Despre ce pot face Detectivii Particulari. Episodul II

editor | Uncategorized

Angajarea diferitelor tipuri de investigații private diferă de la o ţară la alta, de la o cultură la alta, și este influențată de  istoricul și evoluția social-economică, de tradiții și nu în ultimul rand, de legislația ţării respective.

În Romania, în primul deceniu de după schimbarea regimului comunist în 1989, serviciile investigatorilor privați erau aproape necunoscute.  Foarte puţini s-ar fi gândit să caute și cu atât mai mult să angajeze un detectiv particular.

Debutul activității s-a făcut neoficial,  prin anunțuri în ziare la rubrici de “mica publicitate” sau “prestări servicii” și erau de genul “detectiv particular ofer servicii de urmărire” sau “vă înşeală soțul/soția, angajați un detectiv particular” și în fapt, cam la atât se limitau: infidelități.

Serviciile erau prestate în mare parte de foști angajați ai diferitelor structuri, de unii angajați sau foști angajați din firmele de pază și protecție, de foști sportivi (box, lupte, arte marțiale) sau persoane  cu multă imaginație și dorință de aventură. Vedetele și V.I.P.-urile plăteau să afle când și cu cine sunt înșelate și, de multe ori, știrea apărea mai întâi în paginile presei de “senzațional” și “can can”.

Investigațiile în aria familiei și minorilor se clasifică, de departe, pe locul celor mai frecvente tipuri de investigații efectuate de detectivii particulari în România.

Despăgubirile la divorț au fost introduse, pentru prima dată în legislația noastră, în Noul Cod Civil (2009) unde este prevăzut că “soţul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soţului vinovat să-l despăgubească.“

Deşi cererile întemeiate pe această dispoziție legală sunt relativ puține în instanțele din România (poate și din cauza noutății reglementării, dar și a specificului relațiilor între soți – un câmp vast de motive care conduc la desfacerea căsătoriei) solicitările privind investigațiile care să demonstreze culpa exclusivă a unuia dintre soți sunt numeroase și complexe.

Solicitanții de astfel de servicii sunt în mare parte avocații unor cetățeni străini căsătoriți cu femei sau bărbați din România, dar, în ultimii zece ani a crescut exponențial numărul cererilor și în cazul divorțurilor aflate în competenţa instanțelor din România. Cererile de investigații au drept scop dovedirea încălcării de către soțul presupus vinovat a obligațiilor de respect, fidelitate și  sprijin moral faţă de celălalt soț.

Voi folosi drept exemplu un caz în care soțul – cetățean francez – manager al unei companii multinaționale cu sediul în România, a intentat divorț soției sale în Franța, unde domiciliau și unde era instanța competentă. Particularitatea acestui caz o constituie căsătoria cu regim de separație de bunuri, drept pentru care după divorț, soția urma să rămână doar cu ceea ce intrase în căsătorie – bunurile ei moștenite de la părinți, bunuri de care soțul se folosise în cei peste 25 de ani de căsătorie. Soția, care s-a ocupat exclusiv de creșterea și educarea copiilor lor – mari la momentul divorțului – urma să rămână fară niciun mijloc de existenţă și chiar fară posibilitatea de a întreține imobilul moștenit de la părinții săi și care devenise locuință comună, soțul său având conturi separate la care ea nu avea acces.

Avocatul soției a contactat detectivi particulari din România, angajând o investigație complexă care să demonstreze infidelitatea soțului și viața paralelă pe care o ducea în România și pe care soția începuse să o bănuiască.

Reglementarea franceză prevedea că „atunci când divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a unuia dintre soţi, acesta poate fi obligat la plata unor daune compensatorii pentru prejudiciul material sau moral pe care desfacerea căsătoriei l-a provocat celuilalt soţ. Acesta din urmă poate pretinde daune cu ocazia acţiunii de divorţ”.

             
Ce au descoperit detectivii particulari în România ?

Soțul o avea drept iubită pe  directorul economic al companiei, o româncă mai tânără cu 20 ani. Cu trei ani înainte de divorț, a construit în România o vilă scumpă, a achiziționat terenuri, mașini și a deschis chiar și o firmă în care acționar era vărul iubitei lui. Prin firma aceasta achiziționa materiale pentru compania multinațională pe care le plătea la preţuri mult mai mari decât dacă le-ar fi achiziționat direct de la producători, diferența intrând bineînțeles în buzunarul lui.

Avocatul francez a putut demonstra culpa exclusivă a soțului infidel și a obținut o despăgubire de 1 milion de euro în favoarea soției înșelate. Detectivii particulari din România au prezentat un raport concludent în urma unei investigații care s-a desfășurat pe parcursul a peste un an.

Soții își datorează respect.

Puține persoane își întemeiază acțiunea de divorț pe încălcarea acestei obligații morale.

Doi soți au întemeiat împreună o firmă. Erau tineri, entuziaști și plini de idei. După douăzeci de ani de muncă împreună, firma a ajuns una dintre cele mai prospere din orașul lor: o rețea de taximetre, de microbuze și autobuze care efectuau curse locale. Erau cunoscuți în întreaga comunitate. Numai că soțului (ajuns acum patron de succes)  a început să îi placă de contabila firmei. Contabilă care, de la o vreme devenise “cea mai bună prietenă și confidentă” a soției. Cum contabila nu se mulțumea doar cu soțul ci dorea și poziția soției în firmă, a urzit un plan de discreditare a acesteia folosindu-se de soț și incitându-l.

Soția a apelat la detectivii particulari. Daca la început se gândea doar că este înșelată, nu mică i-a fost mirarea când i s-a demonstrat în Raportul de investigații că “soțul” povestea în cercul prietenilor amantei sale, dar și către clienți  despre “incompetenţa” soției, “nepriceperea și lipsa de cunoștinte profesionale” în cadrul firmei, despre modul în care “doar el a realizat totul” soția fiind “incapabilă să conducă o firmă”. Mai mult, soțul  îi sfătuia pe angajații săi apropiați să nu execute dispozițiile soției pentru că “ea nu se pricepe la nimic, dar este obligat să o ţină în firmă”.

În plus, contabila a creat un cont fals de facebook pe numele soției, simulând acolo interesul ei pentru alti bărbați, încercând să o compromită și să o pună în postura de vinovată în faţa soțului.

Detectivii au identificat martorii care ulterior au fost citați în proces. Și, într-adevăr aceștia au relatat ce le povestea soțul. De asemenea, au descoperit și demonstrat contul fals de facebook.

Și, desigur, nu în ultimul rând, detectivii au demonstrat relația extraconjugală de aproape doi ani a soțului cu contabila firmei.

Cu ce s-au soldat toate acestea? Cu divorțul în care avocatul soției a cerut o despăgubire de 100.000 euro pentru lipsa de respect manifestată de soțul său și se înțelege că și pe încălcarea obligației de fidelitate, obtinând vina exclusivă a acestuia în desfacerea căsătoriei.

Subliniez însă că, fiind vorba de un tip de răspundere specific raporturilor dintre soţi, este prevăzută şi condiţia suplimentară, anume aceea că soţul care solicită despăgubiri de la celălalt, să fie nevinovat.

Discuțiile cu avocații solicitanților, și cu solicitanții înşişi sunt foarte importante. Se știe că gelozia poate da naștere și la multe presupuneri, fantezii și invenții și că partea înșelată are, sau poate avea intenția de a inclina balanța vinei exclusiv către celălalt.

Cu multă atenție, cu respect, răbdare  și profesionalism, detectivul particular trebuie să știe să decanteze adevărul, să delimiteze realitatea de presupuneri și să se situeze în punctul neutru și de echilibru în care să nu se lase influențat de subiectivismul celui aparent sau real nedreptățit.

Mă limitez doar la cele două exemple relatate, păstrând pentru articolul următor pe celelalte care vor exemplifica cât de largă și dificilă este problematica legată de familie și minori.

Violenţa, traficul de persoane, abuzul asupra minorilor, alienarea ajung adesea subiecte de investigații. Dificile, greu de demonstrate, dar prezente din păcate în multe dintre familiile care ajung să se destrame, având drept victime nu doar soțul nevinovat, ci și minorii care ajung subiecte de dispute aprige.

Detectivul particular este în multe dintre aceste cauze,  șansa de a demonstra adevărul, ascuns cu abilitate în spatele unor aparenţe de normalitate sau chiar în declarațiile unor martori mincinoși sau influențați de o parte sau alta. 

Articol scris de Maria Bumbaru, Președinte al Asociației Naționale a Detectivilor din Romania

Foto: Maria Bumbaru

Colegiul Universitar Spiru Haret organizează admitere pentru anul şcolar 2020/2021 la specializarea Detectiv Particular. Intră în secţiunea Admitere https://colegiuluniversitar.spiruharet.ro/admitere/ şi află toate detaliile.

Transformă-ţi pasiunea în carieră!

CITEŞTE ŞI:

Despre ce pot face Detectivii Particulari

Articol scris de Maria Bumbaru Președinte al Asociației Naționale a Detectivilor din România Există o mulțime de mituri despre detectivii particulari. Literatură și cinematografia au alimentat din plin imaginația oamenilor. De aceea, adesea, când cineva … Continuă lecturaDespre ce pot face Detectivii Particulari

Interviu cu prof.univ.dr. Stan Petrescu, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Meseria de detectiv particular este una a inteligențelor, a minților deschise, profitabilă și de viitor, care poate să-și găsească mulți aderenți

Interviu cu Maria Bumbaru, „Doamna detectivilor din România”, pentru Colegiul Universitar Spiru Haret: Profesia este fascinantă prin varietatea situațiilor pe care ți le aduce pe masa de lucru. Cel mai adesea legate de viața oamenilor, adevărate romane

Interviu cu Mihaela Alexa, cursantă în cadrul specializării Detectiv Particular: Celebra intuiție feminină poate fi un avantaj în practicarea cu succes a acestei profesii

Interviu cu Maria Dumitrică, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Am ales această profesie pentru că iubesc oamenii și îmi doresc să le redau zâmbetul și încrederea în ei

Interviu cu Daniela Nistor, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Profesia de asistent medical este o profesie vocațională în care ai de învățat în fiecare zi

INTERVIU cu Silviu Şerban, directorul Colegiului Universitar Spiru Haret: Principala calitate a viitorului editor de imagine este capacitatea de a citi și a povesti în cadre. Absolvenții noștri lucrează în domeniu în proporție de 90%

editor | Domeniul Productie Media | , , , , ,

Colegiul Universitar Spiru Haret organizează admitere pentru anul școlar 2020/2021 pe bază de dosar şi interviu. Candidaţii pot opta pentru o specializare în limita locurilor disponibile.

În rândurile de mai jos, aflăm mai multe informații despre specializarea Editor de Imagine, de la Silviu Şerban, directorul Colegiului Universitar Spiru Haret.

Foto: Silviu Șerban, director Colegiu Universitar Spiru Haret

Spuneți-ne câteva cuvinte despre calificarea editor de imagine, o calificare tot mai căutată pe piața muncii.

Chiar dacă în cinema există o tendință realistă (minimalistă sau cum vreți să-i spuneți) care vede montajul doar ca o anexă a procesului de filmare, editorul de imagine rămâne cheia majorității producțiilor audio-vizuale, fie ele cinematografice, de televiziune ori (mai nou) multimedia.  Accentuarea cadrului lung este, în mod evident, o marcă stilistică a unui anume tip de cinema, însă dincolo de acesta, tehnicile și procedeele de montaj devin suverane. Cât privește genurile jurnalistice de televiziune, se poate spune fără teama de a exagera că nu se poate vorbi de existența acestora fără intervenția necesară și semnificativă a editorului.

Instruirea practică este esenţială pentru dezvoltarea completă în profesie. Ce ne puteţi spune despre parteneriatele încheiate de Colegiul Universitar Spiru Haret în domeniul Producţie Media?

Colegiul Universitar Spiru Haret dispune de specialiști cu experiență în editarea de imagine care au activat în cadrul posturilor de televiziune ce au funcționat alături de Universitatea Spiru Haret. Astăzi, aceștia sunt parte a echipei de PR și publicitate și în același timp, cadre didactice ale Colegiului oferind, prin intermediul infrastructurii de excepție, toate cunoștințele și sfaturile necesare elevilor înscriși la Editor de imagine pentru ca aceștia să dobândească abilitățile și competențele potrivite care să le permită să lucreze în domeniu.

La capitolul colaborări trebuie neapărat amintită instituția de învățământ cu ajutorul căreia am ajuns deja la două generații de absolvenți. Este vorba de Colegiul Tehnic Media și de două cadre didactice de acolo, domnii Mircea Enăchescu și Victor Lungu, profesioniști recunoscuți în domeniu, care susțin câteva cursuri importante în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret.

Ce aptitudini sunt necesare pentru a profesa ca editor de imagine?

Principala calitate a viitorului editor de imagine este capacitatea de a citi și a povesti în cadre. Această aptitudine implică două aspecte: pe de o parte, este vorba de capacitatea de a fragmenta realitatea brută și de a o recrea în funcție de scopuri și motivații diferite, iar pe de altă parte, de forța imaginativă de a transpune textul în șiruri de cadre. Cu alte cuvinte, cel care se pregătește pentru a deveni editor de imagine trebuie să poată stăpâni limbajul audio-vizual în cele mai fine detalii și, totodată, să-l poată utiliza cu ușurința cu care vorbește limba maternă.

În ce constă examenul de certificare pentru viitorul editor de imagine?

Întreaga pregătire de-a lungul celor 2 ani de studiu, atât cea teoretică, cât și cea practică (axată în mod special pe lucrul cu Adobe Premiere) se încheie cu cele trei probe ale examenului de certificare în urma căruia sunt obținute diplomele care confirmă pregătirea obținută necesară calificării profesionale editor de imagine. Cele trei probe constau într-un test scris construit din diverse forme de întrebări, într-o probă practică în care absolventul montează un material pe o temă anume și în susținerea orală a unui proiect realizat pe o temă la alegere și sub directa coordonare a unui profesor.

Care este gradul de inserţie pe piaţa muncii a cursanţilor Colegiului Universitar Spiru Haret după finalizarea studiilor?

Nevoia de specialiști în editarea imaginii pe piața muncii este mare. Acest lucru s-a observat cu claritate urmărindu-se ce s-a întâmplat cu cele două cicluri de absolvenți ai Colegiului Universitar Spiru Haret care au promovat examenul de certificare. Lucrează în domeniu în proporție de 90%, fie în instituții media importante, fie în cadrul propriului lor business.

CITEŞTE ŞI:

Interviu cu prof.univ.dr. Stan Petrescu, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Meseria de detectiv particular este una a inteligențelor, a minților deschise, profitabilă și de viitor, care poate să-și găsească mulți aderenți

Interviu cu Maria Bumbaru, „Doamna detectivilor din România”, pentru Colegiul Universitar Spiru Haret: Profesia este fascinantă prin varietatea situațiilor pe care ți le aduce pe masa de lucru. Cel mai adesea legate de viața oamenilor, adevărate romane

Interviu cu Mihaela Alexa, cursantă în cadrul specializării Detectiv Particular: Celebra intuiție feminină poate fi un avantaj în practicarea cu succes a acestei profesii

Interviu cu Maria Dumitrică, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Am ales această profesie pentru că iubesc oamenii și îmi doresc să le redau zâmbetul și încrederea în ei

Interviu cu Daniela Nistor, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Profesia de asistent medical este o profesie vocațională în care ai de învățat în fiecare zi

Despre ce pot face Detectivii Particulari

editor | Detectiv particular | , , ,

Articol scris de Maria Bumbaru

Președinte al Asociației Naționale a Detectivilor din România

Există o mulțime de mituri despre detectivii particulari. Literatură și cinematografia au alimentat din plin imaginația oamenilor.

De aceea, adesea, când cineva întră în biroul unui detectiv particular, se așteaptă să întâlnească reprezentarea a ceea ce și-a imaginat sau a fost ajutat să își imagineze: o pipă fumegând într-o scrumieră alături de un vraf de ziare vechi pline de praf,  o persoană  abia conturată după norul de fum și o voce răgușită care întreabă  “ce pot face pentru dvs.”?

Și, bineînțeles că în filme, detectivului urmează să i se încredințeze cele mai neașteptate și chiar bizare cereri.

Puțini știu că de-a lungul timpului au fost făcute numeroase clasificări ale lucrurilor pe care le pot face detectivii particulari.

Este bine de știut că sunt cel puțin 101 lucruri care aceștia le pot face, 51 de servicii clasificate la nivel mondial și acestea la rândul lor regrupate în 26 de domenii pe care Federația Internațională a Asociațiilor de Detectivi le-a stabilit că fiind uzuale în Europa.

Definiția spune că detectivul particular este persoană anume pregătită și autorizată care poate face toate acele acțiuni – legale – reunite sub genericul de “investigații”, care să conducă la soluționarea cazului încredința de clientul sau.

El poate lucra singur sau într-o echipă complexă, alături de alți detectivi particulari, avocați, experți din diverse domenii, specialiști și consultanți.

Ce pot face detectivii particulari?

De obicei, caută și adună informații.

Pentru această este nevoie să se întâlnească uneori cu mulți oameni. Cu răbdare și atenție să își urmărească firul căutării și să pună întrebările cu mult meșteșug și istețime ….întotdeauna cu multă politețe și răbdare.

Cei de la care pot află informațiile necesare sunt tineri, bătrâni, copii, femei sau bărbați care într-un fel sau altul, într-o împrejurare sau altă “știu” frânturi din ceva, povești, zvonuri, își amintesc cu acuratețe sau vag un lucru întâmplat, au participat direct la ceva sau doar au auzit despre acesta…

Despre toate, detectivul particular întreabă și apoi ascultă cu atenție și multă răbdare.

Detectivul particular are nevoie să capteze încrederea și bunăvoința interlocutorului ales, acesta să vorbească deschis, înțelegând că relatarea sa este importantă și aduce lumină în ceva.

Oamenii trebuie să știe că detectivii sunt angajați și acceptă doar cauze legale, drepte și morale.

Uneori aceștia pot declara deschis cazul, alteori păstrează confidențiale datele, punând întrebările acoperit și inteligent. Dar, întotdeauna într-un scop nobil și drept.

Nimănui nu i-ar face bine sau plăcere să îi fie abuzat copilul, să îi fie furate lucrurile, să îi dispară o persoană dragă despre care să nu mai știe nimic sau să piardă bunuri de familie intrate în posesia unor falși  “beneficiari testamentari” care au profitat abil de slăbiciunile bătrânilor. Autorii unor astfel de situații se găsesc printre noi de cele mai multe ori. O informație cât de mică poate ajută detectivul particular să îl găsească mai repede pe bătrânul amnezic care a ieșit pe poarta casei și nu a mai găsit drumul înapoi sau să stabilească cât mai aproape de adevăr starea persoanei care a semnat un testament … înainte cu câteva luni de deces.

Uneori, ca în filme, detectivii  notează. Alteori  sunt dotați cu tehnică de înregistrare (reportofon, telefon cu funcții de înregistrare)  care îi ajută mai târziu, în birourile lor, să deruleze înregistrarea de zeci de ori și să analizeze fiecare amănunt înregistrat. Și, în final, să aleagă informația corectă.

Se întâmplă însă, de multe ori, că după zeci de ore petrecute întrebând și ascultând oameni detectivii să nu obțină nimic concludent. Și atunci…își continuă căutarea.

În instituții, arhive, locuri în care cineva poate ști, ceva poate conduce la informația căutată.

Internetul este un instrument de mare utilitate. Înainte de a începe o lucrare, detectivul particular petrece multe ore în față calculatorului căutând pe rețele de socializare, website-uri, arhive electronice, presa vremii, canale de informații, galerii foto; citește și ascultă, caută și selectează, un indiciu cât de mic care să îi deschidă calea.

Multe dintre informațiile necesare se găsesc chiar în memoria sau documentele, fotografiile, notițele, casă sau proprietățile clientului.

De aceea, un detectiv particular petrece multe ore cu clientul său. Cercetează și observă.

La început, de obicei, clientul are doar o versiune – “a sa”– despre ceea ce îl interesează. Relatează într-un mod care să conducă la opinia sa. De cele mai multe ori cu amănunte și detalii care par a fi semnificative.

Detectivul particular însă, își organizează ideile, planul de lucru și își structurează ideile și întrebările care să conducă în primul rând la stabilirea obiectivelor cazului.

Cu cât mai clare și realizabile sunt obiectivele cazului, cu atât mai mici sunt eforturile și nemulțumirile de ambele părți.

De aceea, modul în care este ascultat clientul este una dintre cele mai importante “chei” ale cazului.

Nu orice persoană are abilitățile necesare de a “asculta” și a sintetiza relatările unui client.

Nu orice persoană are calitățile și comportamentul  și pregătirea care să capteze atenția și încrederea cilentului.

La detectivi, un om se simte ca la doctor: spune ce îl doare și așteaptă analize și tratament.

Pentru toate acestea este nevoie de încredere.  Și de dispoziția și convingerea că poate vorbi fără temeri, fără emoții, fără ascunzișuri.

Lucrurile se complică atunci când clientul are imaginație (o sintagma elegantă pentru minciună) și dorește să conducă investigatorul către concluziile sale – pe care le dorește însă confirmate profesional.

Într-o echipă de detectivi particulari, există unul anume care îndeplinește această sarcină. Care are pregătirea necesară și care își dezvoltă abilitățile de a planifica și structura cazul. Împreună cu echipa să stabilește acțiunile, ordinea lor și persoanele potrivite să le facă.

Clienții detectivilor particulari sunt adesea nerăbdători ! Curioși! Neliniștiți și plini de emoții.

Detectivul descris mai sus este cel care menține legătură cu clientul, continuă să adune informații noi chiar de la acesta, dozează, verifică și structurează informațiile.

Există o regulă în muncă detectivilor particulari: niciodată nu se furnizează clientului informații parțiale, neverificate și probate, niciodată nu este permisă intervenția clientului în caz.

Sunt situații în activitatea detectivilor particulari mai puțin experimentați în care Clientul lor este acela care le “dictează” acțiunile și le spune cum să procedeze. Situații impardonabile și nepermise, care s-au soldat întotdeauna nu numai cu discreditarea profesionistului, ci mai ales cu nemulțumirea clientului și proasta soluționare a cazului.

Este bine de știut că atunci când cineva merge la un detectiv particular trebuie să accepte ceea ce profesional denumim “un studiu de caz”, o analiză pe care detectivul particular o face înainte de a accepta cazul. Verificări preliminare și stabilirea etapelor și obiectivelor.

Este un studiu de caz plătit, sunt orele de lucru ale detectivului particular, ore incluse în cheltuielile cazului, dar cel mai probabil unele dintre cele mai importante.

Detectivul particular studiază documente.

În cazul unor litigii care s-au întins pe perioade lungi de timp în dosarele aflate pe rolul instanțelor s-au acumulat “informații”. Documente depuse de părți, declarații de martori, chiar declarații ale părților. Atent și urmărindu-și firul, detectivul particular citește fiecare filă, extrage și notează indiciile. Împreună cu avocații cauzelor, stabilește care anume “informație” este necesară și în ce formă trebuie prezentată. Un martor nou? Un document posibil și uitat… o documentare fotografică ? S-a întâmplat de multe ori ca în cauze pierdute în primele instanțe, să se prezinte dovezi și motive noi pentru instanțele superioare care, au dat soluții favorabile în baza noilor dovezi.

Detectivul particular caută! Aceasta este muncă lui. Acesta este talentul lui.

Pentru aceasta s-a pregătit. A învățat. Uneori mulți ani de școală și de practică. Ca să poată ști unde să caute, cum să caute și ce anume să vadă.

Detectivii particulari oferă servicii de consultanță.

În cadrul studiului de caz, atunci când se stabilesc obiectivele cazului, cercetând detaliile, documentele, tot ceea ce un client prezintă în cazul său detectivului particular, acesta își formează o viziune asupra situației și stabilește ce este important și ce nu. Ce poate fi utilizat și unde, ce este legal, ce este posibil.

Detectivul particular își consiliază clientul cu privire la ce este cel mai potrivit, util și chiar mai puțin costisitor în cazul său. Clientul poate alege între un litigiu care are sau nu sorți de izbândă și între o decizie cu final cert: spre exemplu ce înseamnă să te îndrepți împotriva unui angajat neloial? Ai suspiciuni că acesta “vinde” informații din firmă unui concurent…Cum îți poți verifică suspiciunile? Ce acțiuni, dovezi, acte și fapte pot proba neloialitatea? Cât costă aceste dovezi? Și dacă le vei obține, cum le vei folosi?

Consultanța în astfel de situații îi ajută pe clienții detectivilor să decidă ce au de făcut. Ce obțin și cât plătesc? Când și cum poate fi concediat angajatul neloial? Ce măsuri de protecție sunt necesare?

Și este foarte adevărat și necesar ca în astfel de situații detectivii particulari să solicite opinia de specialitate a avocaților specializați.

Un sfat bun, primit de la un detectiv particular corect și bine pregătit poate fi obținut cu un cost mic, mult mai mic decât o acțiune de amploare desfășurată inutil.

Oamenii s-au obișnuit să considere “banale” cazurile de divorț, “infidelitățile” reale sau presupuse, dar în realitate deteriorarea relațiilor  între soți, disfuncționalitățile în relațiile de cuplu au cauze cu mult mai adânci și “divorțurile” au consecințe nebănuite mai ales asupra copiilor.

S-a întâmplat de multe ori ca cele câteva ore petrecute cu un detectiv particular cu experiență în cauze de acest gen, să determine clientul la reflecții serioase asupra propriului compartament, asupra cauzelor adevărate ale deteriorării relațiilor de cuplu și chiar la realitatea suspiciunilor de infidelitate.

Oamenii au nevoie de oameni care să empatizeze cu cazul lor, și detectivul particular trebuie să dețină această capacitate.

Mi-am propus ca în articolele care urmează să ridic un colț al cortinei și să vorbesc deschis și concret despre “ce poate și ce nu poate  face un detectiv particular”.

Opinii care sper să folosească atât celor care se îndreaptă spre această profesie cât și celor care îi vor alege în viitor spre a le soluționa posibile cazuri.

CITEŞTE ŞI:

Interviu cu prof.univ.dr. Stan Petrescu, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Meseria de detectiv particular este una a inteligențelor, a minților deschise, profitabilă și de viitor, care poate să-și găsească mulți aderenți

Interviu cu Maria Bumbaru, „Doamna detectivilor din România”, pentru Colegiul Universitar Spiru Haret: Profesia este fascinantă prin varietatea situațiilor pe care ți le aduce pe masa de lucru. Cel mai adesea legate de viața oamenilor, adevărate romane

Interviu cu Mihaela Alexa, cursantă în cadrul specializării Detectiv Particular: Celebra intuiție feminină poate fi un avantaj în practicarea cu succes a acestei profesii

Interviu cu Maria Dumitrică, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Am ales această profesie pentru că iubesc oamenii și îmi doresc să le redau zâmbetul și încrederea în ei

Interviu cu Daniela Nistor, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret: Profesia de asistent medical este o profesie vocațională în care ai de învățat în fiecare zi