Cine este Edward Panico??? Ați visat vreodată să vă deschideți propria afacere de investigații private? Nu sunteți sigur cum să procedați?

colegiu | Uncategorized | ,

Urmați sfaturile lui Edward Panico care, a lucrat în chestiuni de informații, investigații și securitate cu armata SUA și cu Departamentul de Stat al SUA!

Când am ieșit din serviciul activ cu armata, mă gândeam că ar trebui să merg pe calea antreprenoriatului și să-mi aplic abilitățile din comunitatea militară și de informații pentru a ajuta oamenii. Marea întrebare a fost dacă aș putea să o fac.”

Edward a reușit să o facă și și-a petrecut o mare parte din timp ajutându-i pe alții care doresc să-și servească comunitățile prin lansarea unor afaceri similare. El a predat investigatori privați la toate nivelurile de experiență și i-a îndrumat pe cei care își înființează propriile companii de investigații private.

Dar, cine este Edward Panico???

Edward Panico este fondatorul Lynx Security Group, o companie de investigații private, consultanță în securitate și formare. A petrecut timp considerabil predând anchetatorilor privați de toate nivelurile de experiență.

Edward Panico a creat o mare varietate de cursuri de investigații private, inclusiv formare în clasă și instruire pe teren. Edward Panico a asistat alți antreprenori de investigații privați cu deschiderea și extinderea companiilor lor de investigații. El a îndrumat, de asemenea, anchetatori privați aspiranți cu privire la orice, de la cariera pe care ar trebui să o aleagă, până la asistență cu plasarea unui loc de muncă în afara statului.

Timp de peste 16 ani, Edward Panico a lucrat atât pe plan intern, cât și în străinătate în probleme de informații, investigații și securitate cu armata SUA și cu Departamentul de Stat al SUA. Edward Panico a instruit sute de personae (personal militar), de informații și din sectorul privat intern și străin de pe tot globul în domeniul securității și contrainformațiilor. În timp ce era angajat în armata SUA și Departamentul de Stat al SUA, el a primit o pregătire și experiență extinsă în reducerea riscurilor, protecția împotriva terorismului/forței, prevenirea criminalității, anchetă penală, contrainformații, protecție demnitară, securitate fizică, control acces, operațiuni de securitate, informații. colectare, investigații, interviuri/interogații și supraveghere fizică.

El menține o autorizație de securitate activă cu angajamentul său față de guvernul SUA, ceea ce îi permite, de asemenea, acces continuu la formare specializată care nu este disponibilă pentru cei pe deplin înrădăcinați în sectorul privat. Edward Panico este un beneficiar al Premiului Knowlton al Asociației Corpului de Informații Militare și a peste 30 de premii pentru serviciul Departamentului de Apărare al SUA și Departamentului de Stat al SUA.

Edward Panico deține un M.S. în justiție penală cu o concentrare în aplicarea legii și prevenirea criminalității de la Universitatea din Cincinnati. De asemenea, deține un B.A. în Studii de informații de la Universitatea Militară Americană și un A.A.S în Studii de operațiuni de informații de la Cochise College.

Când a fost întrebat ce l-a motivat să se înscrie la masteratul IWP în Statecraft și Afaceri Internaționale, Edward a răspuns: „Întotdeauna am crezut că este prudent să înțeleg lucrurile nu numai din partea Comunității de Informații, ci și din lumea internațională. În cercetarea mea, am descoperit IWP și m-am gândit că aceasta este instituția pentru a-mi continua educația. Cred că educația este un proces pe tot parcursul vieții.”

Studiile sale la IWP au fost utile până acum, „mai ales în ceea ce privește consultanța în securitate”. Cursurile lui Edward l-au ajutat să înțeleagă mai bine culturile din diferite țări și adesea îi pune pe oameni să se adreseze afacerii sale de investigații private la nivel internațional. De exemplu, a avut anterior o cerere din partea Kenya pentru a lucra în Coreea de Sud și Costa Rica. Cursurile IWP „au jucat bine și în partea Departamentului de Stat”, a spus Edward.

Noua sa carte își propune să-și continue munca ajutând alți antreprenori din acest domeniu. Cartea „vă arată o cale către lumea investigației private, tipurile de investigații pe care trebuie să le vizați, managementul angajaților și contractorilor independenți, găsirea și tratarea clienților, câteva concepții greșite comune în domeniu și toate elementele necesare pentru începerea investigației. Afaceri.”

Edward a fost inspirat să scrie cartea deoarece crede că, așa cum a studiat la cursul său de civilizație occidentală cu Dr. Wood, în sistemul nostru actual, „Dacă îi ajuți pe semenii tăi, vei fi ajutat la rândul tău”. „Este întotdeauna bine când închizi un caz de investigații private sau un job de consultanță în securitate și ai ajutat pe cineva și ai făcut profit. Este bine să-l ajuți pe celălalt.” Destul de multe dintre cazurile sale s-au concentrat pe situații de custodie a copiilor sau i-au ajutat pe oameni să se închidă. „Recent a avut loc un incident de hărțuire cibernetică pe care l-am putut pune capăt”, a spus el. Un alt caz a implicat o persoană care a avut copii cu o altă femeie care a ajuns să obțină custodia copiilor lor, în ciuda faptului că era un părinte inapt. „El a reușit să câștige custodia într-o luptă judiciară de 7 ani, cu dovezi pe care le-am putut furniza pentru caz care să arate că nu era un părinte bun”, a spus Edward.

Când a fost întrebat dacă are vreun secret pentru a jongla cu o carieră la Departamentul de Stat, cu munca sa în rezervele armatei și cu afacerea lui PI, în timp ce scria și o carte, fără să spună despre studierea la IWP, el a spus: „Soția mea ar spune eu sunt nebun. Ziua mea începe la 4:30 dimineața și se termină la 10:30 sau 11:00 noaptea. Lucrez 7 zile pe săptămână. Trebuie să o reduc!

Te întrebi cu ce se ocupă un detectiv particular? Cine reglementează această profesie? Care sunt provocările întâlnite?

colegiu | Uncategorized |

În ce constă activitatea specifică de investigare?

În activitatea sa, detectivul poate investiga:

Conduita și moralitatea publică a unei persoane;

Date privind solvabilitatea ori seriozitatea unei persoane fizice sau juridice, potențială parteneră într-o afacere;

Persoanele dispărute de la domiciliu;

Asigurarea protecției împotriva scurgerilor unor informații din sfera vieții private sau a activității operatorilor economici care doresc să păstreze confidențialitatea acestora.

Într-o investigație, detectivul particular va avea în vedere:

Să respecte toate reglementările legislației în vigoare;

Să nu investigheze în spații private;

Activitatea respectivă să fie pe o durată determinată-prin contractul care se încheie între detectivul particular și client, este necesar să se determine o perioadă anume și un anumit perimetru în care acesta trebuie să efectueze supravegherea.

Ce condiții trebuie să îndeplinească o persoană pentru a dobândi calitatea de detectiv particular?

Persoana care aspiră la această carieră trebuie să cumuleze o serie de condiții:

  • Trebuie să aibă cetățenie română sau cetățenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spațiului Economic European;
  • Trebuie să fie absolventă a Facultății de Drept sau a unei școli postliceale de detectivi ori să fi îndeplinit funcția de polițist sau lucrător în cadrul unei instituții publice cu atribuții în domeniul ordinii publice sau în domeniul siguranței naționale cu grad de ofițer.
  • Să nu fi fost condamnată pentru infracțiuni săvârșite cu intenție;
  • Trebuie să nu desfășoare activități care implică exercițiul autorității publice;
  • Să obțină avizul Inspectoratului de Poliție Județean sau al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București;
  • Să promoveze examenul de atestare a calității de detectiv particular.
  • Societățile specializate sau cabinetele individuale de detectivi particulari trebuie să dispună de următoarele documente și aprobări:
  • Atestat de detectiv particular, pentru fiecare detectiv particular angajat sau colaborator pentru societățile comerciale (n.a: știm că nu mai există sintagma societăți comerciale);
  • Licență de funcționare ca firmă de detectivi particulari sau licență de Cabinet Individual de detectiv particular.

De ce să angajezi un detectiv particular?

Poți angaja un detectiv particular care să conducă o investigație de fond, astfel încât să te asiguri că afacerea ta va fi pe mâini bune.

Care sunt limitele legale în care poate acționa un detectiv particular?

Detectivul particular va refuza atunci când i se solicită activități care încalcă normele legale în vigoare sau bunele moravuri și va comunica acest lucru organelor de poliție. Dacă va constata că informațiile solicitate de client vizează siguranța națională, va sesiza de îndată autoritățile cu atribuții în domeniu.

Conform Legii nr.329 din 8 iulie 2003, detectivul particular desfășoară activități specifice de investigare fără să aducă atingere dreptului la viață intimă, familială și privată ori ale altor drepturi și libertăți fundamentale.

Potrivit art. 13: Detectivului particular, în desfășurarea activității, îi este interzisă efectuarea de investigații cu privire la:

a) activitatea personalului reprezentanțelor diplomatice și consulare sau a organizațiilor internaționale cu statut similar;

b) activitatea persoanelor, desfășurată permanent ori temporar, cu orice titlu, în interesul autorităților publice, instituțiilor sau altor persoane juridice de interes public ori în serviciile de interes public;

c) datele confidențiale cu privire la convingerile politice, religioase, filozofice sau sindicale și la exprimarea acestor convingeri, la orientarea sexuală, sănătatea, originea socială ori etnică a unei persoane;

d) cauzele penale aflate în lucru la organele judiciare;

e) activitățile specifice desfășurate de instituțiile cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale.

  • În organizarea și desfășurarea activității, detectivii particulari au obligația:
  • Să efectueze investigații numai în baza unui contract scris încheiat cu clientul;
  • Să întemeieze un registru numerotat pe care să îl înregistreze la Inspectoratul de Poliție Județean sau, după caz, la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, pentru a ține evidența cazurilor investigate;
  • Să comunice datele și informațiile solicitate de procuror sau de instanța de judecată;
  • În cazurile în care informațiile obținute vizează siguranța națională, acesta este obligat să sesizeze autoritățile;
  • Să angajeze și să folosească pentru activitățile specifice de investigare numai persoane care au calitatea de detectiv particular.

Implicațiile GDPR în serviciile de investigare la locul de muncă

Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) urmărește transparența modului în care firmele colectează, procesează și utilizează datele cu caracter personal, având scopul de a proteja datele persoanelor din cadrul UE – indiferent unde sunt stocate aceste date.

Regulamentul se aplică tuturor companiilor care activează pe teritoriul țărilor din Uniunea Europeană. Chiar dacă sediul central al firmei se află în străinătate, atât timp cât firma prelucrează date cu caracter personal colectate sau procesate pe teritoriul UE, acesta trebuie respectat.

Pot utiliza datele într-un alt scop decât cel solicitat?

Există o serie de aspecte pe care trebuie să le luăm în considerare pentru a asigura respectarea deplină a prevederilor Regulamentului GDPR în contextul relațiilor de muncă. De exemplu, este necesar ca persoanele să își dea acordul în mod explicit pentru ca datele lor să fie prelucrate.

Angajatorul poate utiliza aceste informații numai în scopul pentru care sunt solicitate. Companiile sunt obligate să furnizeze informații despre cum și unde sunt stocate și prelucrate datele angajaților. Persoanele implicate în acest proces au dreptul de a solicita ștergerea datelor sau de a cere detalii în legătură cu informațiile deținute de către angajator.

Este legal să iau decizii de angajare pe baza datelor cu caracter personal pe care le-am accesat în procesul de recrutare?

Ce sunt mai exact acelea „date cu caracter personal”? Acestea sunt definite în art. 4 pct. 1 din Regulamentul UE 2016/679 privind protecția datelor cu caracter personal.

Date cu caracter personal” înseamnă orice informații privind o persoană fizică identificată sau identificabilă („persoana vizată”); o persoană fizică identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare, un identificator online, sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale.

Un background check are scopul de a determina dacă cel intervievat este potrivit pentru funcția respectivă. În contextul în care verificarea istoricului face parte din procesul de angajare, informarea candidatului este obligatorie.

Există mai multe tipuri de verificări de fond care pot fi făcute pentru a ajuta o companie în alegerea celui mai bun candidat. Acestea pot include rapoarte privind istoricul creditelor, ale antecedentelor penale, verificarea istoricului angajării, sau conturile de social media.

Dacă ai informat candidatul cu privire la faptul că procesul de selecție presupune o verificare de fond, este legal să iei decizii de angajare pe baza rezultatelor investigării.

Potrivit Legii nr. 190 din 18 iulie 2018, datele colectate trebuie să fie relevante și limitate în raport cu scopurile în care sunt prelucrate. Așadar, angajatorul trebuie să se asigure că aceste operațiuni nu sunt excesive în raport cu scopul urmărit și să proceseze doar datele necesare în vederea recrutării sau organizării activității la locul de muncă.

Prelucrarea datelor cu caracter personal în contextul relațiilor de muncă este permisă numai dacă:

  • Angajatorul a informat angajații în prealabil;
  • Scopul este temeinic justificat;
  • Angajatorul s-a consultat cu sindicatul sau cu reprezentanții angajaților înainte de introducerea sistemelor de monitorizare;
  • Alte forme și modalități mai puțin intruzive nu și-au dovedit anterior eficiența;
  • Durata de stocare a datelor cu caracter personal nu este mai mare de 30 de zile, cu excepția situațiilor expres reglementate de lege sau a cazurilor temeinic justificate.
  • Câteva lucruri pe care să le ai în vedere înainte de a începe să faci un background check:
  • Nu investiga fără permisiune;
  • Asigură-te că ai un motiv întemeiat pentru a porni o astfel de anchetă;
  • Verifică legislația;
  • Asigură-te că ai un acord scris;
  • Apelează la un profesionist-acesta are experiența necesară pentru a localiza în timp eficient informațiile dorite. De asemenea, te va împiedica să încalci legea.

Dreptul la viața privată – poate un detectiv particular să citească e-mailurile, mesajele sau să asculte apelurile telefonice ale angajaților mei dacă acestea sunt făcute de pe telefonul companiei?

  • Odată cu progresul tehnologiei aceste drepturi au luat amploare deoarece multe dintre mijloacele de comunicare pot părea private, însă cu greu există intimitate reală.
  • Faptul că îi facilitezi angajatului dispozitivele electronice necesare pentru a le utiliza în interes de serviciu, nu înseamnă că detectivul particular le poate accesa fără un acord prealabil din partea persoanei în cauză.
  • Prin intermediul unei înștiințări prealabile, compania poate supraveghea legal angajanții pentru a le urmări productivitatea sau pentru a preveni fraudele. Camerele video, sistemele de urmărire pe mașini, softurile de urmărire a traficului pe internet doar sunt câteva dintre tehnologiile care pot fi folosite pentru supravegherea angajaților.
  • Angajatorii interesați de monitorizarea angajaților trebuie să țină cont de politicile de confidențialitate și de normele referitoare la încălcarea dreptului la viața privată, având scopul de a-i ajuta să pună în practică această decizie în mod legal. Procedurile adecvate prezentate în prealabil pot preveni problemele care vizează dreptul angajatului la viată privată și dreptul angajatorului de a-și proteja afacerea.
  • Potrivit art. 71 din Noul Cod civil, orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private, fiind interzisă utilizarea informațiilor, corespondenței, documentelor personale, fără acordul acesteia sau fără respectarea limitelor prevăzute în art. 75.
  • Conform art. 74, sunt considerate atingeri aduse vieții private cazuri precum: Interceptarea unei convorbiri private, captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spațiu privat, fără acordul acesteia;
  • Ținerea vieții private sub observație, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;
  • Difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viața intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză;
  • Difuzarea sau utilizarea corespondenței, documentelor personale, datelor privind domiciliul, reședința, precum și numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparțin sau persoanei care dispune de ele.

Ce risc dacă îmi monitorizez angajații fără să respect GDPR?

  • Amendă GDPR. Angajații pot depune o plângere la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP), iar dacă în urma investigării se constată că ai încălcat Regulamentul GDPR, vei fi amendat. Amenda poate ajunge până la 4% din cifra de afaceri, iar cuantumul ei este stabilit în funcție de particularitățile fiecărui caz.
  • Litigiu în instanță. Angajații se pot adresa instanțelor de judecată și pot solicita daune morale pentru prejudiciile aduse vieții private. În această situație, cuantumul daunelor morale se va stabili în funcție de prejudiciile aduse angajaților.

Sancțiune pentru încălcarea Regulamentului GDPR

  • Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a finalizat în 2021 o investigație la operatorul Vodafone România S.A. sesizând încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) și alin. (3) lit. a) și b) din Legea nr. 506/2004, modificată și completată.
  • S-a constatat că au fost transmise eronat facturile aferente ale unor clienți Vodafone pe adresele de e-mail ale unor terțe persoane. Aceasta a condus la prelucrarea și accesul neautorizat la datele cu caracter personal ale clienților Vodafone, cum ar fi numele, prenumele, numărul de telefon, codul client și adresa.
  • Stabilind faptul că operatorul nu a luat măsuri tehnice și organizatorice adecvate în vederea asigurării securității prelucrării datelor cu caracter personal, pentru protejarea acestora împotriva prelucrării, accesării ori divulgării ilicite, operatorul Vodafone România S.A. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 5000 Ron.
  • De asemenea, o companie a fost amendată cu 10.000 euro pentru că monitoriza angajații în mod necorespunzător. 

Ethical hacking-pot lua în considerare utilizarea software-ului keylogger?

Keylogger este un program conceput pentru a înregistra toate acțiunile de pe computer. Acesta include site-urile web vizitate, fiecare e-mail citit sau trimis, fiecare parolă introdusă și orice aplicații sau programe rulate pe computer.

Înainte de a introduce un sistem de monitorizare, angajatorul trebuie să se asigure că scopul este temeinic justificat. Rolul anchetatorului privat nu este doar acela de a te ajuta în selectarea și instalarea keylogger-ului potrivit, ci și de a se asigura că nu încalci legea și că dovezile colectate pot fi utilizate în instanță.

Angajatorul nu poate spiona computerele angajaților, dacă acestea nu sunt proprietatea companiei.

Pot folosi probele în instanță?

Rolul detectivului particular este acela de a obține dovezi urmând exclusiv calea legală, astfel încât clientul care l-a angajat să poată folosi aceste dovezi în instanță sau în orice alt cadru legal. Probele pot fi folosite în instanță numai dacă investigatorul le-a obținut în mod legal, însă, în caz contrar, acestea sunt anulate, iar procedura prin care au fost obținute este sancționată de către autorități.

Angajatul meu și-a achiziționat un autovehicul de lux-pot investiga cum și-a permis o mașină nouă?

Să ne întoarcem la exemplul amintit anterior. La câteva luni după ce ai angajat-o pe Luiza, observi că și-a achiziționat o mașină nouă. Știind că lucrează pentru un salariu care nu i-ar permite o asemenea achiziție, te gândești să angajezi un detectiv particular care să îi investigheze depozitul bancar și modul în care a intrat în posesia mașinii. Va accepta detectivul cazul tău?

Acest lucru este ilegal. Detectivul nu va accepta cazul deoarece prin activitatea sa i-ar încălca angajatei dreptul la viață privată, iar acesta are obligația să nu folosească metode și mijloace de verificare prin care ar putea aduce atingere dreptului la viata intimă, familială și privată ori ale altor drepturi și libertăți fundamentale.

Ce se întâmplă dacă îmi spionez angajații cu un detectiv particular?

Pot sau nu să folosesc detectivi particulari ca să-mi spionez angajații?

Pe scurt, nu. Angajatorul trebuie să le comunice angajaților în mod explicit, neechivoc, decizia lui, atunci când intenționează să le monitorizeze activitatea în timpul programului de lucru, fie că aceștia își desfășoară activitatea la birou sau pe teren. De asemenea, dispozitivele folosite la locul de muncă sau conturile de pe rețelele de socializare pot fi verificate doar cu acordul persoanei în cauză.

Monitorizarea angajaților sau utilizarea unui program de tip keylogger pe dispozitivele acestora este permisă numai dacă angajatorul a specificat în prealabil, în contractul de muncă, în regulamentul intern sau în alte politici, că poate avea loc, și doar în limitele Regulamentului GDPR.

Datele cu caracter personal nu pot fi utilizate în alt scop decât acela pentru care au fost solicitate, iar probele descoperite de către detectivii particulari în urma verificărilor pot fi folosite în instanță numai dacă au fost procurate în mod legal.

Dacă îți monitorizezi angajații fără a respecta Regulamentul GDPR, riști o amendă care poate ajunge până la 4% din cifra de afaceri și poți fi dat în judecată.

Împreună cu viitorii absolvenți ai colegiului, cu sprijinul necondiționat al partenerului nostru de nădejde, doamna Bumbaru Maria, președinte exectiv al Asociației Naționale de Detectivi din România, am încercat să găsim câteva răspunsuri la întrebările care îi frământă atât pe elevii colegiului cât și pe potențialii candidați.

Ca de obicei întâlnirile de lucru sunt un câștig pentru toată lumea, călătoria sau incursiunea în timp alături de oamenii pasionați de acest domeniu de activitate este foarte plăcută iar schimbul de informații benefic.

Vă invităm să ne cunoaștem!

Soc. Țibuleac Dinu Marcela

Legea privind exercitarea profesiei de detectiv particular

colegiu | Uncategorized |

Legea nr. 329/2003, republicată în 2007


Capitolul I – Dispoziţii generale

Art. 1 (1) Detectivul particular este persoana atestată în condiţiile prezentei legi şi care, fără să aducă atingere dreptului la viaţa intimă, familială şi privată ori altor drepturi si libertăţi fundamentale, la cererea persoanelor fizice sau juridice, desfăşoară activităţi specifice de investigare, referitoare la: a) conduita și moralitatea publică a unei persoane; b) date privind solvabilitatea ori seriozitatea unei persoane fizice sau juridice potenţială parteneră într-o afacere; c) persoanele dispărute de la domiciliu; d) bunurile care fac obiectul unor litigii de natură civilă sau penală înstrăinate în scopul prejudicierii intereselor unei părţi în proces; e) asigurarea protecţiei împotriva scurgerii unor informaţii din sfera vieţii private sau a activităţii operatorilor economici care doresc să păstreze confidentialitatea acestora. (2) Activitatea detectivului particular nu poate fi contrară reglementărilor legale interne sau celor internaţionale la care România este parte, siguranţei naţionale, ordinii publice ori bunelor moravuri. (3) Informaţiile obţinute în urma activităţilor desfăşurate de detectivul particular sunt destinate exclusiv clientului acestuia, în condiţiile prezentei legi. 

Art. 2 (1) Detectivul particular îşi poate exercita profesia, după caz, în cadrul societăţilor specializate sau al cabinetelor individuale de detectivi particulari, înfiinţate conform legislatiei comerciale şi care funcţionează în baza licenţei eliberate de Inspectoratul General al Poliţiei Române. (2) Obiectul de activitate al societăţilor specializate si al cabinetelor individuale de detectivi particulari este unic. (3) Conducătorii executivi ai societăţilor specializate de detectivi particulari trebuie să fie absolvenţi ai facultăţii de drept sau ai unei şcoli postliceale de detectivi ori să fi îndeplinit funcţia de poliţist ori lucrător în cadrul unei instituţii publice cu atribuţii în domeniul ordinii publice sau siguranţei naţionale cu grad de ofiţer şi să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 5 lit. c), d), e) si f). (4) Asociaţii sau acţionarii persoane fizice ai societăţilor specializate de detectivi particulari, înfiinţate conform alin. (1), trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile prevăzute de art. 5 lit. d) și e). 

Art. 3 (1) Detectivul particular este obligat să păstreze secretul profesional asupra datelor și informaţiilor obţinute. (2) Datele şi informaţiile prevăzute la alin. (1) pot fi comunicate, la cerere, în condiţiile legii, numai instanţelor judecătoreşti şi Ministerului Public, dacă acestea sunt utile pentru aflarea adevărului în cauzele penale. (3) În activitatea desfășurată, detectivul particular se supune legii, statutului societăţii specializate sau al cabinetului individual de detectivi particulari.

Capitolul II – Dobândirea calităţii de detectiv particular

Art. 4 Activitatea de detectiv particular poate fi desfăşurată numai de persoanele care sunt atestate profesional. 

Art. 5  Poate dobândi calitatea de detectiv particular persoana care indeplineşte următoarele condiţii: a) are cetăţenia română sau cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spaţiului Economic European; b) posedă cel puţin studii medii şi este absolventă a unei şcoli postliceale de detectivi sau a îndeplinit funcţia de poliţist ori lucrător în cadrul unor instituţii publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranţei naţionale ori este absolventă a unei instituţii de învăţământ superior; c) este aptă din punct de vedere medical; d) să nu fi fost condamnată pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie; e) nu desfăşoară o activitate care implică exerciţiul autorităţii publice; f) a obţinut avizul inspectoratului de poliţie judeţean sau al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, după caz; g) a promovat examenul de atestare a calităţii de detectiv particular, conform prevederilor art. 7, ori deţine un certificat de calificare în această profesie sau un atestat similar eliberat în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European. 

Art. 6  Pentru susţinerea examenului de atestare a calităţii de detectiv particular, cei interesaţi trebuie să depună la inspectoratele de poliţie judeţene sau, după caz, la Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti următoarele acte: a) cerere; b) curriculum vitae; c) actul de stare civilă, în copie legalizată; d) actul de studii, în copie legalizată; e) actul de absolvire a unui curs de specialitate, în copie legalizată; f) certificate medicale şi de testare psihologică, eliberate de o unitate sanitară specializată, respectiv de un laborator autorizat; g) certificat de cazier judiciar; h) declaraţie din care sa rezulte că îndeplineste condiţia prevăzută la art. 5 lit. e); i) dovada achitării tarifului pentru susţinerea examenului de atestare a cunoştinţelor, stabilit in conformitate cu dispoziţiile legale. 

Art. 7 (1) Calitatea de detectiv particular se dobândeşte în urma verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege şi a examinării candidaţilor de către o comisie instituită la nivelul inspectoratului de poliţie judeţean, respectiv al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti. (2) Comisia prevazută la alin. (1) se întruneşte trimestrial, iar verificarea cunoştinţelor se face potrivit tematicii aprobate de Inspectoratul General al Poliţiei Române. (3) După promovarea examenului, detectivului particular i se eliberează un atestat, pe baza căruia se poate asocia ori angaja la o societate licenţiată sau îşi poate înfiinţa cabinet individual pentru desfăşurarea de activităţi de investigare. (4) Persoana respinsă la examen poate depune contestaţie la Inspectoratul General al Poliţiei Române în termen de 3 zile, acesta având obligaţia să o soluţioneze în termen de 30 de zile de la data depunerii. (5) Cetăţenii din statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European care au calitatea de detectiv particular pot desfăşura activităţile specifice acestei profesii pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, exclusiv în baza unei delegaţii emise de societatea pe care o reprezintă, în vederea soluţionării cazului ce face necesară prezenţa acestora în România. Cetăţenii din statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European fac dovada calităţii de detectiv particular cu actul care atestă în mod valabil această calitate în statul de origine sau de provenienţă. (6) Detectivii prevăzuţi la alin. (5) au obligaţia ca înaintea desfăşurării oricăror activităţi specifice şi la încetarea acestora să înştiinţeze organul de poliţie competent teritorial.

Art. 8 (1) Calitatea de detectiv particular încetează: a) prin renunţare scrisă, care se depune la inspectoratul de poliţie judeţean sau, după caz, la Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti; b) prin anularea atestatului în condiţiile art. 23 alin. (2); c) când persoana în cauză nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 5 lit. a) si c)-e). (2) Calitatea de detectiv particular se suspendă: a) când împotriva persoanei în cauză se pune in mişcare acţiunea penală, pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie, în legătură cu activitatea sa de detectiv; în acest caz suspendarea durează până la soluţionarea definitivă a cauzei; b) pe timpul cât detectivul particular se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 10; c) în condiţiile prevăzute la art. 20 şi art. 23 alin. (1). 

Art. 9 (1) După promovarea examenului de atestare detectivul particular utilizează, în scopul dovedirii acestei calităţi, legitimaţia de detectiv particular. (2) Legitimaţia de detectiv particular este nominală şi nu este transmisibilă. Modul de eliberare, forma si conţinutul legitimaţiei se stabilesc prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. 10 Exercitarea profesiei de detectiv particular este incompatibilă cu: a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii, care implică exerciţiul autorităţii publice; b) activităţi care influenţeaza independenţa profesiei ori contravin bunelor moravuri; c) exercitarea nemijlocită de fapte de comerţ, cu excepţia celor conforme obiectului de activitate şi indeplinirii atribuţiilor specifice.

Capitolul III – Drepturile si obligaţiile detectivului particular, ale societăţilor specializate şi ale cabinetelor individuale în care acesta îşi desfăşoară activitatea

Art. 11 (1) În exercitarea profesiei detectivul particular are dreptul să efectueze investigaţii în legatură cu persoanele, bunurile, faptele, datele şi imprejurările care fac obiectul acestei activităţi, cu respectarea strictă a drepturilor si libertăţilor cetăţenilor, precum si a dispoziţiilor legale. (2) În efectuarea investigaţiei detectivul particular poate solicita persoanelor fizice sau autorităţilor publice informaţii care, potrivit legii, nu sunt clasificate şi nu aduc atingere dreptului la viaţa intimă, familială şi privată ori altor drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei vizate. 

Art. 12  Detectivul particular are următoarele obligaţii: a) să manifeste probitate şi conştiinciozitate profesională, scopul activităţii sale fiind aflarea adevărului în cauza pentru care a fost angajat; b) să foloseasca metode şi mijloace de investigare prin care să nu aducă atingere normelor de drept ori drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti; c) să păstreze, chiar şi după încetarea calităţii de detectiv particular, secretul profesional cu privire la actele, faptele, datele şi împrejurările despre care a luat cunoştintă în timpul desfăşurării activităţii, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege; d) să nu uzeze de calitatea de detectiv particular decât în interesul serviciului.

Art. 13  Detectivului particular, în desfăşurarea activităţii, îi este interzisă efectuarea de investigaţii cu privire la: a) activitatea personalului reprezentanţelor diplomatice şi consulare sau a organizaţiilor internaţionale cu statut similar; b) activitatea persoanelor, desfaşurată permanent ori temporar, cu orice titlu, în interesul autorităţilor publice, instituţiilor sau altor persoane juridice de interes public ori în serviciile de interes public; c) datele confidenţiale cu privire la convingerile politice, religioase, filozofice sau sindicale şi la exprimarea acestor convingeri, la orientarea sexuală, sănătatea, originea socială ori etnică a unei persoane; d) cauzele penale aflate în lucru la organele judiciare; e) activităţile specifice desfăşurate de instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale. 

Art. 14  Societăţile specializate şi cabinetele individuale de detectivi particulari au următoarele drepturi: a) să se doteze şi să folosească mijloacele tehnice de investigare şi comunicaţii permise de lege; b) să organizeze cursuri şi alte activităţi de pregătire profesională şi fizică specifice pentru perfecţionarea pregătirii personalului propriu; c) să se afilieze în asociaţii profesionale care să le reprezinte interesele în relaţiile cu alte asociaţii sau cu instituţii ale statului; d) să solicite oficial de la autorităţile publice date despre persoane, bunuri sau situaţii necesare detectivului particular în procesul de investigare, care, potrivit legii, nu sunt clasificate şi nu aduc atingere dreptului la viaţa intimă familială şi privată ori altor drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei vizate. 

Art. 15  (1) În organizarea şi desfăşurarea activităţii detectivii particulari din societăţile specializate şi din cabinetele individuale au obligaţia: a) să întreprindă investigaţii numai în baza unei convenţii scrise încheiate cu clientul; b) să înfiinţeze un registru numerotat si să îl înregistreze la inspectoratul de politie judeţean sau, după caz, la Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti, în care vor ţine evidenţa cazurilor investigate; c) să comunice datele şi informaţiile solicitate de procuror sau de instanţa de judecată, pentru soluţionarea unor cauze penale; d) în cazurile în care constată că informaţiile obţinute vizează siguranţa naţională, să sesizeze de îndată autorităţile cu atribuţii în domeniu; e) să angajeze şi să folosească pentru activităţile specifice de investigaţii numai persoane care au calitatea de detectiv particular; f) în raport de posibilităţi şi pe baza unor convenţii, să primească în practică elevi ai şcolilor de detectivi particulari. (2) Societăţile specializate şi cabinetele individuale de detectivi particulari îşi întocmesc regulament de organizare şi funcţionare, care se aprobă prin dispoziţie scrisă a conducătorului executiv al societăţii sau a şefului cabinetului individual, după caz.

Capitolul IV – Sancţiuni

Art. 16 Nerespectarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală. 

Art. 17 Încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1), ale art. 4, precum şi declararea de date false prin actul prevazut la art. 6 lit. h) constituie infracţiuni şi se pedepsesc potrivit Codului penal. 

Art. 18 Constituie contravenţii următoarele fapte: a) efectuarea de investigaţii în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 1 alin. (1) sau cu încălcarea prevederilor art. 12 lit. b)-d) şi ale art. 13; b) încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) şi (3) şi ale art. 7 alin. (6); c) încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2) şi (3), art. 3 alin. (2) şi ale art. 15 alin. (1) lit. a)-e). 

Art. 19 (1) Contravenţiile prevăzute la art. 18 se sancţionează după cum urmează: a) faptele prevăzute la lit. a) si c), cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei; b) fapta prevăzută la lit. b), cu amendă de la 200 lei la 500 lei. (2) În cazul contravenţiilor prevăzute la art. 18 lit. c), sancţiunea amenzii poate fi aplicată şi persoanei juridice, caz în care limitele acesteia sunt de la 1.000 lei la 2.500 lei. 

Art. 20 (1) Repetarea săvârşirii contravenţiilor prevăzute la art. 18 lit. a) şi c) în interval de un an atrage suspendarea atestatului pe o perioada de la 3 la 6 luni. (2) Suspendarea atestatului şi revocarea suspendării se dispun, în toate cazurile, de către Inspectoratul General al Poliţiei Române, la propunerea inspectoratelor de poliţie judeţene sau a Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, şi se comunică persoanei în cauză. 

Art. 21 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către politişti anume desemnaţi de Inspectoratul General al Poliţiei Române. 

Art. 22 Prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 28 si 29, se aplică şi contravenţiilor prevăzute de prezenta lege. 

Art. 23 (1) Încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a)-e) atrage şi suspendarea atestatului de detectiv particular sau, după caz, a licenţei de funcţionare a societăţii specializate ori a cabinetului individual de detectivi particulari, pe o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni. (2) Atestatul de detectiv particular sau, dupa caz, licenţa de funcţionare a societăţii specializate ori a cabinetului individual de detectivi particulari se anulează dacă, într-un interval de un an de la data la care a expirat termenul de suspendare a atestatului sau a licenţei, este săvârşita din nou una dintre faptele care atrag măsura suspendării. 

Art. 24 (1) Măsurile prevăzute la art. 23 referitoare la suspendarea sau anularea atestatului de detectiv particular se dispun de către inspectoratul de poliţie judeţean care l-a emis sau, după caz, de către Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti. (2) Suspendarea sau anularea licenţei de funcţionare a societăţii specializate ori a cabinetului individual de detectivi particulari se dispune, în condiţiile prezentei legi, de către Inspectoratul General al Poliţiei Române.

Capitolul V – Dispoziţii finale

Art. 25 Controlul activităţii specifice desfăşurate de societăţile specializate şi de cabinetele individuale de detectivi particulari se efectuează de politişti anume desemnaţi de către Inspectoratul General al Poliţiei Române, cu avizul Ministerului Public. 

Art. 26 Inspectoratul General al Poliţiei Române ţine evidenta tuturor detectivilor atestaţi, a societăţilor specializate şi a cabinetelor individuale de detectivi particulari. 

Art. 27 Nomenclatorul de activităţi din economia naţională se completează cu activitatea de detectiv particular. 

Art. 28 (1) Prevederile prezentei legi se completează cu dispoziţiile legale privind recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate din România. (2) Documentele necesare pentru dobândirea calităţii de detectiv particular, altele decât cele prevăzute la alin. (1), eliberate cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, de către autorităţile statului de origine sau de provenienţă, sunt recunoscute in condiţiile legii. 

Art. 29 (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) În 60 de zile de la publicare, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Serviciul Român de Informaţii vor elabora proiectul normelor de aplicare a prezentei legi, pe care îl vor supune aprobării Guvernului.

Despre ce pot face Detectivii Particulari

editor | Detectiv particular | , , ,

Articol scris de Maria Bumbaru

Președinte al Asociației Naționale a Detectivilor din România

Există o mulțime de mituri despre detectivii particulari. Literatură și cinematografia au alimentat din plin imaginația oamenilor.

De aceea, adesea, când cineva întră în biroul unui detectiv particular, se așteaptă să întâlnească reprezentarea a ceea ce și-a imaginat sau a fost ajutat să își imagineze: o pipă fumegând într-o scrumieră alături de un vraf de ziare vechi pline de praf,  o persoană  abia conturată după norul de fum și o voce răgușită care întreabă  “ce pot face pentru dvs.”?

Și, bineînțeles că în filme, detectivului urmează să i se încredințeze cele mai neașteptate și chiar bizare cereri.

Puțini știu că de-a lungul timpului au fost făcute numeroase clasificări ale lucrurilor pe care le pot face detectivii particulari.

Este bine de știut că sunt cel puțin 101 lucruri care aceștia le pot face, 51 de servicii clasificate la nivel mondial și acestea la rândul lor regrupate în 26 de domenii pe care Federația Internațională a Asociațiilor de Detectivi le-a stabilit că fiind uzuale în Europa.

Definiția spune că detectivul particular este persoană anume pregătită și autorizată care poate face toate acele acțiuni – legale – reunite sub genericul de “investigații”, care să conducă la soluționarea cazului încredința de clientul sau.

El poate lucra singur sau într-o echipă complexă, alături de alți detectivi particulari, avocați, experți din diverse domenii, specialiști și consultanți.

Ce pot face detectivii particulari?

De obicei, caută și adună informații.

Pentru această este nevoie să se întâlnească uneori cu mulți oameni. Cu răbdare și atenție să își urmărească firul căutării și să pună întrebările cu mult meșteșug și istețime ….întotdeauna cu multă politețe și răbdare.

Cei de la care pot află informațiile necesare sunt tineri, bătrâni, copii, femei sau bărbați care într-un fel sau altul, într-o împrejurare sau altă “știu” frânturi din ceva, povești, zvonuri, își amintesc cu acuratețe sau vag un lucru întâmplat, au participat direct la ceva sau doar au auzit despre acesta…

Despre toate, detectivul particular întreabă și apoi ascultă cu atenție și multă răbdare.

Detectivul particular are nevoie să capteze încrederea și bunăvoința interlocutorului ales, acesta să vorbească deschis, înțelegând că relatarea sa este importantă și aduce lumină în ceva.

Oamenii trebuie să știe că detectivii sunt angajați și acceptă doar cauze legale, drepte și morale.

Uneori aceștia pot declara deschis cazul, alteori păstrează confidențiale datele, punând întrebările acoperit și inteligent. Dar, întotdeauna într-un scop nobil și drept.

Nimănui nu i-ar face bine sau plăcere să îi fie abuzat copilul, să îi fie furate lucrurile, să îi dispară o persoană dragă despre care să nu mai știe nimic sau să piardă bunuri de familie intrate în posesia unor falși  “beneficiari testamentari” care au profitat abil de slăbiciunile bătrânilor. Autorii unor astfel de situații se găsesc printre noi de cele mai multe ori. O informație cât de mică poate ajută detectivul particular să îl găsească mai repede pe bătrânul amnezic care a ieșit pe poarta casei și nu a mai găsit drumul înapoi sau să stabilească cât mai aproape de adevăr starea persoanei care a semnat un testament … înainte cu câteva luni de deces.

Uneori, ca în filme, detectivii  notează. Alteori  sunt dotați cu tehnică de înregistrare (reportofon, telefon cu funcții de înregistrare)  care îi ajută mai târziu, în birourile lor, să deruleze înregistrarea de zeci de ori și să analizeze fiecare amănunt înregistrat. Și, în final, să aleagă informația corectă.

Se întâmplă însă, de multe ori, că după zeci de ore petrecute întrebând și ascultând oameni detectivii să nu obțină nimic concludent. Și atunci…își continuă căutarea.

În instituții, arhive, locuri în care cineva poate ști, ceva poate conduce la informația căutată.

Internetul este un instrument de mare utilitate. Înainte de a începe o lucrare, detectivul particular petrece multe ore în față calculatorului căutând pe rețele de socializare, website-uri, arhive electronice, presa vremii, canale de informații, galerii foto; citește și ascultă, caută și selectează, un indiciu cât de mic care să îi deschidă calea.

Multe dintre informațiile necesare se găsesc chiar în memoria sau documentele, fotografiile, notițele, casă sau proprietățile clientului.

De aceea, un detectiv particular petrece multe ore cu clientul său. Cercetează și observă.

La început, de obicei, clientul are doar o versiune – “a sa”– despre ceea ce îl interesează. Relatează într-un mod care să conducă la opinia sa. De cele mai multe ori cu amănunte și detalii care par a fi semnificative.

Detectivul particular însă, își organizează ideile, planul de lucru și își structurează ideile și întrebările care să conducă în primul rând la stabilirea obiectivelor cazului.

Cu cât mai clare și realizabile sunt obiectivele cazului, cu atât mai mici sunt eforturile și nemulțumirile de ambele părți.

De aceea, modul în care este ascultat clientul este una dintre cele mai importante “chei” ale cazului.

Nu orice persoană are abilitățile necesare de a “asculta” și a sintetiza relatările unui client.

Nu orice persoană are calitățile și comportamentul  și pregătirea care să capteze atenția și încrederea cilentului.

La detectivi, un om se simte ca la doctor: spune ce îl doare și așteaptă analize și tratament.

Pentru toate acestea este nevoie de încredere.  Și de dispoziția și convingerea că poate vorbi fără temeri, fără emoții, fără ascunzișuri.

Lucrurile se complică atunci când clientul are imaginație (o sintagma elegantă pentru minciună) și dorește să conducă investigatorul către concluziile sale – pe care le dorește însă confirmate profesional.

Într-o echipă de detectivi particulari, există unul anume care îndeplinește această sarcină. Care are pregătirea necesară și care își dezvoltă abilitățile de a planifica și structura cazul. Împreună cu echipa să stabilește acțiunile, ordinea lor și persoanele potrivite să le facă.

Clienții detectivilor particulari sunt adesea nerăbdători ! Curioși! Neliniștiți și plini de emoții.

Detectivul descris mai sus este cel care menține legătură cu clientul, continuă să adune informații noi chiar de la acesta, dozează, verifică și structurează informațiile.

Există o regulă în muncă detectivilor particulari: niciodată nu se furnizează clientului informații parțiale, neverificate și probate, niciodată nu este permisă intervenția clientului în caz.

Sunt situații în activitatea detectivilor particulari mai puțin experimentați în care Clientul lor este acela care le “dictează” acțiunile și le spune cum să procedeze. Situații impardonabile și nepermise, care s-au soldat întotdeauna nu numai cu discreditarea profesionistului, ci mai ales cu nemulțumirea clientului și proasta soluționare a cazului.

Este bine de știut că atunci când cineva merge la un detectiv particular trebuie să accepte ceea ce profesional denumim “un studiu de caz”, o analiză pe care detectivul particular o face înainte de a accepta cazul. Verificări preliminare și stabilirea etapelor și obiectivelor.

Este un studiu de caz plătit, sunt orele de lucru ale detectivului particular, ore incluse în cheltuielile cazului, dar cel mai probabil unele dintre cele mai importante.

Detectivul particular studiază documente.

În cazul unor litigii care s-au întins pe perioade lungi de timp în dosarele aflate pe rolul instanțelor s-au acumulat “informații”. Documente depuse de părți, declarații de martori, chiar declarații ale părților. Atent și urmărindu-și firul, detectivul particular citește fiecare filă, extrage și notează indiciile. Împreună cu avocații cauzelor, stabilește care anume “informație” este necesară și în ce formă trebuie prezentată. Un martor nou? Un document posibil și uitat… o documentare fotografică ? S-a întâmplat de multe ori ca în cauze pierdute în primele instanțe, să se prezinte dovezi și motive noi pentru instanțele superioare care, au dat soluții favorabile în baza noilor dovezi.

Detectivul particular caută! Aceasta este muncă lui. Acesta este talentul lui.

Pentru aceasta s-a pregătit. A învățat. Uneori mulți ani de școală și de practică. Ca să poată ști unde să caute, cum să caute și ce anume să vadă.

Detectivii particulari oferă servicii de consultanță.

În cadrul studiului de caz, atunci când se stabilesc obiectivele cazului, cercetând detaliile, documentele, tot ceea ce un client prezintă în cazul său detectivului particular, acesta își formează o viziune asupra situației și stabilește ce este important și ce nu. Ce poate fi utilizat și unde, ce este legal, ce este posibil.

Detectivul particular își consiliază clientul cu privire la ce este cel mai potrivit, util și chiar mai puțin costisitor în cazul său. Clientul poate alege între un litigiu care are sau nu sorți de izbândă și între o decizie cu final cert: spre exemplu ce înseamnă să te îndrepți împotriva unui angajat neloial? Ai suspiciuni că acesta “vinde” informații din firmă unui concurent…Cum îți poți verifică suspiciunile? Ce acțiuni, dovezi, acte și fapte pot proba neloialitatea? Cât costă aceste dovezi? Și dacă le vei obține, cum le vei folosi?

Consultanța în astfel de situații îi ajută pe clienții detectivilor să decidă ce au de făcut. Ce obțin și cât plătesc? Când și cum poate fi concediat angajatul neloial? Ce măsuri de protecție sunt necesare?

Și este foarte adevărat și necesar ca în astfel de situații detectivii particulari să solicite opinia de specialitate a avocaților specializați.

Un sfat bun, primit de la un detectiv particular corect și bine pregătit poate fi obținut cu un cost mic, mult mai mic decât o acțiune de amploare desfășurată inutil.

Oamenii s-au obișnuit să considere “banale” cazurile de divorț, “infidelitățile” reale sau presupuse, dar în realitate deteriorarea relațiilor  între soți, disfuncționalitățile în relațiile de cuplu au cauze cu mult mai adânci și “divorțurile” au consecințe nebănuite mai ales asupra copiilor.

S-a întâmplat de multe ori ca cele câteva ore petrecute cu un detectiv particular cu experiență în cauze de acest gen, să determine clientul la reflecții serioase asupra propriului compartament, asupra cauzelor adevărate ale deteriorării relațiilor de cuplu și chiar la realitatea suspiciunilor de infidelitate.

Oamenii au nevoie de oameni care să empatizeze cu cazul lor, și detectivul particular trebuie să dețină această capacitate.

Mi-am propus ca în articolele care urmează să ridic un colț al cortinei și să vorbesc deschis și concret despre “ce poate și ce nu poate  face un detectiv particular”.

Opinii care sper să folosească atât celor care se îndreaptă spre această profesie cât și celor care îi vor alege în viitor spre a le soluționa posibile cazuri.

CITEŞTE ŞI:

Interviu cu prof.univ.dr. Stan Petrescu, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Meseria de detectiv particular este una a inteligențelor, a minților deschise, profitabilă și de viitor, care poate să-și găsească mulți aderenți

Interviu cu Maria Bumbaru, „Doamna detectivilor din România”, pentru Colegiul Universitar Spiru Haret: Profesia este fascinantă prin varietatea situațiilor pe care ți le aduce pe masa de lucru. Cel mai adesea legate de viața oamenilor, adevărate romane

Interviu cu Mihaela Alexa, cursantă în cadrul specializării Detectiv Particular: Celebra intuiție feminină poate fi un avantaj în practicarea cu succes a acestei profesii

Interviu cu Maria Dumitrică, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Am ales această profesie pentru că iubesc oamenii și îmi doresc să le redau zâmbetul și încrederea în ei

Interviu cu Daniela Nistor, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Profesia de asistent medical este o profesie vocațională în care ai de învățat în fiecare zi

Interviu cu prof.univ.dr. Pavel Abraham, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Satisfacțiile acestei meserii sunt trăirile personale intense, atunci când avem sentimentul că suntem utili și am contribuit la triumful adevărului ascuns

editor | Detectiv particular | , , , , , ,

Echilibru emoțional, gândire critică, calm și o bună pregătire profesională, aceste trăsături de personalitate sunt indispensabile pentru un detectiv particular de succes, consideră prof.univ.dr. Pavel Abraham, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret, specializarea Detectiv Particular.

A ocupat funcţii importante în instituţii de prestigiu, precum inspector general al Inspectoratului General al Poliției, profesor la Centrul pentru Pregătirea și Perfecționarea Cadrelor MAI din București,  secretar de stat în cadrul MAI pentru relația cu Parlamentul,  președinte al Agenției Naționale Antidrog din cadrul Ministerului de Interne.

Experienţa căpătată de-a lungul timpului l-au modelat într-un profesionist desăvârşit, care astăzi a ales să împărtăşească cunoştinţele sale generaţiilor viitoare de detectivi particulari.

În interviul acordat, prof.univ.dr. Pavel Abraham ne povesteşte cum este privită profesia de detectiv particular în România, ce pericole poţi întâmpina pe teren, dar şi viitorul acestui domeniu.

Foto: prof.univ.dr. Pavel Abraham


Pe parcursul carierei dumneavoastră, ați ocupat diverse funcții în instituţii de prestigiu. Care este cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o și pe care ați vrea să o transmiteți cursanților din cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret?

Munca neîntreruptă, cu onestitate și respect față de toți colaboratorii.

Ce este un detectiv particular, din punctul dumneavoastră de vedere?

Reprezentantul societății civile, alături de cetățean pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale în fața autorităților publice.

În prezent, sunteți avocat în cadrul Abraham&associates. Considerați că este obligatoriu ca cei care doresc să se specializeze în acest domeniu, să aibă Facultatea de Drept?

Facultatea de Drept reprezintă un avantaj, dar nu este o necesitate de abordare a acestui domeniu.

Ce trăsături de personalitate credeți că ar ajuta pe cineva să reușească în calitate de investigator privat?

Echilibru emoțional, gândire critică, calm și o bună pregătire profesională.

Cum este privită munca de detectiv particular în România? Predomină bărbații sau femeile în practicarea acesteia?

Cu rezerve, încă nu avem o cultură a utilizării investigatorului privat pentru rezolvarea unor chestiuni de interes personal. Femeile sunt mai puțin reprezentate în profesie, dar în opinia mea, ele ar avea un mai mare succes.

Cu ce fel de pericole te poți întâlni pe teren?

Detectivistica este o profesie de risc, liberală, și de aceea trebuie evitate conflictele intervenite între cei interesați când pot apare amenințări și violențe.

Care sunt satisfacțiile acestei meserii?

Trăiri personale intense, atunci când avem sentimentul că suntem utili și am contribuit la triumful adevărului ascuns.

Care sunt situațiile în care oamenii apelează la serviciile unui detectiv particular?

Insatisfacții în relațiile  de cuplu, identificări de persoane, în procese civile și penale, suspiciuni în relațiile cu clienți a unor agenți economici, bănci, firme de asigurări etc.

Există perioade mai aglomerate în care oamenii apelează la serviciile unui detectiv particular?

De regulă se apelează la detectivul particular în situații grele de criză sau conflict.

Cu ce fel de obstacole se confruntă un detectiv particular atunci când urmărește pe cineva timp îndelungat?

Lipsa mijloacelor performante de investigare, birocrația și opoziția autorităților, resurse materiale reduse etc.

Internetul este de folos în acest domeniu sau reprezintă un impediment?

Primul pas în orice investigație îl reprezintă verificarea pe internet. Este cel mai bun aliat în orice început de investigație privată.

Care este relația dintre securitatea privată și cea națională din România?

Încă mai persistă unele turbulențe în comunicare, neîncredere și suspiciuni reciproce.

De ce ar alege o persoană să studieze la Colegiul Universitar Spiru Haret pentru a profesa în industria privată de securitate?

Pentru dobândirea cunoștințelor și deprinderilor necesare a  unei profesii de excepție, în care satisfacțiile sunt la ele acasă în permanență.

Care este viitorul ”ochilor din umbră” în România?

Vadeveni un serviciu public indispensabil oricărui cetățean care activează într-o lume din ce în ce mai complexă și dificilă.

Ce sfaturi aveți pentru cei ce doresc să urmeze o carieră în acest domeniu?

Să se pregătească intens pentru noua meserie; să-și procure tehnica de investigații performantă; să dovedească caracter și empatie față de clienți și adversari, urmărindu-se promovarea adevărului în procesul de identificare a împrejuraăilor de fapt concrete (dreptate=adevăr afișat, dovedit).

Pentru mai multe detalii referitoare la procesul de admitere în cadrul specializării Detectiv Particular, accesează https://colegiuluniversitar.spiruharet.ro/admitere/.

CITEŞTE ŞI:

Interviu cu prof.univ.dr. Stan Petrescu, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Meseria de detectiv particular este una a inteligențelor, a minților deschise, profitabilă și de viitor, care poate să-și găsească mulți aderenți

editor | Detectiv particular | , , ,

Detectivul particular este un mare anonim, spirit iscoditor și expert în găsirea informațiilor, consideră prof.univ.dr. Stan Petrescu, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret. Nu este însă o profesie lipsită de pericole. Posibilitatea de a fi rănit sau chiar ucis este unul din riscurile pe care le poate întâmpina detectivul particular în munca sa și, de aceea, o bună pregătire teoretică îmbinată cu abilitățile necesare în acest domeniu sunt esențiale pentru a face față cu succes provocărilor ce pot apărea la tot pasul.

Prof.univ.dr. general de brigadă (r) Stan Petrescu are o experiență profesională remarcabilă – Academia Națională de Informații, Ministerul Apărării Naționale sau Forțele Terestre fiind doar câteva instituții unde a profesat.

Un profesionist desăvârșit, aceasta a primit pe parcursul carierei diverse distincții, printre care amintim: Ordinul Militar clasa I, Ordinul Național ”Pentru merit” în grad de cavaler, Certificat de apreciere din partea comenzii Forțelor speciale americane pentru colaborare.

În interviul acordat, acesta ne ajută să percepem frumusețea profesiei de detectiv particular, satisfacțiile pe care le oferă, amenințările întâlnite, precum și viitorul domeniului în România, un ”viitor atractiv”, după cum mărturisește, care aduce câștiguri financiare suficiente, satisfacții și împliniri profesionale celor ce practică acest gen ale meseriei de investigații și al intelligence-ului privat.

Foto: prof.univ.dr. Stan Petrescu

Pe parcursul carierei dumneavoastră, ați ocupat diverse funcții în cadrul Ministerului Apărării Naționale, în cadrul Academiei Naționale de Informații etc. Care este cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o și pe care ați dori să o transmiteți cursanților din cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret?

Să te porți precum ți-e vorba și să vorbești precum ți-e portul. Iar deviza potrivită, pentru detectivii particulari, este acest frumos adagiul latin: „Esse non videri – A fi, dar nu la vedere”.

Ce este un detectiv particular, din punctul dumneavoastră de vedere?

O persoană care nu este membră a unei forțe de poliție, care este autorizată să efectueze activități de investigare în mediul privat. Detectivistica nu este un loc de muncă plin de suspans, puzzle-uri și acțiune, precum în filmele americane. Dar nici nu este o muncă atât de ușoară cum cred unii și alții de pe margine.

A fi detectiv/investigator privat înseamnă o foarte importantă operațiune de  căutarea a unor oameni, de monitorizare, de sprijinire a unor acțiuni legale, civile, comerciale, criminale sau chiar de căutare de informații importante. Multe agenții de detectivi au abilități deosebit de înalte, pentru a investiga, având experți de primă mână, cu vocații de lucru pe arii întinse din domeniile economic, financiar, privat, industrial sau comercial. Detectivul particular, în numele persoanelor fizice și al profesioniștilor, poate reprezenta un atu major, deloc neglijabil!

Astfel, în secolul vitezei, detectivul particular este o persoană cu un înalt grad de raţionament logic, cunoaşte foarte bine arta de a se deghiza, îşi transpune imaginația într-o realitate pragmatică, reușind să fie critic atunci când situația o cere şi să discearnă cu mare grijă acele indicii care vor duce spre rezolvarea cazului pentru care a fost angajat.

Prof. Stan Petrescu atrage atenția asupra faptului că detectivul particular nu trebuie confundat cu termenul englezesc „detectiv”, care desemnează un ofițer de poliție responsabil, pentru efectuarea investigațiilor oficiale. Un ofițer de poliție este în toate cazurile un investigator al statului și lucrează în conformitate cu dreptul public.

Detectivul particular este responsabil de efectuarea investigațiilor private în conformitate cu dreptul privat (se subîmparte în drept civil, drept comercial, dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul procesual civil şi dreptul internațional privat), ramură a dreptului care reglementează relaţiile dintre persoanele particulare sau dintre colectivităţile organizate ca unităţi private.

Detectivul particular este un mare anonim, om de cultură, spirit iscoditor și neliniștit, devotat meseriei, investigator neîntrecut, expert în munca de informații.

Detectivul este un investigator în conformitate cu dreptul privat, adică o persoană cu statut de drept privat, care desfășoară, în mod profesional, cercetări, investigații și supraveghere. Această calitate de investigator, în conformitate cu dreptul privat (care nu este o desemnare sau un titlu, ci un statut juridic și social) este, de asemenea, împărtășit cu alte profesii care nu au nicio relație cu anchetatorii oficiali, în special în context proceduri administrative, civile, penale, sociale.

Ce trăsături de personalitate credeți că ar ajuta pe cineva să reușească în calitate de investigator privat și ce trăsături ar împiedica succesul?

Să fie perceptiv, acesta fiind elementul cheie al profesiei. Să nu se descurajeze și să urmărească piesele care urmează să fie explorate, cu răbdarea animalului de pradă.

A fi un bun observator reprezintă pentrudetectiv brațul perceptibilităţii sale. El trebuie să observe micile piese, ascunse într-un ansamblu de probleme, care fac toată diferența într-un caz.

Răbdarea constituie trăsătura esențiala la întocmirea de analize operative. Este necesar să știi cum să cântărești toate situațiile și să acționezi la momentul potrivit, fără teama de eșec.

Spirit calm/liniștit, adică o atitudine de adoptat, pe care detectivul trebuie să și-o cultive permanent. A ști să-ți controlezi și să-ți menții calmul și răbdarea, constituie trăsătura principală a unui detectiv.

Devotament, adică trebuie să rămâi disponibil și consecvent pentru cazul pe care îl ai în lucru.

Incoruptibilitate maximă, calitate esențială a profesiei. Detectivul trebuie să păstreze o autenticitate și o anumită notorietate. Investigația trebuie să fie singura lui preocupare.

Abilități de comunicare eficiente, însemnând nimic altceva decât capacitate de a convinge, să fii persuasiv și să asculți oamenii, vital în comunicare.

Cunoașterea temeinică a legii, fiind necesară pentru a evita angajarea detectivului în unele activități ilegale.

Aptitudini fotografice bune. Există această zicală că „o imagine bună valorează cât o mie de cuvinte” și de aceea probele fotografice sunt cele mai credibile tipuri de probe într-o sală de judecată.

Organizare și exactitate, pe care detectivul particular trebuie să le aibă în atenție permanentă, fiind necesare la identificarea și aranjarea detaliilor, chiar și a celor mai mici.

Cum este privită munca de detectiv particular în România? Predomină bărbații sau femeile în practicarea acesteia?

La începuturile ei, detectivistica  a fost privită cu scepticism și multă îndoială, cetățenii fiind obișnuiți să se adreseze autorităților etatice. Astăzi, detectivistica a devenit o meserie respectabilă, cu organizații pe tot cuprinsul țării, o meserie de domni, o organizație privată de investigare aflată în serviciul celor care sunt dornici să afle adevărul. Am putea spune că, în această meserie, domină bărbații, dar nu într-o pondere foarte mare. Există unele riscuri ale meseriei incompatibile cu puterea fizică a femeii de a se apăra. Există femei detectiv, care au depășit orice așteptare. Un exemplu notabil, în acest sens, îl constituie doamna Maria Bumbaru, Președintele Asociației Naționale a Detectivilor Particulari din România.

Cu ce fel de pericole te poți întâlni pe teren?

Există multe pericole, riscuri și amenințări cu care se confruntă investigatorii privați, care trebuie să fie contabilizate și gestionate cu înțelepciune și profesionalism. Gestionarea riscurilor este importantă pentru investigatorii profesioniști, fiind necesar să se ia în considerare fiecare caz acceptat. Riscurile recunoscute pot fi pregătite și evitate, în timp ce surprizele periculoase pot întotdeauna să readucă la suprafață dezastrul pentru orice misiune.

Să fim atenți la riscurile juridice ale investigațiilor private. Detectivii particulari se confruntă cu o varietate de aduceri la îndeplinire a unor obligații legale. Întrucât detectivii lucrează, îndeaproape, cu avocații și se ocupă de numeroase probleme litigioase, trebuie să se comporte, întotdeauna, într-o manieră adecvată experților din legătura lor. Un mic pas greșit poate costa munca și cariera unui investigator talentat.

Problemele juridice obișnuite întâmpinate de detectivi în timpul activităților lor specifice includ încălcarea legilor penale, încălcarea vieții private, calomnia, neadaptarea documentelor adecvate, nerespectarea procedurilor adecvate și riscul încălcării multor acte normative privind traficul rutier în timpul supravegherii și a conducerii vehiculelor. Practic, un investigator ar putea face greșeli, poate ajunge la mari probleme, în funcție de circumstanțele cazului, de felul clientului și de tipul afacerii operate de acesta.

Un alt risc adus în atenție de către prof. Stan Petrescu este legat de posibilitatea pierderilor financiare. Agențiile de detectivi au cheltuieli, la fel ca orice alt tip de afacere, cheltuielile lunare putând fi reduse la minimum printr-o planificare atentă, pentru a rămâne pe linia de plutire. Una dintre greșelile detectivilor începători o reprezintă investirea unor sume mari în afaceri, cu speranța că banii se vor întoarce multiplicați, însă acest lucru nu se întâmplă mereu. În situația în care clienții plătitori nu sunt solvabili, afacerea se va prăbuși. Pentru a minimiza acest tip de risc, este necesar să existe un plan de afaceri bun și conexiuni sigure.

O altă categorie de riscuri pentru investigatorul privat implică posibilitatea de a fi rănit sau chiar ucis, în linia sa de muncă. Aceste riscuri pot fi minore pentru multe tipuri de detectivi, dar pot fi mult mai frecvente în anumite specialități de nișă. Aceste riscuri apar atunci când detectivul particular reprezintă o amenințare directă pentru cei ce încalcă legile. Nu este neobișnuit ca oamenii să reacționeze cu violență dacă descoperă că viețile lor sunt cercetate de un investigator profesionist.

Prin urmare, este necesar ca detectivii să evite orice fel de greșeli operative, să fie precauți și prudenți, să fie atenți la mediul înconjurător, la activitățile cu subiecții vizați, în orice moment. Fiecare investigator ar trebui să-și evalueze întreg registru de potențiale amenințări, să aibă pregătită din timp o bună versiune în autoapărare și variante tactice  de ieşire din orice situație periculoasă.

Există varii situații când un detectiv particular își riscă starea de sănătate, căci se confruntă cu stres puternic, sau este obligat să rămână, pe teren, ore îndelungate de muncă și așteptare. Sau poate lucra la ore critice, cum ar fi noaptea târziu și dimineața foarte devreme, pentru perioade lungi de timp. Clientul, precum și specificul investigației, sau programul de lucru al subiectului țintă, dictează orele și conduita de lucru. Este nevoie de adaptare permanentă la orice fel de situație, cu consum mare de energie fizică și nervoasă.

Un subiect poate deveni indignat dacă observă detectivul în timpul supravegherii. Pot reacționa într-un mod agresiv sau violent. Atenția detectivului va fi dusă la extrem, dacă se dorește ca subiectul să fie urmărit în mod eficient, în timp ce are loc deplasarea în trafic și, în același timp, să fie observată ținta și mediul în care se mișcă, concomitent cu luarea de notițe, efectuarea de înregistrări video. Chiar și cei mai buni detectivi particulari vor putea pierde uneori un subiect. Subiectul poate rula ușor cu mașina, poate conduce în mod agresiv, poate încălca legile de circulație, sau poate dispărea într-o zonă aglomerată, ceea ce face dificilă și extrem de periculoasă acțiunea de supraveghere a subiectului.

Așadar, viața unui detectiv particular nu este la fel de strălucitoare pe cât este înfățișată în filme. În realitate, există anumite aspecte ale muncii care generează riscuri de diverse naturi.

Care sunt satisfacțiile acestei meserii?

Să transformi probabilitatea în certitudine, necunoscutul în cunoscut, să devoalezi minciuna, falsul, furtul, dedublarea profesională, frauda masivă și să demonstrezi adevărul unic cu probe indubitabile.

Satisfacția în munca detectivistică înseamnă reușită, iar aceasta se bazează pe cultură, răbdare, tăcere, gândire logică, calm, comunicare bună cu toate categoriile de oameni și culturi diferite, acribie, consecvență, organizare perfectă, onestitate,  dragostea de oameni și de meserie. Când iubești profesiunea, pe care o practici, niciodată nu vei fi obosit sau plictisit.

Balzac spunea că două ființe tresar pe lumea aceasta: leul când zărește prada și mama când își găsește copilul. Cine poate ajuta o mamă să-și găsească micuțul ei copil, furat sau dispărut, să tresare de bucurie la vederea lui, dacă nu un detectiv profesionist.

Nereușitele muncii detectivistice sunt generate de incultură, necunoașterea cadrului legal, grabă, superficialitatea, arghirofilie, aroganță și mândrie, disprețul față de oameni, față de lege și față de muncă.

Care sunt situațiile în care oamenii apelează la serviciile unui detectiv particular?

Suma  problemelor pe care clienții le pun spre rezolvare firmelor de detectivi particulari este foarte mare. În acest spectru de probleme oamenii sunt mai concentrați pe aflarea unor răspunsuri, de regulă,  aflate într-un registru larg de fapte de natura dreptului privat.

Vom spicui câteva probleme și anume: verificarea istoricului unui traseu ocupațional, monitorizarea performanței profesionale a angajaților ori a delegaților la conferințe și întâlniri de afaceri, a vânzătorilor și reprezentanților firmelor comerciale, verificarea legalității concediului medical, dispariții și absenteismul unor persoane, duplicitatea activităților profesionale, competiţie neloială, rapoarte financiare și economice ale executivului unor firme, veridicitatea locației unei proprietăți, cazuri de insolvența nejustificată, spionaj industrial și comercial, cercetări în materie de autenticitate brevete și mărci comerciale, scurgeri de informații din organizații private, falsificare de mărci, furtul și plagiatul proceselor de producție, fraude în asigurări, verificarea daunelor accidentelor îndoielnice, răniţi în accidente săvârșite cu intenție etc. Foarte multe cazuri sunt legate de infidelitate, anturajul copiilor – părinții vor să vadă cu cine și unde își petrec timpul extrașcolar, dispariția bătrânilor, conduita bonelor din casă, care îngrijesc copii.

Există perioade mai aglomerate în care oamenii apelează la serviciile unui detectiv particular?

Un detectiv respectabil și bine pregătit profesional nu are niciodată drept scuză încărcătura perioadelor sale de lucru. El este permanent la dispoziția angajatorului său, al clientului său. El are avantajul de a-și construi filozofia muncii sale, funcție de complexitatea unui caz și de gradul de cooperare ale clientului.

Cu ce fel de obstacole se confruntă un detectiv particular atunci când urmărește pe cineva timp îndelungat?

Există posibilitatea ca narativul clientului să fie nesincer, datele oferite fiind neconforme scopului urmărit, această nesinceritate, ducând la prelungirea acțiunilor investigative și la finalizarea, cu întârziere, sau deloc, a promisiunilor contractuale. Drept urmare, există riscul apariției alterării şi perisabilității datelor şi informațiilor culese, pierderea credibilităţii detectivului.

De asemenea, pot apărea riscuri pentru ca detectivul să fie defăimat, chestiune ce generează consecințe negative asupra prestigiului firmei, asupra afacerii, în general. Posibil ca o nereuşită profesională, prin prelungirea investigaţiilor, să creeze dubii clientului, să-l supună pe acesta la cheltuieli nejustificate. Din grabă, se poate ajunge la încălcarea confidențialității acțiunii, la dificultăți în ceea ce privește dovedirea autenticității acţiunilor investigative, la furnizarea de informații incorecte sau înșelătoare și în final la eșec profesional. Aceste obstacole pot fi prevenite prin încheierea de contracte ferme cu clienții, în cele mai bune condiții asiguratorii, pentru detectiv și firma sa.

Un detectiv de meserie, cu destulă experiență detectivistică, inteligent și determinat, găsește întotdeauna, variante de lucru sigure, pentru a preveni orice cauză care ar conduce la prelungirea și obstacularea misiunilor sale. 

Internetul este de folos în acest domeniu sau reprezintă un impediment?

O abilitate necesară o reprezintă capacitatea de a utiliza computerul pentru a efectua cercetări pe Internet și, de asemenea, de a căuta informații care sunt necesare pentru a lucra la misiune. Detectivul va trebui să fie foarte priceput în utilizarea computerelor, a telefoanelor inteligente, astfel încât să poată localiza cu ușurință informațiile ascunse despre o persoană; aceasta este informația pe care persoană obișnuită nu ar putea să o găsească. Această abilitate este importantă, deoarece fără informații credibile, un caz nu poate fi rezolvat.

Primul și cel mai important pas în a deveni cunoscător în computer este să înveți cum să folosești Google în avantajul tău. Este important să afli cum să pui corect o întrebare pentru căutare și cum să utilizați Google pentru a găsi răspunsul.

Internetul reprezintă o sursă bogată și rapidă de informaţii. Nu toate informațiile care circulă pe internet sunt adevărate, de aceea un detectiv, întotdeauna va avea priceperea verificării acestor informații și coroborate cu celelalte pe care le deține în caz și numai dacă ele conduc la adevărul cauzei sale, atunci internetul îi este o sursă credibilă de informații. Tot atât de adevărat este şi faptul că Internetul poate constitui pentru diletanți și „atotștiutori” o uriașă sursă de dezinformare și manipulare prin promovarea de informații false (fakeNews).

Care este relația dintre securitatea privată și cea națională din România?

Amândouă dimensiuni ale securității operează cu informația, principiile muncii fiind asemănătoare. Diferă numai beneficiarii produșilor de informații. În cazul securității private, beneficiarul este contractorul privat, persoană particulară, care plătește informația, pe câtă vreme, în situația cealaltă, beneficiarii sunt decidenții statali, avizați și autorizați să primească produși de informații de la structurile oficiale de securitate națională, în baza cărora se iau decizii, în interesul securității naționale, pe cele trei nivele: tactic, operativ și strategic. Aceste informații necesare instituțiilor de securitate nu beneficiază de expresie bănească.

Dacă pe parcursul investigației apar informații și date care interesează securitatea națională, ordinea publică, sau apărarea națională, detectivii particulari, conform legii, le vor promova instituțiilor de securitate ale statului.

De ce ar alege o persoană să studieze la Colegiul Universitar Spiru Haret pentru a profesa în industria privată de securitate?

Pentru că Universitatea Spiru Haret, sensibilă la nou, în materie educațională și formare de noi cariere, de noi profesiuni, reprezintă prima și singura  universitate din România care a acreditat o formă superioară de pregătire în materie, numită „Colegiul universitar pentru detectivi particulari”.

Meseria de detectiv particular este una a inteligențelor, a minților deschise, profitabilă și de viitor, care poate să-și găsească mulți aderenți, piața de exprimare a investigațiilor private fiind destul de largă, atât în țară cât și în cadrul Uniunii Europene. Apreciem că această universitate are condiții excelente, pentru un învățământ de cea mai bună calitate și dispune de resurse educaționale suficiente, pentru a pregăti multe generații de detectivi particulari de aici înainte.

Sufletul acestei forme superioare de pregătire este Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Detectivilor Particulari din România, doamna Maria Bumbaru. Alături de distinsă doamnă a intelligence-ului privat, au venit mai mulți profesori universitari de mare prestigiu, recunoscuți  în țară și străinătate, foarte buni specialiști pe domeniile detectivisticii cum ar fi:  dreptul public și privat, cu toate ramurile, criminalistică, investigațiile judiciare, știința informațiilor, managementul organizaţional, psihologie criminalistică, tehnologie informatică, dar și comunicare, organizare și înființare firme de detectivi particulari. 

Care este viitorul „ochilor din umbră” în România?

Un viitor atractiv, mai ales în societățile liberale, care aduce câștiguri financiare suficiente, satisfacții și împliniri profesionale celor ce practică acest gen ale meseriei de investigații și al intelligence-ului privat. Transformările sociale profunde și înalta tehnologie vor afecta activitatea curentă a unui detectiv particular.

Tehnologiile informaționale înalte ne permit să aflăm despre ce se întâmplă pe străzile din Tokyo sau București, în timp real, datorită unui simplu „Tweet.” Informațiile, mesajele și produsele digitale călătoresc mai repede ca să fie împărtășite mai repede. Această încărcătură informațională pletorică a afectat lumea afacerilor, dar și pe aceea a investigațiilor private. Cele mai bune agenții de detectivi din toate orașele mari din Europa și din întreaga lume caută să se reunească în companii, după modelul celor industriale, și, prin aceasta, stabilesc alianțe strategice cu altele din diferite țări, pentru a dezvolta o investigație complexă care să ofere rezultate excelente clienților de mare rang.

Activitatea unui detectiv privat a evoluat într-o manieră mult mai aplicată și poate fi un sprijin real pentru rețeaua de întreprinderi mici și mijlocii, permițându-le acestora să aibă informații solide pentru a susține diverse tipuri de decizii în afaceri. Imaginea detectivului particular devine nu una estompată, difuză, restrânsă la cazuri particulare, ci una polivalentă, pregătită și plină de cunoștințe despre managementul afacerilor, care le va permite să abordeze cazurile de afaceri extinse, întrebuințând mai multe instrumente perfecţionate de lucru și o bază mult mai solidă de date de investigare.

Tehnologia este acum o variabilă omniprezentă în dezvoltarea aproape în orice activitate de muncă. În mod clar, munca unui detectiv privat nu face excepție. Aceasta nu implică faptul că munca grea a unui detectiv va dispărea, dar cu siguranță se va transforma într-un optimum hibrid. Tehnici precum contactul direct (fața în față), mersul din ușă în ușă în căutarea martorilor și a celor care fac parte din scenariul clasic al unui investigator privat, nu vor dispărea niciodată, ci vor fi completate și mixate cu instrumente noi pe care tehnologia i le oferă. Și în aceste zile, este incontestabil că poți găsi mai multe informații despre o persoană cu câteva ore bune petrecute pe un computer decât să petreci zile și săptămâni, folosind metode rutiniere care au fost utilizate în ultimii cincisprezece sau douăzeci de ani.

În acest scenariu al schimbării și modernizării, ceva rămâne încă neschimbat în activitatea unui detectiv, iar acest „ceva” este de natură etică. Este nevoie de regândirea eticii profesionale, ca urmare perfecționării instrumentelor de înaltă tehnologie, cu o mai mare putere a de cunoaștere, privitor la confidențialitatea persoanelor și sfera vieții lor private.

Viitorul profesiei, în ciuda progreselor tehnologice utilizate, rămâne strâns legat de gradul de onestitate în rândul detectivilor care abordează cazurile. Onestitatea față de clienți, precum și respectarea strictă a standardelor etice ale profesiei reprezintă, cu siguranță, deschiderea de noi orizonturi și provocări ale detectivilor particulari.

Pe scurt, provocările pentru activitatea unui detectiv provin din mai multe planuri, dar profesionalismul, experiența, pregătirea și utilizarea iscusită a instrumentelor de lucru, cuplate cu o etică și onestitate intacte permit ca detectivii particulari să fie pregătiți să facă față unor noi orizonturi și noi perspective.

Ce sfaturi aveți pentru cei ce doresc să urmeze o carieră în acest domeniu?

Immanuel Kant a lăsat posterității un adagiu destul de „suculent”: „Nu-mi dați sfaturi, căci știu să greșesc și singur.”

În general, un detectiv particular învață/dezvoltă abilitățile muncii prin acumularea de multă experiență și activitate practică, pentru că până acum, nu s-au învățat tainele acestei meserii în nicio instituție academică, astfel încât diplomele sunt relativ lipsite de importanță, pentru asigurarea unui succes garantat. Un detectiv particular trebuie să fie matur, capabil să lucreze singur, să gândească logic, să reacționeze rapid, să exercite o judecată solidă și să păstreze o distanță profesională la locul de muncă. Un investigator privat, singuratic, ar trebui să aibă abilitățile necesare pentru ca orice mică afacere să aibă succes, inclusiv o bugetare solidă, abilități de relații cu clienții, o etică de lucru puternică și un stil independent. Detectivii din agenții mai mari trebuie să fie pricepuți să aibă abilitatea de a face distincție clară între urgențe și priorități, să redacteze rapoarte sintetice valoroase, să utilizeze o varietate de resurse instituționalizate, să fie în măsură să lucreze, conlucreze, coopereze și colaboreze cu echipe de detectivi din alte societăți și din alte spații de cultură.

Pentru a fi un bun detectiv particular, trebuie să ai simțul străzii, al spațiului de mișcare, abilități analitice și curiozitate profesională maximă. El trebuie să aibă simțul detaliului și detalierii faptelor, memorie, calm, răbdare, să fie organizat, harnic și minuțios, să știe a lucra cu tehnologia modernă. Comunicarea și alte abilități sociale trebuie să fie excelente pentru a putea asculta, a-i face pe alții să se simtă în largul lor, să aibă abilitatea de a înțelege limbajul corpului pentru a evalua credibilitatea convivului său. Detectivul trebuie să știe a  menține distanța profesională, să reziste la stres, să fie consecvent și să persevereze. Detectivul particular trebui să fie încrezător, cultivat și cunoscător a mai multor domenii ale vieții, dar în același timp, tolerant și neprovocator. Starea fizică și psihică să fie excelente, ca și sănătatea, să aibă un temperament liniștitor și constant. Să aibă cunoștințele operaționale de fotografie și videografie, pentru că îi sunt utile în timpul supravegherii și al delicatelor operații sub acoperire.

În calitate sa de investigator, trebui să poată trata în mod eficient cu profesioniștii din domeniul juridic și să facă față cerințelor acestora, chiar dacă uneori este dificil și drumul pare a fi sinuos. Un detectiv particular, trebuie să îndeplinească multe sarcini de rutină destinate avocaților, să învețe cum să cerceteze o persoană și cum să dezvolte contacte de investigare valoroase.

Detectivii particulari sunt experţi în arta camuflării, au abilități exersate în evitarea capcanelor de tot felul, știu să obţină, să se abțină şi să transmită informaţii despre obiectivele importante din cazul aflat în lucru. Ca metodă importantă de lucru este aceasta: „Ascultă, urmăreşte şi taci“, consemnează tot ce vezi și auzi.

Profesia de detectiv nu este ușoară, nu este una aventurieră și întrebuințează câteva instrumente de bază, detectivii fiind supuși unor comandamente obligatorii a fi respectate.

Un bun detectiv particular, consideră prof. Stan Petrescu, care își dorește să atingă performanța în acest domeniu, trebuie să știe să-și controleze gândurile, să nu săvârșească indiscreții în nicio împrejurare, să păstreze și să apere informațiile pe care le culege în interesul cazului său și să nu le divulge niciunei persoane neautorizate. Prin urmare, menținerea secretului profesional este o condiție fundamentală pentru reușita acțiunilor sale.

Întotdeauna, un detectiv trebuie să vadă lucrurile esențiale, fără să fie văzut. Iar în derularea acțiunii detectivistice, discreția să fie cartea de căpătâi, haină de vreme rea.

Agenda de contacte și adrese, cu faptele și persoanele suspecte, cu informațiile și indiciile care ar putea deveni dovezile/probele pe care urmează să le administreze la finalul acțiunii este esențială pentru detectivul particular. 

Respectarea legilor și confidențialitatea persoanelor reprezintă osatura autorității sale profesionale.

Dacă optanții pentru o asemenea carieră se hotărăsc să o îmbrățișeze, atunci să vizualizeze pe planul minții lor dacă dispun de asemenea însușiri și priceperi.

Un sfat general, recomandat pentru toți detectivii particulari, ca răspuns la zicerea lui Kant, merită menționat la încheierea acestui interviu. La vremuri de cumpănă detectivistică, morala istoriei ne învață că: „Atunci când nu știi ce să faci, ascultă și taci.”

Află mai multe despre admiterea în cadrul specializării Detectiv Particular accesând https://colegiuluniversitar.spiruharet.ro/admitere/.

CITEȘTE ȘI:

Interviu cu Maria Bumbaru, „Doamna detectivilor din România”, pentru Colegiul Universitar Spiru Haret: Profesia este fascinantă prin varietatea situațiilor pe care ți le aduce pe masa de lucru. Cel mai adesea legate de viața oamenilor, adevărate romane

editor | Detectiv particular | , , ,

Șase luni de la deschiderea Agenției de Detectivi Particulari au însemnat doar telefoane de la prieteni. Scepticismul în rândul presei în ceea ce privește prima femeie detectiv din România, teama pe care a simțit-o pentru viața sa într-un caz din Italia au făcut-o mai puternică și mai determinată să arate satisfacțiile oferite de această profesie. O profesie care nu înseamnă un program obișnuit, însă care aduce provocare, adrenalină, dorința și responsabilitatea de a afla adevărul, precum și mulțumirea oferită de rezolvarea cazului.

Maria Bumbaru, Doamna Detectiv, care a demonstrat că această profesie se poate practica de pe tocuri, și nu neapărat cu binoclul în mână, a acordat un interviu pentru Colegiul Universitar Spiru Haret, unde se studiază specializarea Detectiv Particular, în care ne vorbește despre provocările întâmpinate de-a lungul timpului, despre satisfacțiile domeniului, dar și despre viitorul acestei profesii în România.

Foto: Maria Bumbaru

Ce v-a determinat să alegeți profesia de detectiv particular? Spuneți-ne câteva cuvinte despre parcursul dumneavoastră profesional.

Evenimentele istorice (schimbarea regimului în 1989) și vârsta pe care o aveam la acel moment, mă determină să spun că totul a venit la timp: un timp propice deciziilor și alegerilor care aveau să mă aducă exact în momentele începuturilor detectivismului actual în Romania. Pentru cei mai mulți dintre profesioniștii domeniului, dorința de a deveni detectiv particular crește odată cu conturarea trăsăturilor care stau la baza alegerii: dorința de a descoperi adevărul, dragostea pentru oameni, dorința de a depăși limitele și a ajunge acolo unde poți face lumină…

Încă din copilărie am avut mintea plină de acțiunile lui Hercule Poirot sau ale lui Sherlock Holmes… Mi-a plăcut să dezleg enigme, să completez puzzle-uri complicate, să îmi exersez logica (am învățat bine doar dacă am înțeles logica lucrurilor, nu am fost o „tocilară” care doar a memorat), pe scurt, mi-a plăcut „să știu”…

În spatele imaginii unei femei frumoase, se află o persoană dinamică, hotârâtă și fermă. Întodeauna a vrut să își testeze limitele și să facă temeinic lucrurile în care crede. Dacă nu ar fi ales acest drum, Maria Bumbaru ar fi vrut să fie jurnalist de investigații, avocat sau psiholog. Însă își dorea ceva care să o provoace și mai mult…

Am ales investigația privată, profesia în care sunt într-o competiție permanentă cu mine, profesia în care niciodată nu știu suficient, întotdeauna învăț lucruri noi și, cel mai important, am posibilitatea de a trăi experiențe unice, o mie de vieți într-una singură.

Parcursul profesional a însemnat mai întâi o profundă și chiar costisitoare documentare asupra domeniului despre care în România nu se cunoștea nimic…a continuat și continuă și acum, cu cursuri, perfecționări profesionale în țară și în străinătate. Investiția în pregătirea profesională este cea mai importantă.

Am înființat Agenția de detectivi în anul 1999, investind în birou tot ce dețineam la acea dată. Drumul nu a fost și nu este ușor. Dar niciodată nu m-a încercat gândul să renunț.

A existat o persoană care v-a influențat traseul profesional?

Da, au fost mai multe persoane. Întotdeauna am purtat recunoștință mentorilor mei și persoanelor care m-au încurajat în momente dificile ale parcursului profesional. Unii dintre mentorii mei nu mai sunt în viață, am fost norocoasă să îi întâlnesc, le datorez enorm.

Dintre toți cei pe care cu mare recunoștință i-aș enumera aici, am ales să vorbesc doar despre un bun prieten avocat, un exemplu de profesionalism, o adevărată enciclopedie, de o exigență și de un perfecționism aproape insuportabile (studiase medicina, care a fost pasiunea lui și apoi, silit de împrejurări, dreptul). Când a auzit că vreau să deschid o agenție de detectivi și că nu doresc să fiu avocat (deși lucram în biroul lui), mai întâi a pufăit furios din țigară, apoi m-a țintuit cu privirea și m-a întrebat prevenitor dacă nu cumva am înnebunit! Când a înțeles însă că sunt hotărâtă, mi-a pus o singură condiție: să fac lucrurile serios! Și cât de bine pot.

M-a ajutat să ajung la cele mai bune birouri de detectivi din S.U.A., Canada etc. Am întâlnit detectivi – adevărate legende (în Austria, Germania, Canada, Pakistan etc.) care mi-au devenit modele și de la care am învățat ceea ce nu se găsește scris în cărți.

Dar, la fel de mult mi-au influențat traseul profesional și aceia cu care am pus bazele Asociației Naționale a Detectivilor din România și care m-au onorat cu încrederea cu care s-au alăturat acestui domeniu.

„Doamna detectivilor din România”, așa cum ați fost supranumită, a fost cea care a deschis prima agenție de profil din România. Care sunt primele amintiri legate de această profesie?

Zâmbesc întotdeauna când îmi amintesc acele zile… Așa cum am mai spus, am investit în deschiderea biroului cam tot ce aveam la acea dată. Despre detectivi nu se știa mai nimic. În acel timp, „Cartea de telefoane” și „Pagini aurii” erau cam cele mai importante mijloace de informare, de reclamă. În cartea de telefoane eram la litera „A”… Agenția de detectivi – ușor de găsit!

Cred însă că mai mult de jumătate de an m-au sunat numai prietenii și cunoștințele, deși eu veneam punctual la birou la ora 09.00 și plecam la ora 17.00. Îmi impusesem acest program, gândind că nu se cuvine să sune cineva la birou și să nu răspund. Scrisesem „Managementul Agenției de detectivi” și doream să mă conving că tot ceea ce spusesem acolo era aplicabil. Calculasem cheltuielile, fiecare dotare, chiar și salariul meu.

Zilele treceau și eu îmi amintesc acum, răbdarea și seriozitatea cu care îmi aranjam zilnic agenda pe birou, pixurile, și apoi citeam conștiincios din cărțile pe care le cumpărasem din străinătate, despre cazuistică și metode și tehnici de investigare, despre legile din alte țări. Până în ziua în care a sunat primul client: o doamnă în vârstă, al cărui chip mi-l amintesc perfect. Primul meu caz adevărat!

Amintirile din acea perioadă sunt indiscutabil legate de preocuparea de a avea reglementări legale în domeniu, de a convinge că aceasta este o profesie, nu o aventură.

Presa nu încuraja deloc domeniul, ba mai rău căuta „senzaționalul” și prezența detectivului particular, așa cum și-l inchipuia, spionând cu un binoclu printre boscheți și cu șapca pe ochi. Mi-a fost greu să îi conving să mă primească la emisiuni purtând pantofi cu toc si deux pieces elegant. Mi se cereau fotografii cu binoclul în mână, cu lupa, cu șapca, se declarau nemulțumiți să filmeze un birou plin de dosare și cărți, iar în spatele lor, o femeie. Ce fel de detectiv este ăsta ?

Cum ați reușit să faceți performanță într-o carieră dominată de bărbați?

Întotdeauna am crezut că performanța în orice domeniu are la bază pasiunea cu care faci lucrurile, perseverența și crezul personal. Este adevărat că în domeniul detectivistic sunt puține femei, dar sunt foarte apreciate.

Cred că avantajul meu a fost dat de modul în care m-am documentat asupra profesiei, de faptul că am călătorit în multe țări și am cercetat cum se petrec lucrurile acolo și am reușit să am o viziune asupra modului în care trebuie să se desfășoare lucrurile. Am întâlnit mulți detectivi particulari străini, am vizitat birourile lor, i-am văzut la muncă împreună cu copiii lor…

Pentru mine nu a existat niciodată cale de întoarcere sau soluții de rezervă. Și cred că această determinare, modul în care am visat profilul detectivului particular român, crezul meu personal în viitorul acestei profesii, mi-au adus recunoașterea și respectul colegilor.

Ați avut un caz în care v-ați temut pentru viața dumneavoastră?

Desigur, sunt multe situații în care viața îți poate fi pusă în pericol. Pentru asta, nu trebuie să fii detectiv particular, este de ajuns să conduci imprudent spre exemplu. Dar, există într-adevăr în cariera fiecărui detectiv particular cel puțin un caz despre care își amintește că „a scăpat ca prin urechile acului”.

Eu îmi amintesc despre un caz care m-a dus undeva mai jos de Napoli, și unde imprudentă recunosc, m-am aventurat cu o mașină închiriată într-o zonă total necunoscută, unde operau niște traficanți. Atenți la indicațiile GPS-ului, (unde introdusesem o adresă despre care aveam ceva informații), care ba avea semnal, ba nu avea, ne-am trezit eu și însoțitorul meu avocat drept în spatele mașinii pe care o căutam.

Am fost descoperiți evident, eram un fel de extratereștri în satul acela de munte, cu case risipite pe tot felul de coaste, cu drumul îngust pe care nu puteam întoarce, sat în care se cunoșteau toți, și toți făceau trafic de ceva, după cum am aflat ulterior. O mașină ne-a blocat drumul în față, alta în spate… ca în filme. Am jucat rolul unor proști rătăciți, incapabili să înțeleagă ceva, în cele din urmă ne-au dat drumul. Am simțit frica asemenea unui șarpe rece, mi-am reproșat faptul că m-am aventurat într-o zonă de care eram nu numai străini,  dar despre care chiar știam că este evitată chiar și de italieni.

Mi-a fost mai clar ca niciodată de ce detectivul particular trebuie să fie prudent și să se documenteze bine înainte de a acționa.

Ne puteți da detalii despre cel mai lung caz la care ați lucrat?

Îmi este greu să aleg pe cel mai lung, dar vă pot spune doar că unele cazuri au durat chiar și 3-4 ani. De asemenea, vă pot spune că lucrez pentru aceleași persoane, cazuri diferite. Oamenii au încredere și revin la Agenție, uneori cu probleme mici, pe care le-ar putea rezolva singuri, dar se simt mai bine dacă ne ocupăm noi de ele, alteori cu probleme serioase. Sunt persoane pentru care lucrez de 20 de ani. În categoria cazurilor lungi intră partajele de firmă, care necesită identificarea de bunuri sau disparițiile de persoane, tinere fugite de acasa sau traficate.

Care este primul lucru pe care îl faceți atunci când începeți să investigați o persoană?

Munca mea începe din momentul întâlnirii cu clientul. Am uneori și câte 3-4 întâlniri cu acesta, întâlniri în care întocmesc fișa de caz, în care sunt atentă la amănunte și pun multe întrebări. Aceasta înseamnă destul de multe ore.

Apoi, după redactarea Fișei de caz, pe care clientul meu o semnează și își asumă adevărul și corectitudinea datelor pe care mi le-a furnizat, stabilesc împreună cu acesta obiectivele cazului, întrebările la care clientul meu așteaptă răspuns. Ulterior, redactez un plan de lucru și stabilesc primele verificări. Multe dintre verificări pot fi făcute astăzi din birou, mă documentez cu privire la diferite aspecte ale cazului, ce instituții îmi vor fi utile în caz, unde anume trebuie să caut ceva etc.

Uneori, un studiu de caz poate însemna și câteva săptămâni de documentare, de întâlnire cu specialiști de a căror opinie am nevoie etc. Și, în final, investigațiile și acțiunile care duc la soluționarea cazului. Totul finalizat într-un Raport documentat.

Ce vă place cel mai mult la această profesie?

Profesia este fascinantă prin varietatea situațiilor pe care ți le aduce pe masa de lucru. Cel mai adesea legate de viața oamenilor, adevărate romane. Unele cu adevărat impresionante. De asemenea, îmi plac provocările. Întotdeauna sunt lucruri noi, solicitări noi, mereu și mereu ai ceva de învățat. Îmi place să mă testez permanent, să îmi forțez limitele și chiar să găsesc soluții atipice, neașteptate.

Practicarea acestei profesii v-a făcut să priviți oamenii altfel?

Indiscutabil, da. Trăind alături de ei evenimente din intimitatea lor, aducând lumina în conuri de umbră, descâlcind  fire  încurcate, am început să înțeleg mult mai bine natura umană, motivele pentru care lucrurile se întâmplă așa și nu altfel.

Am învățat să nu judec, să nu împart oamenii în buni sau răi, să înțeleg că sunt diferiți și fiecare are perspectiva sa. Oamenii vin la detectiv, cu încredere, cu speranță, să primească o soluție. Nu vin să fie judecați sau catalogați. Și mă simt onorată, dar și responsabilă că ei îmi acordă încrederea lor. Consilierea noastră este foarte importantă în toate cazurile. De aceea este și prevăzută în obiectul de activitate.

Am învățat să nu folosesc viața mea, convingerile și felul meu de a fi drept etalon pentru alții.

Care considerați că sunt greșelile de neiertat în această profesie?

Păstrarea confidențialității în toate cazurile și situațiile este regulă de aur. A încălca secretul profesional este una dintre cele mai grave greșeli. Cu consecințe ireparabile de cele mai multe ori. Tratarea unui caz pe care l-ai acceptat în funcție de preț sau de importanța clientului… Un caz acceptat este o obligație de onoare, asumată.

Minciuna este de neacceptat și de neiertat. Să scrii sau să spui neadevăruri este incalificabil. O altă greșeală este să accepți un caz atunci când știi că nu ai mijloacele necesare să îl rezolvi, să te supraestimezi și să faci promisiuni fără acoperire. Lista este mult mai lungă, dar mă opresc la acestea ca fiind de neacceptat.

Cum arată o săptămână a unui detectiv particular?

Pentru mine este întotdeauna foarte încărcată. Munca de birou și de documentare în cazuri, cititul corespondenței zilnice și răspunsuri, ședințe de analiză cu echipa de lucru, întâlniri cu avocați, cu experți, cu specialiști colaboratori, întâlniri cu clienții, participări la evenimente de orice fel, sociale, de afaceri, conferințe – unde un detectiv particular trebuie să fie întotdeauna prezent, să fie informat cu ce se întâmplă în jurul lui, în societate, în zona de afaceri, în politică. Și nu în ultimul rând, studiul publicațiilor de specialitate. Pentru cei care fac și multă muncă de teren, săptămâna este foarte concentrată și de multe ori, fără sâmbătă sau duminică.

Internetul vă ajută în profesie sau dimpotrivă?

Cred că nici nu îmi pot imagina un detectiv în secolul 21, fără internet și toate descoperirile tehnice care îi ușurează munca. Un telefon performant acum este un adevărat birou la purtător. Totul are o cu totul altă viteză, așadar, detectivul particular trebuie să aibă abilitatea de a utiliza tot ceea ce îl ajută să ajungă cât mai repede la informație.

Ce relația aveți cu poliția?

Având în vedere că Poliția, mai precis Inspectoratul General al Poliției este autoritatea care acordă licențele de funcționare pentru agențiile de detectivi și controlează legalitatea funcționării acestora, relația nu poate fi decât bună. Aș putea spune că în timp, ne-am acomodat unii cu alții și am învățat să colaborăm.

A existat într-adevăr o reținere din partea Poliției la început, dar cum totul evoluează, cred că astăzi complementaritatea domeniilor a fost bine înțeleasă și totul se desfășoară în spiritul colaborării: adică de partea legii.

Cum arată viitorul profesiei de detectiv particular în România?

Promițător. Am încredere în generația nouă de detectivi particulari. Vin oameni cu pasiune, cu abilitatea de a folosi un calculator, eliberați de multe prejudecăți și mentalități, care vorbesc cel puțin o limbă străină, capabili să răspundă provocărilor profesionale, ambițioși, care înțeleg să studieze, să se pregătească temeinic și mai ales înțeleg că înainte de a câștiga – trebuie să investești!

Personal, depun eforturi pentru a convinge că succesul în această profesie este o rețetă compusă din pregătire profesională permanentă, muncă, viziune și talent personal.

Nu vor fi multe agenții de detectivi particulari cel mai probabil, și nici milioane de practicieni, dar cu siguranță vor fi buni, pentru că altfel nu vor putea rezista pe piață.

Care este moto-ul după care vă ghidați în viața de zi cu zi?

„Nu neglijați amănuntele, căci ele alcătuiesc perfecțiunea, iar perfecțiunea nu este un amănunt.” (Platon)

Scurt chestionar:

Cartea preferată:

Stieg Larsson – Trilogia Millenium (Bărbați care urăsc femeile; Fata care s-a jucat cu focul; Castelul din nori s-a sfărâmat).

Geoge Arion – Detectiv fără voie

Personajul preferat (carte sau film):

Hercule Poirot (Aghata Christie)

Profesorul ( Fabrica de bani)

Melodia preferată:

Que Sera, Sera (Whatever Will Be, Will Be)

Țara preferată:

Italia

Spectacolul de teatru preferat:

Gaițele – Alexandru Kiritescu

Hobby-uri:

Călătoriile, lectura, muzica

CITEȘTE ȘI:

Interviu cu Mihaela Alexa, cursantă în cadrul specializării Detectiv Particular: Celebra intuiție feminină poate fi un avantaj în practicarea cu succes a acestei profesii

editor | Detectiv particular | , , , , ,

Mihaela Alexa, cursantă a Colegiului Universitar Spiru Haret, a fost mereu atrasă de profesia de detectiv particular, însă nu a putut urma cursurile acestei specializări imediat după terminarea liceului. În toamna  anului trecut, a văzut o postare referitoare la specializarea detectiv particular din cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret, ceea ce a făcut-o să urmeze pașii pentru profesia dorită.

”Atunci mi-am amintit de visul meu, închis într-un sertar cu mulți ani în urmă când nu am putut să continui studiile și să mă pregătesc într-o profesie, în slujba binelui, în apărarea celor slabi sau nedreptățiți, cum ar fi avocat sau polițist.”

Așa că visul său începea să prindă din nou contur.

”Vârsta sau orice alte conjuncturi nu sunt o piedică în realizarea visurilor noastre. Energia și resursele de care dispunem fiecare trebuie canalizate pentru realizarea obiectivelor noastre și a ceea ce ne place sa facem cu adevărat.”

Pe lângă pasiunea pentru acest domeniu, Mihaela mai are un atuu: deține centura albastră în arte marțiale, pe care a obținut-o în Italia, acolo unde se și antrenează. 🙂

Foto: Mihaela Alexa

Ce te-a motivat să studiezi această specializare?

Este ceea ce mi-am dorit să fac după terminarea liceului, îmi place profesia de detectiv. Literatura polițistă și filmele de acest gen m-au captivat întotdeauna. Dar nu este de ajuns doar să-ți placă, trebuie să ai și aptitudini. Consider că am un spirit de observație dezvoltat, ceea ce este foarte important în această profesie.

Consideri că va fi mai dificil pentru tine să practici această profesie dominată cu precădere de bărbați?

Nu, nu văd nicio dificultate. Față de alte timpuri, nu chiar îndepărtate, când nu prea erau femei în profesiile dominate de bărbați, acum lumea este pregătită și s-a obișnuit să vadă femei în poziții ocupate în trecut doar de bărbați. Întâlnim femei care conduc camioane sau autobuze, femei care aleg să facă armata, femei pilot sau cosmonaut, femei la guvernare și președinți de stat. Iar celebra intuiție feminină poate fi un avantaj în practicarea cu succes a acestei profesii.

De ce ai ales Colegiul Universitar Spiru Haret?

Alegerea Colegiului a fost condiționată de specializarea pe care o oferă, și anume cea de detectiv particular, de care eram interesată. În plus, corpul didactic este format din conferențiari universitari, profesori doctori de renume.

Care este cursul tău preferat?

Cursul meu preferat este Psihologia criminalistică. Îmi plac însă și altele, cum ar fi Metode și tehnici de investigare sau Drepturile omului și drept umanitar. 

Care este obiectivul tău vizavi de această carieră?

A contribui în mod concret în combaterea acțiunilor negative și a da răspunsurile de care au nevoie unele persoane, în anumite situații.

Să văd mulțumirea lor atunci când activitatea mea i-a ajutat în rezolvarea unei probleme cu care se confruntau și la care nu aveau nici un răspuns. M-aș simți realizată pe deplin dacă voi atinge acest obiectiv.

Cum crezi că ar trebui să arate profilul unui detectiv particular profesionist?

În primul rând, un detectiv particular profesionist trebuie să aibă o existență și conștiință curată. De asemenea, sunt parte din profilul unui bun detectiv inteligența, eleganța în port și vorbă, cultura generală, perseverența, punctualitatea și chiar empatia. 

Ai un mentor în această profesie?

Nu, încă nu. În schimb, îndrăgesc celebrul personaj Hercule Poirot din romanele autoarei Agatha Christie, iar mai recent, personajul Lisbeth Slander din trilogia lui Stieg Larsson, pe care am citit-o în limba italiană.

Cât de mult contează flerul în această profesie?

Foarte mult. În profesia de detectiv se întâlnesc des situații nepravăzute sau dificile și capacitatea de a te orienta și lua decizii rapide în timp util sunt fundamentale. Lipsa acestei capacități poate compromite reușita unui caz, pentru că orice situație este unică și nu se mai repetă. Concluzia? Flerul este indispensabil.

După ce principii consideri că ar trebui să te ghidezi în această profesie?

Unele principii sunt cele după care mă ghidez în viata de zi cu zi: dorința de a face bine, menținerea unei atitudini pozitive și mai ales, investiția în propria persoană: instruirea personală și profesională în mod constant.

În mod specific profesiei sunt: asigurarea și menținerea secretului, desfășurarea activității investigative în virtutea legii, respectarea intimității și confidențialității, respectarea drepturilor, utilizarea responsabilă a informațiilor.

Un alt principiu esențial din punctul meu de vedere este refuzul cazurilor în care beneficiarul folosește informațiile procurate în situații pe care legea le interzice sau pentru favorizarea personajelor certate cu legea.

Pentru mai multe informații privind înscrierea la specializarea Detectiv Particular accesează https://colegiuluniversitar.spiruharet.ro/admitere/.

CITEȘTE ȘI: