțină şi să transmită informaţii despre obiectivele importante din cazul aflat în lucru. Ca metodă importantă de lucru este aceasta: „Ascultă, urmăreşte şi taci“, consemnează tot ce vezi și auzi.

Profesia de detectiv nu este ușoară, nu este una aventurieră și întrebuințează câteva instrumente de bază, detectivii fiind supuși unor comandamente obligatorii a fi respectate.

Un bun detectiv particular, consideră prof. Stan Petrescu, care își dorește să atingă performanța în acest domeniu, trebuie să știe să-și controleze gândurile, să nu săvârșească indiscreții în nicio împrejurare, să păstreze și să apere informațiile pe care le culege în interesul cazului său și să nu le divulge niciunei persoane neautorizate. Prin urmare, menținerea secretului profesional este o condiție fundamentală pentru reușita acțiunilor sale.

Întotdeauna, un detectiv trebuie să vadă lucrurile esențiale, fără să fie văzut. Iar în derularea acțiunii detectivistice, discreția să fie cartea de căpătâi, haină de vreme rea.

Agenda de contacte și adrese, cu faptele și persoanele suspecte, cu informațiile și indiciile care ar putea deveni dovezile/probele pe care urmează să le administreze la finalul acțiunii este esențială pentru detectivul particular. 

Respectarea legilor și confidențialitatea persoanelor reprezintă osatura autorității sale profesionale.

Dacă optanții pentru o asemenea carieră se hotărăsc să o îmbrățișeze, atunci să vizualizeze pe planul minții lor dacă dispun de asemenea însușiri și priceperi.

Un sfat general, recomandat pentru toți detectivii particulari, ca răspuns la zicerea lui Kant, merită menționat la încheierea acestui interviu. La vremuri de cumpănă detectivistică, morala istoriei ne învață că: „Atunci când nu știi ce să faci, ascultă și taci.”

Află mai multe despre admiterea în cadrul specializării Detectiv Particular accesând https://colegiuluniversitar.spiruharet.ro/admitere/.

CITEȘTE ȘI:

Interviu cu Maria Bumbaru, „Doamna detectivilor din România”, pentru Colegiul Universitar Spiru Haret: Profesia este fascinantă prin varietatea situațiilor pe care ți le aduce pe masa de lucru. Cel mai adesea legate de viața oamenilor, adevărate romane

editor | Detectiv particular | , , ,

Șase luni de la deschiderea Agenției de Detectivi Particulari au însemnat doar telefoane de la prieteni. Scepticismul în rândul presei în ceea ce privește prima femeie detectiv din România, teama pe care a simțit-o pentru viața sa într-un caz din Italia au făcut-o mai puternică și mai determinată să arate satisfacțiile oferite de această profesie. O profesie care nu înseamnă un program obișnuit, însă care aduce provocare, adrenalină, dorința și responsabilitatea de a afla adevărul, precum și mulțumirea oferită de rezolvarea cazului.

Maria Bumbaru, Doamna Detectiv, care a demonstrat că această profesie se poate practica de pe tocuri, și nu neapărat cu binoclul în mână, a acordat un interviu pentru Colegiul Universitar Spiru Haret, unde se studiază specializarea Detectiv Particular, în care ne vorbește despre provocările întâmpinate de-a lungul timpului, despre satisfacțiile domeniului, dar și despre viitorul acestei profesii în România.

Foto: Maria Bumbaru

Ce v-a determinat să alegeți profesia de detectiv particular? Spuneți-ne câteva cuvinte despre parcursul dumneavoastră profesional.

Evenimentele istorice (schimbarea regimului în 1989) și vârsta pe care o aveam la acel moment, mă determină să spun că totul a venit la timp: un timp propice deciziilor și alegerilor care aveau să mă aducă exact în momentele începuturilor detectivismului actual în Romania. Pentru cei mai mulți dintre profesioniștii domeniului, dorința de a deveni detectiv particular crește odată cu conturarea trăsăturilor care stau la baza alegerii: dorința de a descoperi adevărul, dragostea pentru oameni, dorința de a depăși limitele și a ajunge acolo unde poți face lumină…

Încă din copilărie am avut mintea plină de acțiunile lui Hercule Poirot sau ale lui Sherlock Holmes… Mi-a plăcut să dezleg enigme, să completez puzzle-uri complicate, să îmi exersez logica (am învățat bine doar dacă am înțeles logica lucrurilor, nu am fost o „tocilară” care doar a memorat), pe scurt, mi-a plăcut „să știu”…

În spatele imaginii unei femei frumoase, se află o persoană dinamică, hotârâtă și fermă. Întodeauna a vrut să își testeze limitele și să facă temeinic lucrurile în care crede. Dacă nu ar fi ales acest drum, Maria Bumbaru ar fi vrut să fie jurnalist de investigații, avocat sau psiholog. Însă își dorea ceva care să o provoace și mai mult…

Am ales investigația privată, profesia în care sunt într-o competiție permanentă cu mine, profesia în care niciodată nu știu suficient, întotdeauna învăț lucruri noi și, cel mai important, am posibilitatea de a trăi experiențe unice, o mie de vieți într-una singură.

Parcursul profesional a însemnat mai întâi o profundă și chiar costisitoare documentare asupra domeniului despre care în România nu se cunoștea nimic…a continuat și continuă și acum, cu cursuri, perfecționări profesionale în țară și în străinătate. Investiția în pregătirea profesională este cea mai importantă.

Am înființat Agenția de detectivi în anul 1999, investind în birou tot ce dețineam la acea dată. Drumul nu a fost și nu este ușor. Dar niciodată nu m-a încercat gândul să renunț.

A existat o persoană care v-a influențat traseul profesional?

Da, au fost mai multe persoane. Întotdeauna am purtat recunoștință mentorilor mei și persoanelor care m-au încurajat în momente dificile ale parcursului profesional. Unii dintre mentorii mei nu mai sunt în viață, am fost norocoasă să îi întâlnesc, le datorez enorm.

Dintre toți cei pe care cu mare recunoștință i-aș enumera aici, am ales să vorbesc doar despre un bun prieten avocat, un exemplu de profesionalism, o adevărată enciclopedie, de o exigență și de un perfecționism aproape insuportabile (studiase medicina, care a fost pasiunea lui și apoi, silit de împrejurări, dreptul). Când a auzit că vreau să deschid o agenție de detectivi și că nu doresc să fiu avocat (deși lucram în biroul lui), mai întâi a pufăit furios din țigară, apoi m-a țintuit cu privirea și m-a întrebat prevenitor dacă nu cumva am înnebunit! Când a înțeles însă că sunt hotărâtă, mi-a pus o singură condiție: să fac lucrurile serios! Și cât de bine pot.

M-a ajutat să ajung la cele mai bune birouri de detectivi din S.U.A., Canada etc. Am întâlnit detectivi – adevărate legende (în Austria, Germania, Canada, Pakistan etc.) care mi-au devenit modele și de la care am învățat ceea ce nu se găsește scris în cărți.

Dar, la fel de mult mi-au influențat traseul profesional și aceia cu care am pus bazele Asociației Naționale a Detectivilor din România și care m-au onorat cu încrederea cu care s-au alăturat acestui domeniu.

„Doamna detectivilor din România”, așa cum ați fost supranumită, a fost cea care a deschis prima agenție de profil din România. Care sunt primele amintiri legate de această profesie?

Zâmbesc întotdeauna când îmi amintesc acele zile… Așa cum am mai spus, am investit în deschiderea biroului cam tot ce aveam la acea dată. Despre detectivi nu se știa mai nimic. În acel timp, „Cartea de telefoane” și „Pagini aurii” erau cam cele mai importante mijloace de informare, de reclamă. În cartea de telefoane eram la litera „A”… Agenția de detectivi – ușor de găsit!

Cred însă că mai mult de jumătate de an m-au sunat numai prietenii și cunoștințele, deși eu veneam punctual la birou la ora 09.00 și plecam la ora 17.00. Îmi impusesem acest program, gândind că nu se cuvine să sune cineva la birou și să nu răspund. Scrisesem „Managementul Agenției de detectivi” și doream să mă conving că tot ceea ce spusesem acolo era aplicabil. Calculasem cheltuielile, fiecare dotare, chiar și salariul meu.

Zilele treceau și eu îmi amintesc acum, răbdarea și seriozitatea cu care îmi aranjam zilnic agenda pe birou, pixurile, și apoi citeam conștiincios din cărțile pe care le cumpărasem din străinătate, despre cazuistică și metode și tehnici de investigare, despre legile din alte țări. Până în ziua în care a sunat primul client: o doamnă în vârstă, al cărui chip mi-l amintesc perfect. Primul meu caz adevărat!

Amintirile din acea perioadă sunt indiscutabil legate de preocuparea de a avea reglementări legale în domeniu, de a convinge că aceasta este o profesie, nu o aventură.

Presa nu încuraja deloc domeniul, ba mai rău căuta „senzaționalul” și prezența detectivului particular, așa cum și-l inchipuia, spionând cu un binoclu printre boscheți și cu șapca pe ochi. Mi-a fost greu să îi conving să mă primească la emisiuni purtând pantofi cu toc si deux pieces elegant. Mi se cereau fotografii cu binoclul în mână, cu lupa, cu șapca, se declarau nemulțumiți să filmeze un birou plin de dosare și cărți, iar în spatele lor, o femeie. Ce fel de detectiv este ăsta ?

Cum ați reușit să faceți performanță într-o carieră dominată de bărbați?

Întotdeauna am crezut că performanța în orice domeniu are la bază pasiunea cu care faci lucrurile, perseverența și crezul personal. Este adevărat că în domeniul detectivistic sunt puține femei, dar sunt foarte apreciate.

Cred că avantajul meu a fost dat de modul în care m-am documentat asupra profesiei, de faptul că am călătorit în multe țări și am cercetat cum se petrec lucrurile acolo și am reușit să am o viziune asupra modului în care trebuie să se desfășoare lucrurile. Am întâlnit mulți detectivi particulari străini, am vizitat birourile lor, i-am văzut la muncă împreună cu copiii lor…

Pentru mine nu a existat niciodată cale de întoarcere sau soluții de rezervă. Și cred că această determinare, modul în care am visat profilul detectivului particular român, crezul meu personal în viitorul acestei profesii, mi-au adus recunoașterea și respectul colegilor.

Ați avut un caz în care v-ați temut pentru viața dumneavoastră?

Desigur, sunt multe situații în care viața îți poate fi pusă în pericol. Pentru asta, nu trebuie să fii detectiv particular, este de ajuns să conduci imprudent spre exemplu. Dar, există într-adevăr în cariera fiecărui detectiv particular cel puțin un caz despre care își amintește că „a scăpat ca prin urechile acului”.

Eu îmi amintesc despre un caz care m-a dus undeva mai jos de Napoli, și unde imprudentă recunosc, m-am aventurat cu o mașină închiriată într-o zonă total necunoscută, unde operau niște traficanți. Atenți la indicațiile GPS-ului, (unde introdusesem o adresă despre care aveam ceva informații), care ba avea semnal, ba nu avea, ne-am trezit eu și însoțitorul meu avocat drept în spatele mașinii pe care o căutam.

Am fost descoperiți evident, eram un fel de extratereștri în satul acela de munte, cu case risipite pe tot felul de coaste, cu drumul îngust pe care nu puteam întoarce, sat în care se cunoșteau toți, și toți făceau trafic de ceva, după cum am aflat ulterior. O mașină ne-a blocat drumul în față, alta în spate… ca în filme. Am jucat rolul unor proști rătăciți, incapabili să înțeleagă ceva, în cele din urmă ne-au dat drumul. Am simțit frica asemenea unui șarpe rece, mi-am reproșat faptul că m-am aventurat într-o zonă de care eram nu numai străini,  dar despre care chiar știam că este evitată chiar și de italieni.

Mi-a fost mai clar ca niciodată de ce detectivul particular trebuie să fie prudent și să se documenteze bine înainte de a acționa.

Ne puteți da detalii despre cel mai lung caz la care ați lucrat?

Îmi este greu să aleg pe cel mai lung, dar vă pot spune doar că unele cazuri au durat chiar și 3-4 ani. De asemenea, vă pot spune că lucrez pentru aceleași persoane, cazuri diferite. Oamenii au încredere și revin la Agenție, uneori cu probleme mici, pe care le-ar putea rezolva singuri, dar se simt mai bine dacă ne ocupăm noi de ele, alteori cu probleme serioase. Sunt persoane pentru care lucrez de 20 de ani. În categoria cazurilor lungi intră partajele de firmă, care necesită identificarea de bunuri sau disparițiile de persoane, tinere fugite de acasa sau traficate.

Care este primul lucru pe care îl faceți atunci când începeți să investigați o persoană?

Munca mea începe din momentul întâlnirii cu clientul. Am uneori și câte 3-4 întâlniri cu acesta, întâlniri în care întocmesc fișa de caz, în care sunt atentă la amănunte și pun multe întrebări. Aceasta înseamnă destul de multe ore.

Apoi, după redactarea Fișei de caz, pe care clientul meu o semnează și își asumă adevărul și corectitudinea datelor pe care mi le-a furnizat, stabilesc împreună cu acesta obiectivele cazului, întrebările la care clientul meu așteaptă răspuns. Ulterior, redactez un plan de lucru și stabilesc primele verificări. Multe dintre verificări pot fi făcute astăzi din birou, mă documentez cu privire la diferite aspecte ale cazului, ce instituții îmi vor fi utile în caz, unde anume trebuie să caut ceva etc.

Uneori, un studiu de caz poate însemna și câteva săptămâni de documentare, de întâlnire cu specialiști de a căror opinie am nevoie etc. Și, în final, investigațiile și acțiunile care duc la soluționarea cazului. Totul finalizat într-un Raport documentat.

Ce vă place cel mai mult la această profesie?

Profesia este fascinantă prin varietatea situațiilor pe care ți le aduce pe masa de lucru. Cel mai adesea legate de viața oamenilor, adevărate romane. Unele cu adevărat impresionante. De asemenea, îmi plac provocările. Întotdeauna sunt lucruri noi, solicitări noi, mereu și mereu ai ceva de învățat. Îmi place să mă testez permanent, să îmi forțez limitele și chiar să găsesc soluții atipice, neașteptate.

Practicarea acestei profesii v-a făcut să priviți oamenii altfel?

Indiscutabil, da. Trăind alături de ei evenimente din intimitatea lor, aducând lumina în conuri de umbră, descâlcind  fire  încurcate, am început să înțeleg mult mai bine natura umană, motivele pentru care lucrurile se întâmplă așa și nu altfel.

Am învățat să nu judec, să nu împart oamenii în buni sau răi, să înțeleg că sunt diferiți și fiecare are perspectiva sa. Oamenii vin la detectiv, cu încredere, cu speranță, să primească o soluție. Nu vin să fie judecați sau catalogați. Și mă simt onorată, dar și responsabilă că ei îmi acordă încrederea lor. Consilierea noastră este foarte importantă în toate cazurile. De aceea este și prevăzută în obiectul de activitate.

Am învățat să nu folosesc viața mea, convingerile și felul meu de a fi drept etalon pentru alții.

Care considerați că sunt greșelile de neiertat în această profesie?

Păstrarea confidențialității în toate cazurile și situațiile este regulă de aur. A încălca secretul profesional este una dintre cele mai grave greșeli. Cu consecințe ireparabile de cele mai multe ori. Tratarea unui caz pe care l-ai acceptat în funcție de preț sau de importanța clientului… Un caz acceptat este o obligație de onoare, asumată.

Minciuna este de neacceptat și de neiertat. Să scrii sau să spui neadevăruri este incalificabil. O altă greșeală este să accepți un caz atunci când știi că nu ai mijloacele necesare să îl rezolvi, să te supraestimezi și să faci promisiuni fără acoperire. Lista este mult mai lungă, dar mă opresc la acestea ca fiind de neacceptat.

Cum arată o săptămână a unui detectiv particular?

Pentru mine este întotdeauna foarte încărcată. Munca de birou și de documentare în cazuri, cititul corespondenței zilnice și răspunsuri, ședințe de analiză cu echipa de lucru, întâlniri cu avocați, cu experți, cu specialiști colaboratori, întâlniri cu clienții, participări la evenimente de orice fel, sociale, de afaceri, conferințe – unde un detectiv particular trebuie să fie întotdeauna prezent, să fie informat cu ce se întâmplă în jurul lui, în societate, în zona de afaceri, în politică. Și nu în ultimul rând, studiul publicațiilor de specialitate. Pentru cei care fac și multă muncă de teren, săptămâna este foarte concentrată și de multe ori, fără sâmbătă sau duminică.

Internetul vă ajută în profesie sau dimpotrivă?

Cred că nici nu îmi pot imagina un detectiv în secolul 21, fără internet și toate descoperirile tehnice care îi ușurează munca. Un telefon performant acum este un adevărat birou la purtător. Totul are o cu totul altă viteză, așadar, detectivul particular trebuie să aibă abilitatea de a utiliza tot ceea ce îl ajută să ajungă cât mai repede la informație.

Ce relația aveți cu poliția?

Având în vedere că Poliția, mai precis Inspectoratul General al Poliției este autoritatea care acordă licențele de funcționare pentru agențiile de detectivi și controlează legalitatea funcționării acestora, relația nu poate fi decât bună. Aș putea spune că în timp, ne-am acomodat unii cu alții și am învățat să colaborăm.

A existat într-adevăr o reținere din partea Poliției la început, dar cum totul evoluează, cred că astăzi complementaritatea domeniilor a fost bine înțeleasă și totul se desfășoară în spiritul colaborării: adică de partea legii.

Cum arată viitorul profesiei de detectiv particular în România?

Promițător. Am încredere în generația nouă de detectivi particulari. Vin oameni cu pasiune, cu abilitatea de a folosi un calculator, eliberați de multe prejudecăți și mentalități, care vorbesc cel puțin o limbă străină, capabili să răspundă provocărilor profesionale, ambițioși, care înțeleg să studieze, să se pregătească temeinic și mai ales înțeleg că înainte de a câștiga – trebuie să investești!

Personal, depun eforturi pentru a convinge că succesul în această profesie este o rețetă compusă din pregătire profesională permanentă, muncă, viziune și talent personal.

Nu vor fi multe agenții de detectivi particulari cel mai probabil, și nici milioane de practicieni, dar cu siguranță vor fi buni, pentru că altfel nu vor putea rezista pe piață.

Care este moto-ul după care vă ghidați în viața de zi cu zi?

„Nu neglijați amănuntele, căci ele alcătuiesc perfecțiunea, iar perfecțiunea nu este un amănunt.” (Platon)

Scurt chestionar:

Cartea preferată:

Stieg Larsson – Trilogia Millenium (Bărbați care urăsc femeile; Fata care s-a jucat cu focul; Castelul din nori s-a sfărâmat).

Geoge Arion – Detectiv fără voie

Personajul preferat (carte sau film):

Hercule Poirot (Aghata Christie)

Profesorul ( Fabrica de bani)

Melodia preferată:

Que Sera, Sera (Whatever Will Be, Will Be)

Țara preferată:

Italia

Spectacolul de teatru preferat:

Gaițele – Alexandru Kiritescu

Hobby-uri:

Călătoriile, lectura, muzica

CITEȘTE ȘI:

Interviu cu Mihaela Alexa, cursantă în cadrul specializării Detectiv Particular: Celebra intuiție feminină poate fi un avantaj în practicarea cu succes a acestei profesii

editor | Detectiv particular | , , , , ,

Mihaela Alexa, cursantă a Colegiului Universitar Spiru Haret, a fost mereu atrasă de profesia de detectiv particular, însă nu a putut urma cursurile acestei specializări imediat după terminarea liceului. În toamna  anului trecut, a văzut o postare referitoare la specializarea detectiv particular din cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret, ceea ce a făcut-o să urmeze pașii pentru profesia dorită.

”Atunci mi-am amintit de visul meu, închis într-un sertar cu mulți ani în urmă când nu am putut să continui studiile și să mă pregătesc într-o profesie, în slujba binelui, în apărarea celor slabi sau nedreptățiți, cum ar fi avocat sau polițist.”

Așa că visul său începea să prindă din nou contur.

”Vârsta sau orice alte conjuncturi nu sunt o piedică în realizarea visurilor noastre. Energia și resursele de care dispunem fiecare trebuie canalizate pentru realizarea obiectivelor noastre și a ceea ce ne place sa facem cu adevărat.”

Pe lângă pasiunea pentru acest domeniu, Mihaela mai are un atuu: deține centura albastră în arte marțiale, pe care a obținut-o în Italia, acolo unde se și antrenează. 🙂

Foto: Mihaela Alexa

Ce te-a motivat să studiezi această specializare?

Este ceea ce mi-am dorit să fac după terminarea liceului, îmi place profesia de detectiv. Literatura polițistă și filmele de acest gen m-au captivat întotdeauna. Dar nu este de ajuns doar să-ți placă, trebuie să ai și aptitudini. Consider că am un spirit de observație dezvoltat, ceea ce este foarte important în această profesie.

Consideri că va fi mai dificil pentru tine să practici această profesie dominată cu precădere de bărbați?

Nu, nu văd nicio dificultate. Față de alte timpuri, nu chiar îndepărtate, când nu prea erau femei în profesiile dominate de bărbați, acum lumea este pregătită și s-a obișnuit să vadă femei în poziții ocupate în trecut doar de bărbați. Întâlnim femei care conduc camioane sau autobuze, femei care aleg să facă armata, femei pilot sau cosmonaut, femei la guvernare și președinți de stat. Iar celebra intuiție feminină poate fi un avantaj în practicarea cu succes a acestei profesii.

De ce ai ales Colegiul Universitar Spiru Haret?

Alegerea Colegiului a fost condiționată de specializarea pe care o oferă, și anume cea de detectiv particular, de care eram interesată. În plus, corpul didactic este format din conferențiari universitari, profesori doctori de renume.

Care este cursul tău preferat?

Cursul meu preferat este Psihologia criminalistică. Îmi plac însă și altele, cum ar fi Metode și tehnici de investigare sau Drepturile omului și drept umanitar. 

Care este obiectivul tău vizavi de această carieră?

A contribui în mod concret în combaterea acțiunilor negative și a da răspunsurile de care au nevoie unele persoane, în anumite situații.

Să văd mulțumirea lor atunci când activitatea mea i-a ajutat în rezolvarea unei probleme cu care se confruntau și la care nu aveau nici un răspuns. M-aș simți realizată pe deplin dacă voi atinge acest obiectiv.

Cum crezi că ar trebui să arate profilul unui detectiv particular profesionist?

În primul rând, un detectiv particular profesionist trebuie să aibă o existență și conștiință curată. De asemenea, sunt parte din profilul unui bun detectiv inteligența, eleganța în port și vorbă, cultura generală, perseverența, punctualitatea și chiar empatia. 

Ai un mentor în această profesie?

Nu, încă nu. În schimb, îndrăgesc celebrul personaj Hercule Poirot din romanele autoarei Agatha Christie, iar mai recent, personajul Lisbeth Slander din trilogia lui Stieg Larsson, pe care am citit-o în limba italiană.

Cât de mult contează flerul în această profesie?

Foarte mult. În profesia de detectiv se întâlnesc des situații nepravăzute sau dificile și capacitatea de a te orienta și lua decizii rapide în timp util sunt fundamentale. Lipsa acestei capacități poate compromite reușita unui caz, pentru că orice situație este unică și nu se mai repetă. Concluzia? Flerul este indispensabil.

După ce principii consideri că ar trebui să te ghidezi în această profesie?

Unele principii sunt cele după care mă ghidez în viata de zi cu zi: dorința de a face bine, menținerea unei atitudini pozitive și mai ales, investiția în propria persoană: instruirea personală și profesională în mod constant.

În mod specific profesiei sunt: asigurarea și menținerea secretului, desfășurarea activității investigative în virtutea legii, respectarea intimității și confidențialității, respectarea drepturilor, utilizarea responsabilă a informațiilor.

Un alt principiu esențial din punctul meu de vedere este refuzul cazurilor în care beneficiarul folosește informațiile procurate în situații pe care legea le interzice sau pentru favorizarea personajelor certate cu legea.

Pentru mai multe informații privind înscrierea la specializarea Detectiv Particular accesează https://colegiuluniversitar.spiruharet.ro/admitere/.

CITEȘTE ȘI:

Interviu cu Maria Dumitrică, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Am ales această profesie pentru că iubesc oamenii și îmi doresc să le redau zâmbetul și încrederea în ei

editor | Asistent balneofiziokinetoterapie si recuperare medicala | , , , ,

Perseverența, buna dispoziție și optimismul sunt cuvintele ce o caracterizează. Maria Dumitrică este cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret, specializarea asistent medical balneofiziokinetoterapie și recuperare medicală.

De mică a empatizat cu cei din jur și și-a dorit să aducă alinare celor aflați în suferință. Consideră că munca susținută și dedicarea conduc către traseul profesional dorit.

Ce înseamnă să fii asistent medical balneofiziokinetoterapie și recuperare, ce abilități trebuie să ai pentru acest domeniu și cât de importante sunt orele de practică pentru a-ți desăvârși pregătirea profesională, aflăm de la Maria Dumitrică în rândurile de mai jos.

Foto: Maria Dumitrică

Ce presupune a fi asistent medical balneofiziokinetoterapie și recuperare?

A fi asistent medical înseamnă a fi în slujba oamenilor aflați în suferință, înseamnă să le zâmbești, să le dai speranță, să le acorzi îngrijirile speciale, să le fii alături. A fi asistent medical de balneofiziokinetoterapie și recuperare înseamnă să fii o rază de lumină, să dai speranță oamenilor a căror viață este non-sens, să fii înger care vindecă aripile rupte ale altor îngeri, ajutându-i din nou să se înalțe.

De ce ai ales această profesie și ce abilități consideri că trebuie să ai pentru acest domeniu?

Am ales această profesie pentru că iubesc oamenii, și îmi doresc să fac tot ce îmi stă în putință, investind toate cunoștințele acumulate în bunăstarea lor fizică, pentru a face cât mai multe suflete fericite, redându-le zâmbetul și încrederea în ei.

Despre abilități, consider că trebuie accentuată demnitatea – trebuie să fii vrednic de cinste și respect, altruism – să fii preocupat întotdeauna de binele altora, să fii profesionist aplicând prin precizie și siguranță toate acțiunile întreprinse asupra stării fizice și emoționale ale celor aflați în suferință, și nu în ultimul rând, trebuie să fii onest.

Care a fost parcursul tău educațional și profesional ce au condus la cariera din prezent?

Contactul cu multe persoane aflate în suferință și neputința lor de a se manifesta a fost un factor determinant în a lua decizia de a îmbrățișa această carieră, urmând Facultatea de Educație Fizică și Sport, specializarea Kinetoterapie și Motricitate Specială, din cadrul Universității Spiru Haret, perfecționându-mă în continuare, prin studii doctorale, ceea ce îmi permite exercitarea acestei profesii la un nivel avansat.

Care a fost cel mai dificil caz pe care l-ai tratat și care a fost reacția pacientului pe parcursul recuperării?

Toate cazurile au fost dificile, fiind vorba de o patologie destul de complexă – tetrapareză spastică, dar modul de abordare și de cunoaștere al pacienților m-a ajutat foarte mult în a pătrunde oarecum în interiorul lor, simțindu-le emoțiile, și aplicând metode particulare, ceea ce a condus în accelerarea procesului de recuperare.

Cu ce categorie de pacienți preferi să lucrezi: copii sau adulți/sportivi?

Categoria de pacienți cu care prefer să lucrez sunt copiii.

Când planifici un program de recuperare, care sunt factorii de care ții cont, astfel încât să convingi pacientul să facă exercițiile respective?

Țin cont de vârstă, urmăresc starea psihoemoțională, și în funcție de acestea, înainte de a începe procesul de recuperare, creez un ambient plăcut care îmi va da posibilitatea în desfășurarea activității.

De asemenea, adopt o gândire pozitivă, transmițând persoanelor din jurul meu multă încredere și siguranță.

Care consideri că sunt motivele pentru care această specializarea a stârnit un interes crescând în ultimii ani în rândul celor care vor să practice profesia de asistent balneofiziokinetoterapie și recuperare medicală?

Motivele sunt multiple: viața stresantă de zi cu zi, lipsa mișcării, o alimentație deficitară, adoptarea unor posturi incorecte în rândul copiilor și adulților, ceea ce atrage cu sine dezvoltarea unor patologii, toate acestea, considerându-le motive întemeiate, având ca scop recuperarea acestor pacienți.

Spune-ne 3 motive pentru care un viitor cursant ar alege să studieze în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret.

În cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret sunt cadre didactice foarte bine pregătite atât teoretic cât și practic, cu suflet mare, empatice, cu deschidere către nou și perfecționare permanentă, cu săli de curs dotate cu material didactic și aparatură utilizată la orele de practică.

Care este reacția cursanților în ceea ce privește instruirea practică?

Sunt entuziaști și cu o mare dorință de a putea aplica ceea ce au acumulat la nivel teoretic.

Consideri că sunt suficiente orele de practică pe parcursul anilor de studii sau recomanzi și stagii de voluntariat?

Niciodată nu aș putea spune că este suficient pentru a deveni un bun profesionist. De aceea, recomand cursanților să se implice în cât mai multe stagii de voluntariat, pentru a cunoaște cât mai bine această profesie.

Care este moto-ul după care te ghidezi în viața de zi cu zi?

Motto-ul după care mă ghidez în fiecare zi este: „Pot să îmi depășesc limitele, și să ating cea mai înaltă culme a perfecțiunii”.

Citește și: Interviu cu Daniela Nistor, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Profesia de asistent medical este o profesie vocațională în care ai de învățat în fiecare zi