colegiu | Uncategorized

Colegiul Universitar Spiru Haret din București a organizat workshopul-seminar educațional și aplicativ „Reziliența profesională: strategii de a funcționa sănătos sub presiune”, dedicat dezvoltării competențelor de autoreglare profesională în rândul viitorilor și actualilor profesioniști din domeniul medical.

Profesia medicală presupune decizii rapide, responsabilitate permanentă și expunere constantă la suferință umană. În acest context, reziliența profesională devine o competență esențială pentru menținerea echilibrului emoțional, a clarității decizionale și a calității actului medical.

Activitatea a fost coordonată de doamna Elena Sandu, psiholog clinician, psihoterapeut analitic jungian, consilier vocațional și de orientare în carieră în cadrul Centrului de Consiliere și Orientare în Carieră al Universității Spiru Haret, alături de doamna Mariana Roman, expert în detecția comportamentului simulat prin tehnica poligraf, autorizat de Ministerul Justiției, psiholog specialist în psihologie judiciară, psiholog autonom în psihologia securității naționale și psihoterapeut integrativ.

Workshopul a pornit de la premisa că reziliența profesională nu înseamnă simpla capacitate de a suporta stresul, ci abilitatea de a rămâne funcțional, lucid, empatic și responsabil în condiții de presiune, urgență, oboseală și încărcare emoțională.

În profesia medicală, presiunea nu apare doar în situațiile critice evidente. Ea se acumulează zilnic prin volumul mare de sarcini, necesitatea luării unor decizii rapide, interacțiunile dificile, solicitările simultane, responsabilitatea față de pacient și expunerea repetată la suferință. În aceste condiții, epuizarea profesională, oboseala atențională și reacțiile impulsive pot afecta atât starea psihologică a cadrului medical, cât și siguranța pacientului.

Din acest motiv, workshopul a propus o abordare practică a rezilienței, centrată pe prevenție, autoreglare, protecție cognitivă și comunicare clinică eficientă.

Participanții au analizat concepte precum burnoutul, stresul ocupațional și echilibrul emoțional, accentul fiind pus pe aplicabilitatea imediată în contexte medicale reale. De asemenea, aceștia au fost ghidați să înțeleagă ce se întâmplă cu mintea și corpul în condiții de suprasolicitare, cum se instalează pierderea controlului și cum poate fi recâștigată ordinea interioară necesară unei intervenții profesionale corecte.

Pe parcursul workshopului, participanții au luat parte la activități interactive menite să faciliteze conștientizarea propriilor surse de stres și identificarea unor modalități eficiente de gestionare a acestora. Exercițiul introductiv „Unde simt presiunea?” a oferit participanților oportunitatea de a analiza situațiile profesionale percepute ca fiind cele mai solicitante și strategiile de coping utilizate în prezent.

De asemenea, dezbaterea ghidată „Este reziliența o responsabilitate individuală sau organizațională?” a stimulat reflecția asupra rolului pe care atât profesionistul, cât și mediul organizațional îl au în prevenirea burnoutului și menținerea sănătății ocupaționale.

Workshopul a inclus tehnici concrete precum STOP Clinic, respirația controlată, micro-pauzele deliberate, resetul mental între pacienți, verbalizarea internă, prioritizarea pe risc și ritualurile scurte de tranziție între cazuri. Aceste instrumente au fost prezentate ca proceduri simple și aplicabile în secții aglomerate, în timpul gărzilor sau în interacțiuni tensionate cu pacienții și aparținătorii.

O componentă importantă a activității a fost dedicată comunicării clinice și utilizării strategiilor specifice Interviului Motivațional, în special modelului OARS, bazat pe întrebări deschise, validare, reflecție și sumarizare.

Exercițiile de autoreflecție, precum „Ce duc cu mine din cazul anterior?”, au facilitat conștientizarea impactului emoțional al activității clinice și identificarea unor modalități sănătoase de delimitare emoțională.

Prin prezentări interactive, studii de caz, simulări, lucru în grup și exerciții de autoreflecție, participanții au fost încurajați să transforme reziliența profesională dintr-un concept teoretic într-un set de conduite profesionale concrete.

Finalitatea activității a fost consolidarea unei practici medicale mai sigure, mai clare și mai umane, în care cadrul medical poate rămâne prezent pentru pacient fără a se pierde în presiunea și încărcătura emoțională specifice activității clinice.