Workshop-ul cu tema: „Interviul cu clientul – condiție a succesului investigației“.

colegiu | Uncategorized

Asociația Națională a Detectivilor din România, în parteneriat cu Universitatea „Spiru Haret“ pentru Colegiul universitar Spiru Haret București, au organizat, online,  în data de 12.02.2022, Workshop-ul cu tema: „Interviul cu clientul – condiție a succesului investigației“.

Prezentator: Maria Bumbaru – Președinte executiv ANDR

Au fost dezbătute și aplicate practic aspecte ale interviului cu clientul, exemplificate prin cazuistică și aplicație practică simularea unui interviu cu Clientul.

Invitații, elevi și absolvenți ai Colegiului universitar Spiru Haret București, calificarea profesională Detectiv particular au avut ocazia să își însușească noțiuni teoretice și practice, prevăzute în Planul de învățământ.  Participanții, prin discuții libere și joc de rol, au putut face schimb de bune practici și au simulat situații cărora va trebuie să le facă față pe parcursul practicării meseriei.

Pentru că întâlnirea a fost un real succes, interesul pentru stagiul de practică fiind unul major, ne-am propus să ne întâlnim curând cu teme cel puțin la fel de interesenate, incitante, cu mai mulți participanți și sigur invitați de seamă.

Cine este Edward Panico??? Ați visat vreodată să vă deschideți propria afacere de investigații private? Nu sunteți sigur cum să procedați?

colegiu | Uncategorized | ,

Urmați sfaturile lui Edward Panico care, a lucrat în chestiuni de informații, investigații și securitate cu armata SUA și cu Departamentul de Stat al SUA!

Când am ieșit din serviciul activ cu armata, mă gândeam că ar trebui să merg pe calea antreprenoriatului și să-mi aplic abilitățile din comunitatea militară și de informații pentru a ajuta oamenii. Marea întrebare a fost dacă aș putea să o fac.”

Edward a reușit să o facă și și-a petrecut o mare parte din timp ajutându-i pe alții care doresc să-și servească comunitățile prin lansarea unor afaceri similare. El a predat investigatori privați la toate nivelurile de experiență și i-a îndrumat pe cei care își înființează propriile companii de investigații private.

Dar, cine este Edward Panico???

Edward Panico este fondatorul Lynx Security Group, o companie de investigații private, consultanță în securitate și formare. A petrecut timp considerabil predând anchetatorilor privați de toate nivelurile de experiență.

Edward Panico a creat o mare varietate de cursuri de investigații private, inclusiv formare în clasă și instruire pe teren. Edward Panico a asistat alți antreprenori de investigații privați cu deschiderea și extinderea companiilor lor de investigații. El a îndrumat, de asemenea, anchetatori privați aspiranți cu privire la orice, de la cariera pe care ar trebui să o aleagă, până la asistență cu plasarea unui loc de muncă în afara statului.

Timp de peste 16 ani, Edward Panico a lucrat atât pe plan intern, cât și în străinătate în probleme de informații, investigații și securitate cu armata SUA și cu Departamentul de Stat al SUA. Edward Panico a instruit sute de personae (personal militar), de informații și din sectorul privat intern și străin de pe tot globul în domeniul securității și contrainformațiilor. În timp ce era angajat în armata SUA și Departamentul de Stat al SUA, el a primit o pregătire și experiență extinsă în reducerea riscurilor, protecția împotriva terorismului/forței, prevenirea criminalității, anchetă penală, contrainformații, protecție demnitară, securitate fizică, control acces, operațiuni de securitate, informații. colectare, investigații, interviuri/interogații și supraveghere fizică.

El menține o autorizație de securitate activă cu angajamentul său față de guvernul SUA, ceea ce îi permite, de asemenea, acces continuu la formare specializată care nu este disponibilă pentru cei pe deplin înrădăcinați în sectorul privat. Edward Panico este un beneficiar al Premiului Knowlton al Asociației Corpului de Informații Militare și a peste 30 de premii pentru serviciul Departamentului de Apărare al SUA și Departamentului de Stat al SUA.

Edward Panico deține un M.S. în justiție penală cu o concentrare în aplicarea legii și prevenirea criminalității de la Universitatea din Cincinnati. De asemenea, deține un B.A. în Studii de informații de la Universitatea Militară Americană și un A.A.S în Studii de operațiuni de informații de la Cochise College.

Când a fost întrebat ce l-a motivat să se înscrie la masteratul IWP în Statecraft și Afaceri Internaționale, Edward a răspuns: „Întotdeauna am crezut că este prudent să înțeleg lucrurile nu numai din partea Comunității de Informații, ci și din lumea internațională. În cercetarea mea, am descoperit IWP și m-am gândit că aceasta este instituția pentru a-mi continua educația. Cred că educația este un proces pe tot parcursul vieții.”

Studiile sale la IWP au fost utile până acum, „mai ales în ceea ce privește consultanța în securitate”. Cursurile lui Edward l-au ajutat să înțeleagă mai bine culturile din diferite țări și adesea îi pune pe oameni să se adreseze afacerii sale de investigații private la nivel internațional. De exemplu, a avut anterior o cerere din partea Kenya pentru a lucra în Coreea de Sud și Costa Rica. Cursurile IWP „au jucat bine și în partea Departamentului de Stat”, a spus Edward.

Noua sa carte își propune să-și continue munca ajutând alți antreprenori din acest domeniu. Cartea „vă arată o cale către lumea investigației private, tipurile de investigații pe care trebuie să le vizați, managementul angajaților și contractorilor independenți, găsirea și tratarea clienților, câteva concepții greșite comune în domeniu și toate elementele necesare pentru începerea investigației. Afaceri.”

Edward a fost inspirat să scrie cartea deoarece crede că, așa cum a studiat la cursul său de civilizație occidentală cu Dr. Wood, în sistemul nostru actual, „Dacă îi ajuți pe semenii tăi, vei fi ajutat la rândul tău”. „Este întotdeauna bine când închizi un caz de investigații private sau un job de consultanță în securitate și ai ajutat pe cineva și ai făcut profit. Este bine să-l ajuți pe celălalt.” Destul de multe dintre cazurile sale s-au concentrat pe situații de custodie a copiilor sau i-au ajutat pe oameni să se închidă. „Recent a avut loc un incident de hărțuire cibernetică pe care l-am putut pune capăt”, a spus el. Un alt caz a implicat o persoană care a avut copii cu o altă femeie care a ajuns să obțină custodia copiilor lor, în ciuda faptului că era un părinte inapt. „El a reușit să câștige custodia într-o luptă judiciară de 7 ani, cu dovezi pe care le-am putut furniza pentru caz care să arate că nu era un părinte bun”, a spus Edward.

Când a fost întrebat dacă are vreun secret pentru a jongla cu o carieră la Departamentul de Stat, cu munca sa în rezervele armatei și cu afacerea lui PI, în timp ce scria și o carte, fără să spună despre studierea la IWP, el a spus: „Soția mea ar spune eu sunt nebun. Ziua mea începe la 4:30 dimineața și se termină la 10:30 sau 11:00 noaptea. Lucrez 7 zile pe săptămână. Trebuie să o reduc!

Legea nr. 544 din 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public

colegiu | Uncategorized

(publicată în Monitorul Oficial nr. 663/23 octombrie 2001)

CAPITOLUL I
Dispoziții generale

Art. 1.
Accesul liber și neingrădit al persoanei la orice informații de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României.

Art. 2.
În sensul prezentei legi:
a) prin autoritate sau instituție publică se înțelege orice autoritate sau instituție publică, precum și orice regie autonomă care utilizează resurse financiare publice și care își desfășoară activitatea pe teritoriul României, potrivit Constituției;
b) prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației;
c) prin informație cu privire la datele personale se înțelege orice informație privind o persoană fizică identificată sau identificabilă.

CAPITOLUL II
Organizarea și asigurarea accesului la informațiile de interes public

SECȚIUNEA 1
Dispoziții comune privind accesul la informațiile de interes public

Art. 3.
Asigurarea de către autoritățile și instituțiile publice a accesului la informațiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relații publice sau al persoanei desemnate în acest scop.

Art. 4.
(1) Pentru asigurarea accesului oricărei persoane la informațiile de interes public autoritățile și instituțiile publice au obligația de a organiza compartimente specializate de informare și relații publice sau de a desemna persoane cu atribuții în acest domeniu.
(2) Atribuțiile, organizarea și funcționarea compartimentelor de relații publice se stabilesc, pe baza dispozițiilor prezentei legi, prin regulamentul de organizare și funcționare a autorității sau instituției publice respective.

Art. 5.
(1) Fiecare autoritate sau instituție publică are obligația să comunice din oficiu următoarele informații de interes public:
a) actele normative care reglementează organizarea și funcționarea autorității sau instituției publice;
b) structura organizatorică, atribuțiile departamentelor, programul de funcționare, programul de audiențe al autorității sau instituției publice;
c) numele și prenumele persoanelor din conducerea autorității sau a instituției publice și ale funcționarului responsabil cu difuzarea informațiilor publice;
d) coordonatele de contact ale autorității sau instituției publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail și adresa paginii de Internet;
e) sursele financiare, bugetul și bilanțul contabil;
f) programele și strategiile proprii;
g) lista cuprinzând documentele de interes public;
h) lista cuprinzând categoriile de documente produse și/sau gestionate, potrivit legii;
i) modalitățile de contestare a deciziei autorității sau a instituției publice în situația în care persoana se consideră vătămată în privința dreptului de acces la informațiile de interes public solicitate.
(2) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să publice și să actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde informațiile prevăzute la alin. (1).
(3) Autoritățile publice sunt obligate să dea din oficiu publicității un raport periodic de activitate, cel puțin anual, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a.
(4) Accesul la informațiile prevăzute la alin. (1) se realizează prin:
a) afișare la sediul autorității sau al instituției publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicații proprii, precum și în pagina de Internet proprie;
b) consultarea lor la sediul autorității sau al instituției publice, în spații special destinate acestui scop.

Art. 6.
(1) Orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public.
(2) Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal.
(3) Solicitarea în scris a informațiilor de interes public cuprinde următoarele elemente:
a) autoritatea sau instituția publică la care se adresează cererea;
b) informația solicitată, astfel încât să permită autorității sau instituției publice identificarea informației de interes public;
c) numele, prenumele și semnătura solicitantului, precum și adresa la care se solicită primirea răspunsului.

Art. 7.
(1) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășeste 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.
(2) Refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la primirea petițiilor.
(3) Solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic.

Art. 8.
(1) Pentru informațiile solicitate verbal funcționării din cadrul compartimentelor de informare și relații publice au obligația să precizeze condițiile și formele în care are loc accesul la informațiile de interes public și pot furniza pe loc informațiile solicitate.
(2) În cazul în care informațiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana este îndrumată să solicite în scris informația de interes public, urmând ca cererea să îi fie rezolvată în termenele prevăzute la art. 7.
(3) Informațiile de interes public solicitate verbal se comunică în cadrul unui program minim stabilit de conducerea autorității sau instituției publice, care va fi afișat la sediul acesteia și care se va desfășura în mod obligatoriu în timpul funcționării instituției, incluzând și o zi pe săptămânî, după programul de funcționare.
(4) Activitățile de registratură privind petițiile nu se pot include în acest program și se desfășoară separat.
(5) Informațiile de interes public solicitate verbal de către mijloacele de informare în masă vor fi comunicate, de regulă, imediat sau în cel mult 24 de ore.

Art. 9.
(1) În cazul în care solicitarea de informații implică realizarea de copii de pe documentele deținute de autoritatea sau instituția publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condițiile legii.
(2) Dacă în urma informațiilor primite petentul solicită informații noi privind documentele aflate în posesia autorității sau a instituției publice, această solicitare va fi tratată ca o nouă petiție, răspunsul fiind trimis în termenele prevăzute la art. 7 și 8.

Art. 10.
Nu este supusă prevederilor art. 7-9 activitatea autorităților și instituțiilor publice de răspunsuri la petiții și de audiențe, desfășurată potrivit specificului competențelor acestora, dacă aceasta privește alte aprobări, autorizări, prestări de servicii și orice alte solicitari în afara informațiilor de interes public.

Art. 11.
(1) Persoanele care efectuează studii și cercetari în folos propriu sau în interes de serviciu au acces la fondul documentaristic al autorității sau al instituției publice pe baza solicitării personale, în conditiile legii.
(2) Copiile de pe documentele deținute de autoritatea sau de instituția publică se realizează
în condițiile art. 9.

Art. 12.
(1) Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1, următoarele informații:
a) informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii;
b) informațiile privind deliberările autorităților, precum și cele care privesc interesele economice și politice ale României, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii;
c) informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenței loiale, potrivit legii;
d) informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare;
f) informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre parțile implicate în proces;
g) informațiile a caror publicare prejudiciază măsurile de protecție a tinerilor.
(2) Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informațiilor aparținând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor și autorităților publice care dețin astfel de informații, precum și instituțiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea informațiilor.

Art. 13.
Informațiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituție publică nu pot fi incluse în categoria informațiilor clasificate și constituie informații de interes public.

Art. 14.
(1) Informatiile cu privire la datele personale ale cetățeanului pot deveni informații de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcții publice.
(2) Informațiile publice de interes personal nu pot fi transferate între autoritățile publice decât în temeiul unei obligații legale ori cu acordul prealabil în scris al persoanei care are acces la acele informații potrivit art. 2.

SECȚIUNEA a 2-a
Dispoziții speciale privind accesul mijloacelor de informare în masă la informațiile de interes public
Art. 15.
(1) Accesul mijloacelor de informare în masa la informațiile de interes public este garantat.
(2) Activitatea de culegere și de difuzare a informatiilor de interes public, desfășurată de mijloacele de informare în masă, constituie o concretizare a dreptului cetățenilor de a avea acces la orice informație de interes public.

Art. 16.
Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare în masă la informațiile de interes public autoritățile și instituțiile publice au obligația să desemneze un purtător de cuvânt, de regulă din cadrul compartimentelor de informare și relații publice.

Art. 17.
(1) Autoritățile publice au obligația să organizeze periodic, de regulă o dată pe lună, conferințe de presă pentru aducerea la cunoștință a informațiilor de interes public.
(2) În cadrul conferințelor de presă autoritățile publice sunt obligate să răspundă cu privire la orice informații de interes public.

Art. 18.
(1) Autoritățile publice au obligația să acorde fără discriminare acreditare ziariștilor și reprezentanților mijloacelor de informare în masă.
(2) Acreditarea se acordă la cerere, în termen de două zile de la inregistrarea acesteia.
(3) Autoritățile publice pot refuza acordarea acreditării sau pot retrage acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care impiedică desfășurarea normală a activității autorității publice și care nu privesc opiniile exprimate în presă de respectivul ziarist, în condițiile și în limitele legii.
(4) Refuzul acordării acreditării și retragerea acreditării unui ziarist se comunică în scris și nu afectează dreptul organismului de presă de a obține acreditarea pentru un alt ziarist.

Art. 19.
(1) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să informeze în timp util mijloacele de informare în masă asupra conferințelor de presă sau oricaror alte acțiuni publice organizate de acestea.
(2) Autoritățile și instituțiile publice nu pot interzice în nici un fel accesul mijloacelor de informare în masă la acțiunile publice organizate de acestea.
(3) Autoritățile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare și funcționare să desfășoare activități specifice în prezența publicului sunt obligate să permită accesul presei la acele activități, în difuzarea materialelor obținute de ziariști urmând să se țină seama doar de deontologia profesională.

Art. 20.
Mijloacele de informare în masă nu au obligația să publice informațiile furnizate de autoritățile sau de instituțiile publice.

CAPITOLUL III
Sancțiuni

Art. 21.
(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.
(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de către persoana lezată.
(3) Dacă după cercetarea administrativă reclamația se dovedește întemeiatp, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamației și va conține atât informațiile de interes public solicitate initial, cât și menționarea sancțiunilor disciplinare luate impotriva celui vinovat.

Art. 22.
1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a carei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.
(2) Instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informatiile de interes public solicitate și să plătească daune morale ți/sau patrimoniale.
(3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.
(4) Decizia Curții de apel este definitivă și irevocabilă.
(5) Atat plangerea, cat si apelul se judeca in instanta in procedura de urgenta si sunt scutite de taxa de timbru.

CAPITOLUL IV
Dispoziții tranzitorii și finale

Art. 23.
(1) Prezenta lege va intra în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
(2) În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va elabora, la inițiativa Ministerului Informațiilor Publice, normele metodologice de aplicare a acesteia.

Art. 24.
(1) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Ministerul Informațiilor Publice, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și Ministerul Finanțelor Publice vor înainta Guvernului propuneri privind masurile necesare pentru ca informatiile de interes public sa devina disponibile in mod progresiv prin intermediul unor baze de date informatizate accesibile publicului la nivel național.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) vor privi inclusiv dotarea autorităților și instituțiilor publice cu echipamentele de tehnică de calcul adecvate.

Art. 25.
Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice prevederi contrare.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 13 septembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

p. PREȘEDINTELE SENATULUI,
PAUL PĂCURARU
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședinta din 18 septembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
VALER DORNEANU

București, 12 octombrie 2001.

Prof.univ.dr. TUDOREL B. BUTOI-SEVERIN psiholog criminalist (ex. colonel de poliție – Șef al laboratorului psihologic de detecție a comportamentului simulat – Serviciul criminalistic – Poliția Capitalei)

colegiu | Uncategorized

Cadru didactic la calificarea profesională Detectiv particular din cadrul Colegiului universitar Spiru Haret București,

  • 35 de ani practician în domeniul criminalisticii;
  • specialitatea – psihologie judiciară – tehnica poligraf;

Absolvent al Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Filozofi e, Secţia Psihologie, promoţia 1972. Doctor în psihologie al universităţii din Bucureşti, 1992. Profesor la Facultatea de Drept şi Facultatea de Psihologie a Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti.

A îndeplinit funcţia de şef al Laboratorului psihologic de detecţie a comportamentului simulat – Serviciul criminalistic – Poliţia Capitalei. Expert poligraf recunoscut de Asociaţia Americană Poligraf şi membru asociat al acesteia din anul 1996. Profesor colaborator la Institutul Naţional al Magistraturii. Preşedintele Comisiei de apărare şi siguranţă naţională din cadrul Colegiului Psihologilor din România. Membru al Asociaţiei Experţilor Europeni în Tehnica Poligraf şi al Asociaţiei Americane a Psihologilor – APA. Atestat ca psiholog principal în specialităţile psihologie clinică, apărare, ordine publică şi securitate naţională.

Autor al lucrărilor: Tratat universitar de psihologie judiciară – teorie şi practică, Editura Penguin Books, 2006; Psihologia interogatoriului judiciar, Editura Enmar, 2002; Sociologie juridică şi deviantă specială, Editura Fundaţia România de Mâine, 2001; Psihologia comportamentului criminal, Editura Enmar, 1999; Investigaţia psihologică a comportamentului simulat, Editura Ministerului de Interne, 1991; Tratat practic de criminalistică, vol. 2 și vol. 5, secţiunile de psihologie: detecţia stresului emoţional şi
tactica criminalistică, ancheta judiciară, Editura Ministerului de Interne, 1978; Studiu criminologic asupra omorurilor, Editura Ministerului de Interne, 1996, precum şi numeroase alte cursuri şi studii de caz în domeniu.

DOMENIILE DE COMPETENȚĂ:

  • investigația comportamentelor simulate – „Lie Detector” – „Macchina de la verita” – Detectorul de minciuni;
  • psihanaliza crimei;
  • interogatoriul psihanalitic;
  • serial killers – profiler crime;
  • psihologie judiciară (martor, mărturie, victimă – agresor, act infracțional, interogatoriu, etc.)
  • contribuții pe terenul criminologiei, medicinii legale, tacticii criminalisticii și științelor penale.

STUDII – PREGĂTIRE

  • licențiat în psihologie;
  • licențiat în drept;
  • post universitar în științe penale – criminalistică;
  • doctor în psihologie judiciară;
  • specializat în laboratoarele de detecție a comportamentelor simulate: Rijeka, Split, Zagreb, Belgrad, etc.;
  • prim expert în tehnica poligraf; introduce pentru prima dată în România tehnica poligraf; obține primele succese și convinge conducerea I.G.P. – Institutul de Criminalistică de utilitatea și eficiența metodei;
  • selecționează, instruiește și antrenează primii psihologi români – experți criminaliști – în această redutabilă și modernă linie de muncă;

ATESTAT ÎN COMPETENȚELE (conf. legii 213/2004 și Normelor Colegiului Psihologilor din România):

  • A – PSIHOLOGIE CLINICĂ
    – investigarea și psihodiagnosticul tulburărilor psihice și altor condiții de patologie;
    – evaluarea stării de sănătate mentală în limitele competenței psihologului, ca precondiție pentru desfășurarea unor activități care impun prin lege examinarea psihologică (ex: testarea profesorilor, a funcționarilor publici, etc)
    – evaluarea cognitivă și neuropsihologică;
    – evaluarea comportamentală;
    – evaluarea subiectiv emoțională;
    – evaluarea unor aspecte psihologice specifice cuplului;
    – evaluarea gradului de discernamant a persoanei;
    – terapii de scurtă durată (recuperare, reeducare, etc.);
    – consiliere sportivă;
    – managementul conflictului;
    – mediere, negociere, etc.

B – PSIHOLOGIE JUDICIARA – EVALUAREA COMPORTAMENTULUI SIMULAT PRIN TEHNICA POLIGRAF
– opinii de specialiatate în zona identificării comportamentelor simulate (duplicitare);
– monitorizare tehnica poligraf;
– psihologia martorului, victimei, inculpatului (opinii de specialitate, analiza și expertiza psihocomportmentală);
– psihologia actului infracțional (opinii de specialitate – analiza și expertiza asupra mecanismelor psihocomportamentale criminogene;
– opinii de specialitate – analiza și expertiza asupra comportamentelor criminogene în câmpul faptei (inclusiv analiza psihocomportamentală a cuplului penal victimă – agresor);
– opinii de specialitate – analiza și expertiza asupra discernământului, etc

La propunerea cunoscutului expert spaniol Dr. JOSE FERNANDEZ DE LANDA este acceptat în corpul experților europeni în tehnica poligraf.

  • C – PSIHOLOGIE APLICATĂ – SECURITATE NAȚIONALĂ
    – testare, avizare psihologică, opinie de specialitate pe linia regimului armelor, munițiilor și substanțelor toxice.

RECUNOAȘTERE INTERNAȚIONALĂ

  • În anul 1996, la propunerea dr. Harald Barland, Director pentru cercetări externe în tehnica poligraf – S.U.A., primește licența de „MEMBERSHIP – A.P.A. – S.U.A.”, devenind așadar expert asociat A.P.A. – Asociația Experților Americani în Tehnica Poligraf.
  • În anul 2000, dr. James Allan Matte la pag. 67 – 71 al prestigioasei lucrări „Forensic Psychophysiology using the polygraph” il citeaza, recunoscandu-i meritele de adevăratul responsabil al drumului de pionierat – „Tudorel Butoi was placed in charge with full truth and responsability of pioneerdrum in polygraph technique in Romania” – inițiator și creator al școlii românești de tehnică poligraf.
  • Revista „Detective & Crime” – Italia, îl citează elogios recunoscându-i meritele în materia profiler crime – psihanaliza criminală și detecția comportamentelor simulate – „E’ considerato il John Douglas della Romania”.
  • Prestigioasele I.B.C. – „International Biographical Centre” si A. B.I. – „American Biographical Institute, Inc.”, îl remarcă, solicitându-i colaborarea și permisiunea de a fi prezentat ca personalitate în domeniile de competență.

RECUNOASTERE NATIONALA

  • Psiholog criminalist, a deținut funcția de Șef Laborator Detecție a Comportamentelor Simulate din Serviciul Criminalistic – Poliția Capitalei (contribuie hotărâtor la soluționarea unor cauze extrem de complexe: omoruri deosebit de grave, dispariții de persoane – dovedite a fi fost omoruri – A.N.-uri, violuri cu moarte, tâlharii, jafuri, traficuri, etc.
  • Se implică în elucidarea unor grave erori judiciare: cazul „Nisirius”, cazul „Anca”, etc.
  • Se confruntă cu personalitățile perverse, viclene și inteligente ale lumii interlope din balcanica noastră capitală. Pune capăt, trimițând la glonț sau în detenție grea, o serie de criminali cu crime multiple: cazul „Pârvuleț”, Cazul „Vădănescu” (câte 3 omoruri săvârșite concomitent), fie criminali în serie: Puila Hary – amantul gestionarelor, Pascu, Stroe – taximetriștii morții, cu câte 2-3 crime cu mobil sexual în decurs de 2-5 ani.
  • Răspunde competent solicitărilor mass-media (interviuri, analize de caz, luări de poziție), mediatizând aspectele în special preventiv-ofensive ale ripostei anti-crimă.
  • Este recunoscut ca autoritate în materie de către segmentele profesioniste ale justiției, procuraturii, universității, societății civile în sens larg, creează discipoli în rândul tinerilor polițiști și studenți în psihologie și drept.

CUM ÎȘI APRECIAZĂ CARIERA?

Fiecare zi de muncă, o implicație operativă, un caz, un om, un destin, o situație de responsabilitate, miză și risc. Am plecat fără datorii morale sau materiale față de cineva, lăsând în urmă o linie de muncă redutabilă, o experiență demonstrată și validată public … am trăit adevărat și real fără iluzii, înconjurat de admirație, invidie, iubire și ură … omul mi-a dat prilejul de a-l cunoaște în tot ce are el mai abject și mai sublim, am trăit din plin succesul și gloria, am gustat amarul înfrângerilor, am mentalitate de invingător, de justitiar și polițist … Ce-și poate dori cineva mai mult ?!”

Să ne cunoaștem profesorii

colegiu | Uncategorized

Astăzi avem onoarea să vi-l prezentăm pe domnul conf.univ.dr. Jenică Drăgan, cadru didactic al Colegiului universitar Spiru Haret București

Cu o experiență de peste 30 de ani în penal și litigii comerciale, expertiză deosebit de mare în management administrativ, multiple conexiuni în țară și străinătate în aceste domenii, vorbitor fluent de limba franceză și limba greacă. Autor de manuale, cursuri și dicționare de Criminalistică, Dreptul Comerțului Internațional și Avocat.

Activitatea profesională:

  • Ministerul Afacerilor Interne 1971-2001 Inspectoratul General al Poliției, Academia de Poliție, Alexandru Ion Cuza (Centrul de studii Postuniversitare), Universitatea Ecologică, Universitatea Spiru Haret și Baroul București.
    • Redactor-șef al Revistei de Dreptul Proprietății Intelectuale 
    • Consilier editorial atestat de Ministerul Culturii și Cultelor, al editurii FADROM
    • Director al Institutului de Educație și Cercetare privind Drogurile
    • Vicepreședinte și membru în Consiliul Științific al Asociației
    • Știintifice privind Dreptul Proprietății Intelectuale
    • Membru fondator al Societății Criminaliștilor Români
    • Asistent al secretarului general al Asociației Internaționale a Politiștilor (I.P.A.), Sectiunea Română
    • Autor a trei volume de poezii (“Efectul de fluture”, “Povara umbrei”, “Poeme intarziate”), membru al Uniunii Scriitorilor;
    • Prozator, eseist, traducător, cu publicații în toate revistele literar-artistice din țară
    • Autor a numeroase cărti, îndrumare,  articole/studii publicate în reviste de specialitate cunoscute, cum ar fi:
           – Drogurile în viața românilor, Ed. Magicart Design, 1997
           –  Manual de educație antidrog pentru ciclu gimnazial, (în colaborare), Ed. Fadrom, 1998
           –  Laboratoare clandestine, Ed. MI, 1998
           – Legislația drogului – instrumente universale și naționale, Ed. Fadrom, 1998
           – Dicționar de droguri, Ed. Național, 2000
           – Tortura – considerații teoretice și practice (în colaborare), Ed. MI, 2001
           – Dreptul drogurilor – elemente introductive (în colaborare), Ed. Dobrogea, 2001
           – Procedura reorganizării judiciare și a falimentului, Ed. Fadrom, 2003
           – Mic dicționar de proprietate intelectuală, (în colaborare), Ed. Lumina Lex, 2004
           – Dreptul Comertului Internațional, Ed. Fundatia România de Mâine, 2005
           – Îndrumar privind substanțele chimice esentiale și precursori, Ed. MAI, 1995
           – Îndrumar de tehnică criminalistică, (în colaborare), Ed. MAI, 2004
    • Șef Direcția arme, muniții, toxice, explozive din IGPR, desfășurând activității de gestionare a evidențelor persoanelor autorizate, a circuitului legal al substanțelor toxice și explozive, inițiind activității de control, sintetizând rezultatele și dispunând măsuri de eliminare a neajunsurilor. Am constituit, în premieră, Directia Antidrog din România sens în care am recrutat cadre de poliție, am inițiat cursuri de formare profesională introducând strategii și concepte de noutate, stabilind numeroase contacte cu entități similare din exteriorul țării. De asemenea am mobilizat societatea civilă prin constituirea Asociației Române de Luptă Antidrog (ARLID), prima de această factură din Romania precum și Fundația Antidrog din Romania (FADROM). Ca adjunct al șefului Direcției Transporturii aeriene, navale și feroviare din IGPR m-am axat pe prevenirea și combaterea contrabandei și a imigrației ilegale, la nivel național, cooperând cu organisme similare din țările învecinate.
    • Cadru didactic al Colegiului universitar Spiru Haret București București din 2019 la calificarea profesională Detectiv particular.

Familia haretistă rămâne unită și în situații de criză

colegiu | Uncategorized

Anul 2020 avea să aducă multe schimbări în viața noastră personală și profesională deopotrivă. Că vorbim de conducerea universității, personal administrativ, cadre didactice, elevi sau parteneri/colaboratori cu toții am fost nevoiți să ne adaptăm schimbărilor care au avut loc în contextul pandemiei de COVID-19, să respectăm norme de igienă, distanțare socială, testare, învățământ online.

Am fost „obligați” să facem față provocărilor care au fost de la diferite forme de boală în rândul cadrelor didactice sau al elevilor, până la dificultățile tehnice pe care a trebuit să le remediem în timp util. Și dacă la unele discipline trecerea în mediul online a fost una firească, la altele a fost o adevărată piatră de încercare.

Elevii s-au dovedit a fi extrem de înțelegători, conștientizând în cele din urmă că nimeni nu era pregătit pentru distanțare, învățământ online, suspendarea stagiului de pregătire practică, etc.

Am constatat că au apărut și probleme de ordin financiar, emoțional, oamenii erau epuizați psihic iar aceste lucruri nu puteau fi trecute cu vederea, astfel că din nou a trebuit să ne adaptăm situației și să cerem sprijinul colegilor noștri de la Centrul de Consiliere și Orientare în carieră, care prin intermediul doamnei psiholog Amina Pîrvescu au stabilit un program de lucru și au elaborat un set de măsuri care să vină în sprijinul celor care se simțeau depășiți de situație.

Deasemenea după un an de interacțiune predominantă în mediul online, au început să apară situații delicate, care fără intervenția unui specialist ar fi putut degenera și am fi vorbit astăzi despre bulliyng și/sau ciberbulliyng în cadrul colegiului. Conștientizând riscurile și mergând pe ideea de prevenție am apelat din nou la sprijinul oamenilor cu experiență în domeniu iar dl Bruno Demaille, mediator și negociator internațional, facilitator de dialog, cetățean de origine franceză, un specialist în comunicare profesională, un prieten de nădejde al Colegiului USH a stat la dispoziția cadrelor didactice și a elevilor, căutând împreună rezolvarea unor probleme și ieșirea din niște situații limită.

Chiar dacă în perioada 2020-2022 adaptarea a fost și este cuvântul cheie, toți factorii educaționali implicați au reușit să se reinventeze și să vadă partea bună a lucrurilor, transformând impedimentele în oportunități și explorând la maxim mediul online, reușind prin intermediul unor activități extracurriculare și prin organizarea unor schimburi de bune practici să aducă împreună oameni din medii și domenii diferite, contribuind astfel la calitatea actului educațional și la creșterea stimei de sine.

soc. Țibuleac-Dinu Marcela-secretar șef și cadru didactic al Colegiului USH București

💉 Colegiul Universitar Spiru Haret București continuă seria faptelor bune și susține activ campania „Donează sânge! Salvează o viață!“

colegiu | Uncategorized

Dacă starea de sănătate vă permite, vă invităm să vă alăturați campaniei noastre din câteva motive:
➡Din cantitatea de sânge donată de o singură persoană, se extrag elementele care pot salva vieţile a trei pacienţi:
▶️Celulele roşii (hematiile) – se pot păstra 35 zile şi se folosesc în special la pacienţii din sălile de operaţii şi reanimare.
▶️Trombocitele – se pot păstra maxim 5 zile şi sunt de mare ajutor bolnavilor de cancer şi leucemie.
▶️Plasma – poate fi congelată şi rezistă până la un an, este folosită în principal în tratamentele accidentaţilor şi bolnavilor cu arsuri.

Beneficii pentru donator:
▶️Persoanele care donează sânge regulat prezintă un risc mai scăzut de infarct şi accident vascular cerebral.
▶️Donarea de sânge creşte imunitatea şi rezistenţa la traumatisme.
▶️După fiecare donare, sângele din corp se „reîmprospătează“, în felul acesta capacitatea organismului de a lupta împotriva infecţiilor fiind mult mai mare.
▶️Persoanele care donează sânge de două ori pe an prezintă o rată mai mică de cancer şi o rată de mortalitate mai mică decât cele care nu donează sânge, însă trebuie să aibă loc donări regulate, nu ocazionale.

🆙Dacă v-am convins, ne vedem LUNI 14 FEBRUARIE 2022, ora 7-7,30, la Centrul de Transfuzie Sanguină București, str. Constantin Caracas nr. 2.

Pentru o informare corectă nu ezitați să accesați site-ul http://www.ctsbucuresti.ro/informeaza_te.html.

➡Deoarece ne aflăm în acest context al infectărilor cu Sars-Cov 2 și nu numai, trebui să fim responsabili și să respectăm toate procedurile, din acest motiv vă rugăm să vă anunțați intenția de participare printr-un comentariu la postare și veți fi contactați de către cadrele didactice Ionela Ionescu sau Simona Marcela (Țibuleac-Dinu Marcela).

🙏🙏Va mulțumim și vă așteptăm cu drag acum și oricând sunteți eligibili pentru donare!💉

Editorul de imagine este cel care adaugă acel plus de strălucire necesar tuturor materialelor de televiziune.

colegiu | Uncategorized

Editorul de imagine! Multă vreme neglijată şi considerată o meserie strict tehnică, poziţia de editor-imagine a devenit esenţială în munca de televiziune şi şi-a câştigat locul alături de reporter şi cameraman.

Colegiul universitar Spiru Haret caută mereu tineri talentați care pot să stăpânească tehnica dar și arta montajului.

Profesorii colegiului sunt profesioniști desăvârșiti, cu experiență vastă în domeniu și îi ajută pe elevi să deslușească toate tainele acestei meserii.

Și în acest an școlar am fost nevoiți să ne adaptăm cursurile și să suplinim parte din activitățile practice cu teme pentru acasă, cu studiu individual și schimb de experiențe în mediul online.

Elevii care și-au dorit să pășească într-un studiou de televiziune au avut oportunitatea să facă acest lucru atât în stagiul de practică, cât și în timpul orelor de laborator, când au fost introduși în tainele domeniului producție media sub atenta îndrumare și supraveghere a cadrelor didactice.

Colegiul universitar Spiru Haret, cu sprijinul partenerilor săi pune la dispoziția cursanților materialele neceare unei bune pregătiri, consiliază și orientează elevii în carieră și oferă toate condițiile necesare studiului în condiții de siguranță însă mai departe, diferența de la un editor imagine la un editor imagine bun constă în talent, pasiune și multă muncă individuală.

Te întrebi cu ce se ocupă un detectiv particular? Cine reglementează această profesie? Care sunt provocările întâlnite?

colegiu | Uncategorized |

În ce constă activitatea specifică de investigare?

În activitatea sa, detectivul poate investiga:

Conduita și moralitatea publică a unei persoane;

Date privind solvabilitatea ori seriozitatea unei persoane fizice sau juridice, potențială parteneră într-o afacere;

Persoanele dispărute de la domiciliu;

Asigurarea protecției împotriva scurgerilor unor informații din sfera vieții private sau a activității operatorilor economici care doresc să păstreze confidențialitatea acestora.

Într-o investigație, detectivul particular va avea în vedere:

Să respecte toate reglementările legislației în vigoare;

Să nu investigheze în spații private;

Activitatea respectivă să fie pe o durată determinată-prin contractul care se încheie între detectivul particular și client, este necesar să se determine o perioadă anume și un anumit perimetru în care acesta trebuie să efectueze supravegherea.

Ce condiții trebuie să îndeplinească o persoană pentru a dobândi calitatea de detectiv particular?

Persoana care aspiră la această carieră trebuie să cumuleze o serie de condiții:

  • Trebuie să aibă cetățenie română sau cetățenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spațiului Economic European;
  • Trebuie să fie absolventă a Facultății de Drept sau a unei școli postliceale de detectivi ori să fi îndeplinit funcția de polițist sau lucrător în cadrul unei instituții publice cu atribuții în domeniul ordinii publice sau în domeniul siguranței naționale cu grad de ofițer.
  • Să nu fi fost condamnată pentru infracțiuni săvârșite cu intenție;
  • Trebuie să nu desfășoare activități care implică exercițiul autorității publice;
  • Să obțină avizul Inspectoratului de Poliție Județean sau al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București;
  • Să promoveze examenul de atestare a calității de detectiv particular.
  • Societățile specializate sau cabinetele individuale de detectivi particulari trebuie să dispună de următoarele documente și aprobări:
  • Atestat de detectiv particular, pentru fiecare detectiv particular angajat sau colaborator pentru societățile comerciale (n.a: știm că nu mai există sintagma societăți comerciale);
  • Licență de funcționare ca firmă de detectivi particulari sau licență de Cabinet Individual de detectiv particular.

De ce să angajezi un detectiv particular?

Poți angaja un detectiv particular care să conducă o investigație de fond, astfel încât să te asiguri că afacerea ta va fi pe mâini bune.

Care sunt limitele legale în care poate acționa un detectiv particular?

Detectivul particular va refuza atunci când i se solicită activități care încalcă normele legale în vigoare sau bunele moravuri și va comunica acest lucru organelor de poliție. Dacă va constata că informațiile solicitate de client vizează siguranța națională, va sesiza de îndată autoritățile cu atribuții în domeniu.

Conform Legii nr.329 din 8 iulie 2003, detectivul particular desfășoară activități specifice de investigare fără să aducă atingere dreptului la viață intimă, familială și privată ori ale altor drepturi și libertăți fundamentale.

Potrivit art. 13: Detectivului particular, în desfășurarea activității, îi este interzisă efectuarea de investigații cu privire la:

a) activitatea personalului reprezentanțelor diplomatice și consulare sau a organizațiilor internaționale cu statut similar;

b) activitatea persoanelor, desfășurată permanent ori temporar, cu orice titlu, în interesul autorităților publice, instituțiilor sau altor persoane juridice de interes public ori în serviciile de interes public;

c) datele confidențiale cu privire la convingerile politice, religioase, filozofice sau sindicale și la exprimarea acestor convingeri, la orientarea sexuală, sănătatea, originea socială ori etnică a unei persoane;

d) cauzele penale aflate în lucru la organele judiciare;

e) activitățile specifice desfășurate de instituțiile cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale.

  • În organizarea și desfășurarea activității, detectivii particulari au obligația:
  • Să efectueze investigații numai în baza unui contract scris încheiat cu clientul;
  • Să întemeieze un registru numerotat pe care să îl înregistreze la Inspectoratul de Poliție Județean sau, după caz, la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, pentru a ține evidența cazurilor investigate;
  • Să comunice datele și informațiile solicitate de procuror sau de instanța de judecată;
  • În cazurile în care informațiile obținute vizează siguranța națională, acesta este obligat să sesizeze autoritățile;
  • Să angajeze și să folosească pentru activitățile specifice de investigare numai persoane care au calitatea de detectiv particular.

Implicațiile GDPR în serviciile de investigare la locul de muncă

Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) urmărește transparența modului în care firmele colectează, procesează și utilizează datele cu caracter personal, având scopul de a proteja datele persoanelor din cadrul UE – indiferent unde sunt stocate aceste date.

Regulamentul se aplică tuturor companiilor care activează pe teritoriul țărilor din Uniunea Europeană. Chiar dacă sediul central al firmei se află în străinătate, atât timp cât firma prelucrează date cu caracter personal colectate sau procesate pe teritoriul UE, acesta trebuie respectat.

Pot utiliza datele într-un alt scop decât cel solicitat?

Există o serie de aspecte pe care trebuie să le luăm în considerare pentru a asigura respectarea deplină a prevederilor Regulamentului GDPR în contextul relațiilor de muncă. De exemplu, este necesar ca persoanele să își dea acordul în mod explicit pentru ca datele lor să fie prelucrate.

Angajatorul poate utiliza aceste informații numai în scopul pentru care sunt solicitate. Companiile sunt obligate să furnizeze informații despre cum și unde sunt stocate și prelucrate datele angajaților. Persoanele implicate în acest proces au dreptul de a solicita ștergerea datelor sau de a cere detalii în legătură cu informațiile deținute de către angajator.

Este legal să iau decizii de angajare pe baza datelor cu caracter personal pe care le-am accesat în procesul de recrutare?

Ce sunt mai exact acelea „date cu caracter personal”? Acestea sunt definite în art. 4 pct. 1 din Regulamentul UE 2016/679 privind protecția datelor cu caracter personal.

Date cu caracter personal” înseamnă orice informații privind o persoană fizică identificată sau identificabilă („persoana vizată”); o persoană fizică identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare, un identificator online, sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale.

Un background check are scopul de a determina dacă cel intervievat este potrivit pentru funcția respectivă. În contextul în care verificarea istoricului face parte din procesul de angajare, informarea candidatului este obligatorie.

Există mai multe tipuri de verificări de fond care pot fi făcute pentru a ajuta o companie în alegerea celui mai bun candidat. Acestea pot include rapoarte privind istoricul creditelor, ale antecedentelor penale, verificarea istoricului angajării, sau conturile de social media.

Dacă ai informat candidatul cu privire la faptul că procesul de selecție presupune o verificare de fond, este legal să iei decizii de angajare pe baza rezultatelor investigării.

Potrivit Legii nr. 190 din 18 iulie 2018, datele colectate trebuie să fie relevante și limitate în raport cu scopurile în care sunt prelucrate. Așadar, angajatorul trebuie să se asigure că aceste operațiuni nu sunt excesive în raport cu scopul urmărit și să proceseze doar datele necesare în vederea recrutării sau organizării activității la locul de muncă.

Prelucrarea datelor cu caracter personal în contextul relațiilor de muncă este permisă numai dacă:

  • Angajatorul a informat angajații în prealabil;
  • Scopul este temeinic justificat;
  • Angajatorul s-a consultat cu sindicatul sau cu reprezentanții angajaților înainte de introducerea sistemelor de monitorizare;
  • Alte forme și modalități mai puțin intruzive nu și-au dovedit anterior eficiența;
  • Durata de stocare a datelor cu caracter personal nu este mai mare de 30 de zile, cu excepția situațiilor expres reglementate de lege sau a cazurilor temeinic justificate.
  • Câteva lucruri pe care să le ai în vedere înainte de a începe să faci un background check:
  • Nu investiga fără permisiune;
  • Asigură-te că ai un motiv întemeiat pentru a porni o astfel de anchetă;
  • Verifică legislația;
  • Asigură-te că ai un acord scris;
  • Apelează la un profesionist-acesta are experiența necesară pentru a localiza în timp eficient informațiile dorite. De asemenea, te va împiedica să încalci legea.

Dreptul la viața privată – poate un detectiv particular să citească e-mailurile, mesajele sau să asculte apelurile telefonice ale angajaților mei dacă acestea sunt făcute de pe telefonul companiei?

  • Odată cu progresul tehnologiei aceste drepturi au luat amploare deoarece multe dintre mijloacele de comunicare pot părea private, însă cu greu există intimitate reală.
  • Faptul că îi facilitezi angajatului dispozitivele electronice necesare pentru a le utiliza în interes de serviciu, nu înseamnă că detectivul particular le poate accesa fără un acord prealabil din partea persoanei în cauză.
  • Prin intermediul unei înștiințări prealabile, compania poate supraveghea legal angajanții pentru a le urmări productivitatea sau pentru a preveni fraudele. Camerele video, sistemele de urmărire pe mașini, softurile de urmărire a traficului pe internet doar sunt câteva dintre tehnologiile care pot fi folosite pentru supravegherea angajaților.
  • Angajatorii interesați de monitorizarea angajaților trebuie să țină cont de politicile de confidențialitate și de normele referitoare la încălcarea dreptului la viața privată, având scopul de a-i ajuta să pună în practică această decizie în mod legal. Procedurile adecvate prezentate în prealabil pot preveni problemele care vizează dreptul angajatului la viată privată și dreptul angajatorului de a-și proteja afacerea.
  • Potrivit art. 71 din Noul Cod civil, orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private, fiind interzisă utilizarea informațiilor, corespondenței, documentelor personale, fără acordul acesteia sau fără respectarea limitelor prevăzute în art. 75.
  • Conform art. 74, sunt considerate atingeri aduse vieții private cazuri precum: Interceptarea unei convorbiri private, captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spațiu privat, fără acordul acesteia;
  • Ținerea vieții private sub observație, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;
  • Difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viața intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză;
  • Difuzarea sau utilizarea corespondenței, documentelor personale, datelor privind domiciliul, reședința, precum și numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparțin sau persoanei care dispune de ele.

Ce risc dacă îmi monitorizez angajații fără să respect GDPR?

  • Amendă GDPR. Angajații pot depune o plângere la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP), iar dacă în urma investigării se constată că ai încălcat Regulamentul GDPR, vei fi amendat. Amenda poate ajunge până la 4% din cifra de afaceri, iar cuantumul ei este stabilit în funcție de particularitățile fiecărui caz.
  • Litigiu în instanță. Angajații se pot adresa instanțelor de judecată și pot solicita daune morale pentru prejudiciile aduse vieții private. În această situație, cuantumul daunelor morale se va stabili în funcție de prejudiciile aduse angajaților.

Sancțiune pentru încălcarea Regulamentului GDPR

  • Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a finalizat în 2021 o investigație la operatorul Vodafone România S.A. sesizând încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) și alin. (3) lit. a) și b) din Legea nr. 506/2004, modificată și completată.
  • S-a constatat că au fost transmise eronat facturile aferente ale unor clienți Vodafone pe adresele de e-mail ale unor terțe persoane. Aceasta a condus la prelucrarea și accesul neautorizat la datele cu caracter personal ale clienților Vodafone, cum ar fi numele, prenumele, numărul de telefon, codul client și adresa.
  • Stabilind faptul că operatorul nu a luat măsuri tehnice și organizatorice adecvate în vederea asigurării securității prelucrării datelor cu caracter personal, pentru protejarea acestora împotriva prelucrării, accesării ori divulgării ilicite, operatorul Vodafone România S.A. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 5000 Ron.
  • De asemenea, o companie a fost amendată cu 10.000 euro pentru că monitoriza angajații în mod necorespunzător. 

Ethical hacking-pot lua în considerare utilizarea software-ului keylogger?

Keylogger este un program conceput pentru a înregistra toate acțiunile de pe computer. Acesta include site-urile web vizitate, fiecare e-mail citit sau trimis, fiecare parolă introdusă și orice aplicații sau programe rulate pe computer.

Înainte de a introduce un sistem de monitorizare, angajatorul trebuie să se asigure că scopul este temeinic justificat. Rolul anchetatorului privat nu este doar acela de a te ajuta în selectarea și instalarea keylogger-ului potrivit, ci și de a se asigura că nu încalci legea și că dovezile colectate pot fi utilizate în instanță.

Angajatorul nu poate spiona computerele angajaților, dacă acestea nu sunt proprietatea companiei.

Pot folosi probele în instanță?

Rolul detectivului particular este acela de a obține dovezi urmând exclusiv calea legală, astfel încât clientul care l-a angajat să poată folosi aceste dovezi în instanță sau în orice alt cadru legal. Probele pot fi folosite în instanță numai dacă investigatorul le-a obținut în mod legal, însă, în caz contrar, acestea sunt anulate, iar procedura prin care au fost obținute este sancționată de către autorități.

Angajatul meu și-a achiziționat un autovehicul de lux-pot investiga cum și-a permis o mașină nouă?

Să ne întoarcem la exemplul amintit anterior. La câteva luni după ce ai angajat-o pe Luiza, observi că și-a achiziționat o mașină nouă. Știind că lucrează pentru un salariu care nu i-ar permite o asemenea achiziție, te gândești să angajezi un detectiv particular care să îi investigheze depozitul bancar și modul în care a intrat în posesia mașinii. Va accepta detectivul cazul tău?

Acest lucru este ilegal. Detectivul nu va accepta cazul deoarece prin activitatea sa i-ar încălca angajatei dreptul la viață privată, iar acesta are obligația să nu folosească metode și mijloace de verificare prin care ar putea aduce atingere dreptului la viata intimă, familială și privată ori ale altor drepturi și libertăți fundamentale.

Ce se întâmplă dacă îmi spionez angajații cu un detectiv particular?

Pot sau nu să folosesc detectivi particulari ca să-mi spionez angajații?

Pe scurt, nu. Angajatorul trebuie să le comunice angajaților în mod explicit, neechivoc, decizia lui, atunci când intenționează să le monitorizeze activitatea în timpul programului de lucru, fie că aceștia își desfășoară activitatea la birou sau pe teren. De asemenea, dispozitivele folosite la locul de muncă sau conturile de pe rețelele de socializare pot fi verificate doar cu acordul persoanei în cauză.

Monitorizarea angajaților sau utilizarea unui program de tip keylogger pe dispozitivele acestora este permisă numai dacă angajatorul a specificat în prealabil, în contractul de muncă, în regulamentul intern sau în alte politici, că poate avea loc, și doar în limitele Regulamentului GDPR.

Datele cu caracter personal nu pot fi utilizate în alt scop decât acela pentru care au fost solicitate, iar probele descoperite de către detectivii particulari în urma verificărilor pot fi folosite în instanță numai dacă au fost procurate în mod legal.

Dacă îți monitorizezi angajații fără a respecta Regulamentul GDPR, riști o amendă care poate ajunge până la 4% din cifra de afaceri și poți fi dat în judecată.

Împreună cu viitorii absolvenți ai colegiului, cu sprijinul necondiționat al partenerului nostru de nădejde, doamna Bumbaru Maria, președinte exectiv al Asociației Naționale de Detectivi din România, am încercat să găsim câteva răspunsuri la întrebările care îi frământă atât pe elevii colegiului cât și pe potențialii candidați.

Ca de obicei întâlnirile de lucru sunt un câștig pentru toată lumea, călătoria sau incursiunea în timp alături de oamenii pasionați de acest domeniu de activitate este foarte plăcută iar schimbul de informații benefic.

Vă invităm să ne cunoaștem!

Soc. Țibuleac Dinu Marcela

Legea privind exercitarea profesiei de detectiv particular

colegiu | Uncategorized |

Legea nr. 329/2003, republicată în 2007


Capitolul I – Dispoziţii generale

Art. 1 (1) Detectivul particular este persoana atestată în condiţiile prezentei legi şi care, fără să aducă atingere dreptului la viaţa intimă, familială şi privată ori altor drepturi si libertăţi fundamentale, la cererea persoanelor fizice sau juridice, desfăşoară activităţi specifice de investigare, referitoare la: a) conduita și moralitatea publică a unei persoane; b) date privind solvabilitatea ori seriozitatea unei persoane fizice sau juridice potenţială parteneră într-o afacere; c) persoanele dispărute de la domiciliu; d) bunurile care fac obiectul unor litigii de natură civilă sau penală înstrăinate în scopul prejudicierii intereselor unei părţi în proces; e) asigurarea protecţiei împotriva scurgerii unor informaţii din sfera vieţii private sau a activităţii operatorilor economici care doresc să păstreze confidentialitatea acestora. (2) Activitatea detectivului particular nu poate fi contrară reglementărilor legale interne sau celor internaţionale la care România este parte, siguranţei naţionale, ordinii publice ori bunelor moravuri. (3) Informaţiile obţinute în urma activităţilor desfăşurate de detectivul particular sunt destinate exclusiv clientului acestuia, în condiţiile prezentei legi. 

Art. 2 (1) Detectivul particular îşi poate exercita profesia, după caz, în cadrul societăţilor specializate sau al cabinetelor individuale de detectivi particulari, înfiinţate conform legislatiei comerciale şi care funcţionează în baza licenţei eliberate de Inspectoratul General al Poliţiei Române. (2) Obiectul de activitate al societăţilor specializate si al cabinetelor individuale de detectivi particulari este unic. (3) Conducătorii executivi ai societăţilor specializate de detectivi particulari trebuie să fie absolvenţi ai facultăţii de drept sau ai unei şcoli postliceale de detectivi ori să fi îndeplinit funcţia de poliţist ori lucrător în cadrul unei instituţii publice cu atribuţii în domeniul ordinii publice sau siguranţei naţionale cu grad de ofiţer şi să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 5 lit. c), d), e) si f). (4) Asociaţii sau acţionarii persoane fizice ai societăţilor specializate de detectivi particulari, înfiinţate conform alin. (1), trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile prevăzute de art. 5 lit. d) și e). 

Art. 3 (1) Detectivul particular este obligat să păstreze secretul profesional asupra datelor și informaţiilor obţinute. (2) Datele şi informaţiile prevăzute la alin. (1) pot fi comunicate, la cerere, în condiţiile legii, numai instanţelor judecătoreşti şi Ministerului Public, dacă acestea sunt utile pentru aflarea adevărului în cauzele penale. (3) În activitatea desfășurată, detectivul particular se supune legii, statutului societăţii specializate sau al cabinetului individual de detectivi particulari.

Capitolul II – Dobândirea calităţii de detectiv particular

Art. 4 Activitatea de detectiv particular poate fi desfăşurată numai de persoanele care sunt atestate profesional. 

Art. 5  Poate dobândi calitatea de detectiv particular persoana care indeplineşte următoarele condiţii: a) are cetăţenia română sau cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spaţiului Economic European; b) posedă cel puţin studii medii şi este absolventă a unei şcoli postliceale de detectivi sau a îndeplinit funcţia de poliţist ori lucrător în cadrul unor instituţii publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranţei naţionale ori este absolventă a unei instituţii de învăţământ superior; c) este aptă din punct de vedere medical; d) să nu fi fost condamnată pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie; e) nu desfăşoară o activitate care implică exerciţiul autorităţii publice; f) a obţinut avizul inspectoratului de poliţie judeţean sau al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, după caz; g) a promovat examenul de atestare a calităţii de detectiv particular, conform prevederilor art. 7, ori deţine un certificat de calificare în această profesie sau un atestat similar eliberat în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European. 

Art. 6  Pentru susţinerea examenului de atestare a calităţii de detectiv particular, cei interesaţi trebuie să depună la inspectoratele de poliţie judeţene sau, după caz, la Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti următoarele acte: a) cerere; b) curriculum vitae; c) actul de stare civilă, în copie legalizată; d) actul de studii, în copie legalizată; e) actul de absolvire a unui curs de specialitate, în copie legalizată; f) certificate medicale şi de testare psihologică, eliberate de o unitate sanitară specializată, respectiv de un laborator autorizat; g) certificat de cazier judiciar; h) declaraţie din care sa rezulte că îndeplineste condiţia prevăzută la art. 5 lit. e); i) dovada achitării tarifului pentru susţinerea examenului de atestare a cunoştinţelor, stabilit in conformitate cu dispoziţiile legale. 

Art. 7 (1) Calitatea de detectiv particular se dobândeşte în urma verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege şi a examinării candidaţilor de către o comisie instituită la nivelul inspectoratului de poliţie judeţean, respectiv al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti. (2) Comisia prevazută la alin. (1) se întruneşte trimestrial, iar verificarea cunoştinţelor se face potrivit tematicii aprobate de Inspectoratul General al Poliţiei Române. (3) După promovarea examenului, detectivului particular i se eliberează un atestat, pe baza căruia se poate asocia ori angaja la o societate licenţiată sau îşi poate înfiinţa cabinet individual pentru desfăşurarea de activităţi de investigare. (4) Persoana respinsă la examen poate depune contestaţie la Inspectoratul General al Poliţiei Române în termen de 3 zile, acesta având obligaţia să o soluţioneze în termen de 30 de zile de la data depunerii. (5) Cetăţenii din statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European care au calitatea de detectiv particular pot desfăşura activităţile specifice acestei profesii pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, exclusiv în baza unei delegaţii emise de societatea pe care o reprezintă, în vederea soluţionării cazului ce face necesară prezenţa acestora în România. Cetăţenii din statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European fac dovada calităţii de detectiv particular cu actul care atestă în mod valabil această calitate în statul de origine sau de provenienţă. (6) Detectivii prevăzuţi la alin. (5) au obligaţia ca înaintea desfăşurării oricăror activităţi specifice şi la încetarea acestora să înştiinţeze organul de poliţie competent teritorial.

Art. 8 (1) Calitatea de detectiv particular încetează: a) prin renunţare scrisă, care se depune la inspectoratul de poliţie judeţean sau, după caz, la Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti; b) prin anularea atestatului în condiţiile art. 23 alin. (2); c) când persoana în cauză nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 5 lit. a) si c)-e). (2) Calitatea de detectiv particular se suspendă: a) când împotriva persoanei în cauză se pune in mişcare acţiunea penală, pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie, în legătură cu activitatea sa de detectiv; în acest caz suspendarea durează până la soluţionarea definitivă a cauzei; b) pe timpul cât detectivul particular se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 10; c) în condiţiile prevăzute la art. 20 şi art. 23 alin. (1). 

Art. 9 (1) După promovarea examenului de atestare detectivul particular utilizează, în scopul dovedirii acestei calităţi, legitimaţia de detectiv particular. (2) Legitimaţia de detectiv particular este nominală şi nu este transmisibilă. Modul de eliberare, forma si conţinutul legitimaţiei se stabilesc prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. 10 Exercitarea profesiei de detectiv particular este incompatibilă cu: a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii, care implică exerciţiul autorităţii publice; b) activităţi care influenţeaza independenţa profesiei ori contravin bunelor moravuri; c) exercitarea nemijlocită de fapte de comerţ, cu excepţia celor conforme obiectului de activitate şi indeplinirii atribuţiilor specifice.

Capitolul III – Drepturile si obligaţiile detectivului particular, ale societăţilor specializate şi ale cabinetelor individuale în care acesta îşi desfăşoară activitatea

Art. 11 (1) În exercitarea profesiei detectivul particular are dreptul să efectueze investigaţii în legatură cu persoanele, bunurile, faptele, datele şi imprejurările care fac obiectul acestei activităţi, cu respectarea strictă a drepturilor si libertăţilor cetăţenilor, precum si a dispoziţiilor legale. (2) În efectuarea investigaţiei detectivul particular poate solicita persoanelor fizice sau autorităţilor publice informaţii care, potrivit legii, nu sunt clasificate şi nu aduc atingere dreptului la viaţa intimă, familială şi privată ori altor drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei vizate. 

Art. 12  Detectivul particular are următoarele obligaţii: a) să manifeste probitate şi conştiinciozitate profesională, scopul activităţii sale fiind aflarea adevărului în cauza pentru care a fost angajat; b) să foloseasca metode şi mijloace de investigare prin care să nu aducă atingere normelor de drept ori drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti; c) să păstreze, chiar şi după încetarea calităţii de detectiv particular, secretul profesional cu privire la actele, faptele, datele şi împrejurările despre care a luat cunoştintă în timpul desfăşurării activităţii, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege; d) să nu uzeze de calitatea de detectiv particular decât în interesul serviciului.

Art. 13  Detectivului particular, în desfăşurarea activităţii, îi este interzisă efectuarea de investigaţii cu privire la: a) activitatea personalului reprezentanţelor diplomatice şi consulare sau a organizaţiilor internaţionale cu statut similar; b) activitatea persoanelor, desfaşurată permanent ori temporar, cu orice titlu, în interesul autorităţilor publice, instituţiilor sau altor persoane juridice de interes public ori în serviciile de interes public; c) datele confidenţiale cu privire la convingerile politice, religioase, filozofice sau sindicale şi la exprimarea acestor convingeri, la orientarea sexuală, sănătatea, originea socială ori etnică a unei persoane; d) cauzele penale aflate în lucru la organele judiciare; e) activităţile specifice desfăşurate de instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale. 

Art. 14  Societăţile specializate şi cabinetele individuale de detectivi particulari au următoarele drepturi: a) să se doteze şi să folosească mijloacele tehnice de investigare şi comunicaţii permise de lege; b) să organizeze cursuri şi alte activităţi de pregătire profesională şi fizică specifice pentru perfecţionarea pregătirii personalului propriu; c) să se afilieze în asociaţii profesionale care să le reprezinte interesele în relaţiile cu alte asociaţii sau cu instituţii ale statului; d) să solicite oficial de la autorităţile publice date despre persoane, bunuri sau situaţii necesare detectivului particular în procesul de investigare, care, potrivit legii, nu sunt clasificate şi nu aduc atingere dreptului la viaţa intimă familială şi privată ori altor drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei vizate. 

Art. 15  (1) În organizarea şi desfăşurarea activităţii detectivii particulari din societăţile specializate şi din cabinetele individuale au obligaţia: a) să întreprindă investigaţii numai în baza unei convenţii scrise încheiate cu clientul; b) să înfiinţeze un registru numerotat si să îl înregistreze la inspectoratul de politie judeţean sau, după caz, la Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti, în care vor ţine evidenţa cazurilor investigate; c) să comunice datele şi informaţiile solicitate de procuror sau de instanţa de judecată, pentru soluţionarea unor cauze penale; d) în cazurile în care constată că informaţiile obţinute vizează siguranţa naţională, să sesizeze de îndată autorităţile cu atribuţii în domeniu; e) să angajeze şi să folosească pentru activităţile specifice de investigaţii numai persoane care au calitatea de detectiv particular; f) în raport de posibilităţi şi pe baza unor convenţii, să primească în practică elevi ai şcolilor de detectivi particulari. (2) Societăţile specializate şi cabinetele individuale de detectivi particulari îşi întocmesc regulament de organizare şi funcţionare, care se aprobă prin dispoziţie scrisă a conducătorului executiv al societăţii sau a şefului cabinetului individual, după caz.

Capitolul IV – Sancţiuni

Art. 16 Nerespectarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală. 

Art. 17 Încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1), ale art. 4, precum şi declararea de date false prin actul prevazut la art. 6 lit. h) constituie infracţiuni şi se pedepsesc potrivit Codului penal. 

Art. 18 Constituie contravenţii următoarele fapte: a) efectuarea de investigaţii în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 1 alin. (1) sau cu încălcarea prevederilor art. 12 lit. b)-d) şi ale art. 13; b) încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) şi (3) şi ale art. 7 alin. (6); c) încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2) şi (3), art. 3 alin. (2) şi ale art. 15 alin. (1) lit. a)-e). 

Art. 19 (1) Contravenţiile prevăzute la art. 18 se sancţionează după cum urmează: a) faptele prevăzute la lit. a) si c), cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei; b) fapta prevăzută la lit. b), cu amendă de la 200 lei la 500 lei. (2) În cazul contravenţiilor prevăzute la art. 18 lit. c), sancţiunea amenzii poate fi aplicată şi persoanei juridice, caz în care limitele acesteia sunt de la 1.000 lei la 2.500 lei. 

Art. 20 (1) Repetarea săvârşirii contravenţiilor prevăzute la art. 18 lit. a) şi c) în interval de un an atrage suspendarea atestatului pe o perioada de la 3 la 6 luni. (2) Suspendarea atestatului şi revocarea suspendării se dispun, în toate cazurile, de către Inspectoratul General al Poliţiei Române, la propunerea inspectoratelor de poliţie judeţene sau a Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, şi se comunică persoanei în cauză. 

Art. 21 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către politişti anume desemnaţi de Inspectoratul General al Poliţiei Române. 

Art. 22 Prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 28 si 29, se aplică şi contravenţiilor prevăzute de prezenta lege. 

Art. 23 (1) Încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a)-e) atrage şi suspendarea atestatului de detectiv particular sau, după caz, a licenţei de funcţionare a societăţii specializate ori a cabinetului individual de detectivi particulari, pe o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni. (2) Atestatul de detectiv particular sau, dupa caz, licenţa de funcţionare a societăţii specializate ori a cabinetului individual de detectivi particulari se anulează dacă, într-un interval de un an de la data la care a expirat termenul de suspendare a atestatului sau a licenţei, este săvârşita din nou una dintre faptele care atrag măsura suspendării. 

Art. 24 (1) Măsurile prevăzute la art. 23 referitoare la suspendarea sau anularea atestatului de detectiv particular se dispun de către inspectoratul de poliţie judeţean care l-a emis sau, după caz, de către Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti. (2) Suspendarea sau anularea licenţei de funcţionare a societăţii specializate ori a cabinetului individual de detectivi particulari se dispune, în condiţiile prezentei legi, de către Inspectoratul General al Poliţiei Române.

Capitolul V – Dispoziţii finale

Art. 25 Controlul activităţii specifice desfăşurate de societăţile specializate şi de cabinetele individuale de detectivi particulari se efectuează de politişti anume desemnaţi de către Inspectoratul General al Poliţiei Române, cu avizul Ministerului Public. 

Art. 26 Inspectoratul General al Poliţiei Române ţine evidenta tuturor detectivilor atestaţi, a societăţilor specializate şi a cabinetelor individuale de detectivi particulari. 

Art. 27 Nomenclatorul de activităţi din economia naţională se completează cu activitatea de detectiv particular. 

Art. 28 (1) Prevederile prezentei legi se completează cu dispoziţiile legale privind recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate din România. (2) Documentele necesare pentru dobândirea calităţii de detectiv particular, altele decât cele prevăzute la alin. (1), eliberate cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, de către autorităţile statului de origine sau de provenienţă, sunt recunoscute in condiţiile legii. 

Art. 29 (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) În 60 de zile de la publicare, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Serviciul Român de Informaţii vor elabora proiectul normelor de aplicare a prezentei legi, pe care îl vor supune aprobării Guvernului.