Elevii calificării profesionale 𝐴𝑠𝑖𝑠𝑡𝑒𝑛𝑡 𝑀𝑒𝑑𝑖𝑐𝑎𝑙 𝐺𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎𝑙𝑖𝑠𝑡 de la 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮𝐥 𝐔𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐢𝐭𝐚𝐫 𝐒𝐩𝐢𝐫𝐮 𝐇𝐚𝐫𝐞𝐭 beneficiază acum de o oportunitate unică! Asociația SPECIAL RESCUE UNIT devine partenerul nostru pentru 𝘃𝗼𝗹𝘂𝗻𝘁𝗮𝗿𝗶𝗮𝘁 𝘀̦𝗶 𝗰𝘂𝗿𝘀𝘂𝗿𝗶 𝗚𝗥𝗔𝗧𝗨𝗜𝗧𝗘 𝗱𝗲 𝗣𝗿𝗶𝗺 𝗔𝗷𝘂𝘁𝗼𝗿.
Elevii noștri vor avea șansa să participe la module de prim ajutor premedical, unde vor învăța:
Intervenții în cazul persoanelor imobilizate la pat, scaun cu rotile sau cărucior
Utilizarea AED (defibrilator) pentru adulți și copii
Gestionarea șocului electric, fracturi și hemoragii în accidente auto/moto
Utilizarea trusei medicale auto și a celei de incintă
Acțiuni de căutare, salvare și recuperare a persoanelor dispărute sau aflate în pericol.
Aceste cursuri nu doar că oferă cunoștințe vitale pentru salvarea de vieți, dar și pregătesc elevii pentru a acționa rapid și eficient în situații de urgență.
18 𝑜𝑐𝑡𝑜𝑚𝑏𝑟𝑖𝑒 2024, marchează 𝐙𝐢𝐮𝐚 𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐚𝐧𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐋𝐮𝐩𝐭𝐚̆ 𝐈̂𝐦𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯𝐚 𝐓𝐫𝐚𝐟𝐢𝐜𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐏𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞 printr-o serie de activități desfășurate la Colegiul Universitar Spiru Haret împreună cu elevii calificării profesionale 𝐴𝑠𝑖𝑠𝑡𝑒𝑛𝑡 𝑀𝑒𝑑𝑖𝑐𝑎𝑙 𝐺𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎𝑙𝑖𝑠𝑡.
Acțiunea noastră a avut ca scop creșterea gradului de conștientizare a riscurilor majore asociate cu acest fenomen și protejarea tinerilor.
Traficul de persoane în toate formele sale, afectează grav societatea. Prin sesiuni de informare și discuții, am dorit să transmitem elevilor mesaje clare despre:
Cum să recunoască și să evite riscurile traficului
Prevenirea exploatării în toate formele sale
Cultivarea respectului și susținerii pentru persoanele vulnerabile
𝗘𝗱𝘂𝗰𝗮𝘁̦𝗶𝗮 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗰𝗲𝗮 𝗺𝗮𝗶 𝗯𝘂𝗻𝗮̆ 𝗮𝗿𝗺𝗮̆ 𝗶̂𝗺𝗽𝗼𝘁𝗿𝗶𝘃𝗮 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁𝘂𝗶 𝗳𝗲𝗻𝗼𝗺𝗲𝗻 𝗱𝗲𝘃𝗮𝘀𝘁𝗮𝘁𝗼𝗿! Să ne implicăm activ în protejarea tinerilor și a comunității noastre.
Timişan Nicoleta, cadru didactic CUSH, Asistent Medical Principal licenţiat.
Cadrele didactice din domeniul Sănătăţii şi asistenţei pedagogice joacă un rol esenţial în pregătirea viitorilor asistenţi medicali generalişti, oferindu-le cunoştiinţele, abilităţile şi orientarea necesară pentru a avea succes în viitoarea lor carieră.
Timişan Nicoleta este cadru didactic al Colegiului Universitar Spiru Haret, Asistent Medical Principal licenţiat, ce profesează din anul 1995, având o experienţă de 10 ani în secţia ATI, 18 ani în secţia de ortopedie şi 6 luni ambulatoriul spitalului.
De ce aţi ales profesia de AMG?
Iubesc oamenii! Este o profesie care îţi oferă satisfacţie sufletească. Pe parcursul timpului am avut tot felul de surprize pozitive, cazuri despre care credeam că nu vor avea rezultate, iar datorită implicării întregii echipe şi a unei bune colaborări începeam să vedem luminiţa de la capătul tunelului.
Ai mulţumire când te întâlneşti cu oamenii cu care ai interacţionat şi te salută, când vezi pacienţi care an de an îşi sărbătoresc ziua aniversară în mijlocul persoanelor care au fost implicate multe zile în evoluţia stării lor de sănătate.
Care credeţi că sunt calităţile unui Asistent Medical Generalist?
Printre cele mai importante valori pe care un bun Asistent Medical Generalist trebuie să le deţină, se află empatia, iubirea, răbdarea, înţelegerea, să-ţi iubeşti aproapele şi să ştii să te adresezi pacientului cu limbajul potrivit.
Care sunt provocările meseriei de AMG?
Cred că cea mai mare provocare este să te descoperi pe tine. Să-l descoperi pe cel de lângă, să răspunzi de deciziile pe care le iei în anumite situaţii pentru că la fiecare provocare care apare inopinant, trebuie să găseşti solutia benefică, iar comunicarea cu celelalte grade profesionale trebuie să fie transparentă ţi în beneficiul pacientului.
Cum aţi descrie elevii din cadrul colegiului şi care este motivul pentru care aleg această calificare profesională?
Elevii noştri dau dovadă de seriozitate, punctualitate şi implicare în participarea desfăşurării actului medical. Cei mai mulţi dintre ei s-au implicat datorită unor situaţii familiale, evenimente care le-au marcat viaţa, datorită vocaţiei şi din dorinţa de a ajuta şi pentru a face o diferenţă pozitivă în vieţile lor.
Cadrele didactice din cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret sunt profesionişti bine pregătiţi, cu o vastă experienţă, care deţin un rol foarte important în formarea viitorilor asistenţi medicali generalişti.
La Colegiul Universitar Spiru Haret, construim împreună cariera ta!
Într-un cadru cu totul special, evenimentul Școala Internațională de Vară a Investigatorilor Privați – Ediţia a 16-a, a avut loc festivitatea de absolvire a elevilor de la calificarea profesională Detectiv Particular #CUSH.
În cei doi ani de studiu, ați învățat abilitățile necesare pentru a deveni adevărați profesioniști în domeniul detectivistic și sunteți pregătiți să faceți față provocărilor care vă așteaptă în cariera voastră. Anii de şcoală v-au oferit nu doar cunoștințe teoretice solide, ci și oportunitatea de a vă dezvolta abilitățile practice și de a vă exersa talentul în domeniul investigațiilor private.
În calitate de absolvenți sunteți înzestrați cu competențe valoroase în investigații, monitorizare, analiză de date și multe alte aspecte cheie ale acestei profesii.
Mulţumim pentru susţinerea acestei calificări profesionale dnei Maria Bumbaru, preşedintele Asociaţiei Naţională a Detectivilor Particulari din România, care este mereu alături de profesori şi de elevi cu entuziasm şi cu încredere!
Mulţumim prof. univ.dr. Bujor Florescu, dirigintele acestei promoţii, că le-aţi fost alături şi aţi format o nouă generaţie de detectivi particulari!
Felicitări şefului de promoţie, Nelu Chelariu, pentru rezultatele deosebite şi Radu Popei-Cristian, şeful de clasă, pentru toată implicarea.
Dragi absolvenţi, fiți curajoși, perseverenți și etici în tot ceea ce faceți și veți avea o carieră de succes. Să vă îndepliniți visele și să reușiți în tot ceea ce vă propuneți!
În perioada 12 – 13 mai, va avea loc Simpozionul naţional interdisciplinar cu participare internaţională, în format hibrid, cu tema „Provocări ale tranziţiei de la şcoală la piaţa muncii. Asistentul Medical între competenţă, carieră şi viitor“.
Aflat la cea de-a VII-a ediţie, evenimentul continuǎ sǎ fie un demers educațional inovativ, inițiat de Colegiul Universitar SPIRU HARET (Bucureşti) ȋmpreună cu Colegiul Universitar SPIRU HARET (Craiova) cu sprijinul Institutului de Cercetӑri, Politici și Evaluare în Educație (Asociaţia Profesorilor şi Dascǎlilor de Pretutindeni, Casei Corpului Didactic Neamţ şi Consiliului Mondial Român (filiala Bucureşti), parteneri loiali şi ai ediţiilor anterioare.
Cu sprijinul colegilor şi partenerilor, am organizat la Balcic (Bulgaria), Chişinău (Republica Moldova), Zadar (Croaţia), Viena (Austria), Regatul Unit al Marii Britanii (Londra) diferite evenimente şi manifestări, revenind şi anul acesta, la ȋnceput de an şcolar şi universitar, cu o selecţie de cursuri intensive (sincron şi asincron), workshop-uri şi prelegeri predate în limba romȃnӑ sau ȋn limba englezӑ ale reprezentanților partenerilor noştri educaţionali acoperind o gamă largă de domenii: de la acordarea primului ajutor, la prevenirea şi combaterea consumului de droguri, voluntariat, management sanitar.
Evenimentele s-au derulat atât fizic, cât şi platforme online.
Ne dorim ca aceste evenimente să fie un loc de întâlnire între asistenţi şi cadre medicale active, cadre didactice din domeniul medical şi psihologie şi ştiinţele educaţiei, din învӑțӑmȃntul universitar și preuniversitar, teoreticieni și practicieni în științele educației, doctoranzi, masteranzi, studenți, elevi din școli/licee din Romȃnia și de peste hotare (Republica Modova, Bulgaria,Turcia,Franţa, Belgia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, India, Grecia, Ucraina, Statele Unite ale Americii, Norvegia, Bangladesh).
La simpozion vor participa: cadre didactice din învățământul românesc și internațional (preuniversitar și universitar), cadre medicale şi debutante/stagiare, masteranzi și doctoranzi, cercetӑtori din Romȃnia, Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova, Turcia, Grecia, Norvegia și alte țӑri, decidenți ai comunitӑților locale.
Agenda de discuţii ale simpozionului poate fi accesată aici:
Carmen Chiran, absolventă a calificării profesionale Detectiv particular
Meseria de DETECTIV PARTICULAR este una a inteligenţelor, a minţilor deschise, profitabilă şi de viitor pentru oricine este pasionat și își dorește să activeze în domeniu.
Carmen Chiran este absolventă a Colegiului Universitar Spiru Haret, calificarea profesională Detectiv Particular. Profesia de bază a acesteia este cea de medic, iar timp de 18 ani a condus, format şi dezvoltat echipe în acest domeniu. A îmbrăţişat o altă perspectivă profesională pe care o consideră o provocare, căreia este convinsă că îi va face faţă cu succes.
De ce aţi ales calificarea profesională de Detectiv particular?
Am ales această calificare pentru că de mult timp cochetam cu ideea de a alege acest sector de activitate. Această profesie valorifică înclinaţia mea de a a căuta, de a investiga, de a afla adevărul şi bineînţeles spiritul de observaţie.
Consideraţi că această calificare de Detectiv particular este una căutată în România în acest moment?
Ar trebui să fie mult mai căutată decât este acum. Ar merita să ne facem mult mai cunoscuţi pentru că există 99 de activităţi în care un detectiv particular se poate implica şi pe care le poate rezolva. Sunt multe firme care ar avea nevoie în structura lor de această profesie, din acest motiv consider că ar fi binevenit să ne putem face mai cunoscuţi.
De ce aţi optat pentru formarea dvs. profesională pentru varianta educaţională oferită de Colegiul Universitar Spiru Haret?
Colegiul Universitar Spiru Haret mi-a fost recomandat. Am primit feedback-uri foarte bune şi mulţi dintre cei care au absolvit acest colegiu, au lăudat profesionalismul cadrelor didactice şi calitatea cursurilor. Dacă ar fi să dau timpul înapoi, cu siguranţă aş alege să urmez o specializare tot în această instituţie de învăţământ.
Cum a fost experienţa educaţională în cadrul Colegiului?
Am avut o experienţă foarte frumoasă. Am întâlnit acei profesori care aduc şi fac lumină şi care îţi deschid alte ferestre ale minţii şi înţelegerii. Am aflat de metode, tehnici, importanţa comunicării, răbdării, ascultarea, tocmai pentru a putea extrage cele mai valoroase informaţii şi pentru a putea rezolva cazuri tot mai uşor.
Care a fost cea mai mare provocare de până acum în actuala profesie de Detectiv particular?
Cea mai mare provocare a fost primul raport pe care l-am facut. Mi-au plăcut toate referatele şi subiectele pe care domnii profesori ni le-au pus pe masă şi ne-au provocat cu ele. Mi-a plăcut să citesc foarte mult, dar în momentul în care pe un caz, bineînţeles fictiv, am avut de făcut un raport de supraveghere în detaliu, în care îţi poţi da seama cât poate fi de complexă activitatea pe teren, m-am lăsat în voia acestei provocări şi cred că am făcut o muncă de calitate.
Aţi recomanda şi altor persoane Colegiul Universitar Spiru Haret?
Cu siguranţă! Am şi facut-o pentru oameni dragi mie care au şi accesat alte programe în cadrul Universităţii Spiru Haret, cum ar fi Dreptul sau Psihologia.
Din punctul dvs de vedere, care este profilul elevului care se îndreaptă spre această calificare profesională?
Elevul, viitorul absolvent, trebuie să fie o persoană curioasă, perseverentă, loială cauzei pe care o are de susţinut, trebuie să fie dispus să înveţe, o dată în specializarea pentru care se pregăteşte, dar şi alte noţiuni de cultură generală, pentru că această profesie te expune unei varietăţi de tipologii umane şi unui context în care trebuie să fii pregătit să susţii o conversaţie şi să fi apt să te integrezi în orice mediu.
Care este mesajul pe care îltransmiteţi viitorilor elevi de la această calificare profesională?
Viitorilor absolvenţi ai Colegiului, le transmit că depinde de fiecare dintre noi ce amprentă va lăsa generaţia de detectivi în istoria detectivisticii. Noi scriem istorie, ne raportăm la trecut, dar prezentul prin care trecem de fapt, compune următoarele experienţe. Trebuie să ne gândim cum rămânem în amintirea clienţilor agenţiei, prin fiecare interacţiune, competenţe, tehnici şi toate etapele de interacţiune şi comunicare cu clienţii, brandul personal pe care fiecare dintre noi şi-l creează. Un Detectiv particular poate să poarte mai multe pălării şi fiecare dintre noi, fie vrea să se angajeze într-o agenţie, fie vrea să lucreze pe cont propriu. Atunci trebuie să alternezi pălăriile de manager, de lider, care îţi aduc un plus de valoare. Este o responsabilitate, o profesie foarte frumoasă. Printre calităţile pe care trebuie să le deţină un viitor Detectiv particular se află curajul, perseverenţa, atitudinea, curiozitatea şi dorinţa de a învăţa permanent.
La Colegiul Universitar Spiru Haret, te poţi preînscrie online la calificarea profesională – Detectiv particular aflată pe oferta educaţională pentru anul şcolar 2023-2024, până la 30 iunie 2023. Confirmarea locului de cursant #CUSH până la finalul lunii iulie, oferă avanatajul de a nu mai achita taxa de admitere în valoare de 250 de lei.
Cu sprijinul dnei Maria Bumbaru – Președinte executiv ANDR, participanții au fost întroduși într-un birou virtual al unei Agenții de detectivi, unde au avut ocazia să aplice protocoalele și procedurile învățate în partea teoretică.
La Colegiul universitar Spiru Haret a început seria workshop-urilor din sfera detectivisticii. La prima întâlnire de acest gen din anul școlar 2022-2023 au fost dezbătute și aplicate practic, aspecte ale interviului cu clientul, exemplificate prin cazuistică și aplicație practică, simularea unui interviu cu Clientul.
Ca de fiecare dată aceste întâlniri sunt adresate cursanților și absolvenților Colegiului Ush dar și cadrelor didactice sau celor care activează în această fascinantă și provocatoare profesie.
Pentru că aceste întâlniri sunt un adevărat câștig pentru factorii implicați, vom continua seria lor și vom aborda tematica propusă de participanți dar și alte teme din domeniul de interes sau domenii conexe.
Elevii Colegiului Universitar Spiru Haret București, sunt încurajați să participe la cursurile de Prim ajutor premedical în urgență, care presupun următoarele: resuscitarea la adulți/copii, Manevra Heimlich adulți/copii/pediatric/neonatal, dar și în situațiile celor imobilizați la pat, scaun cu rotile, cărucior, Utilizarea AED, defibrilator adult plus copii, șocul electric, module de fracturi, hemoragii pentru accidentele, utilizarea trusei medicale și a celei de incintă; prim ajutor psihologic. Cadrele didactice recomandă parcurgerea acestor cursuri de Basic Life Suport (BLS) organizate atât la nivelul colegiului cât și de către asociații/societăți cu personal calificat, acreditat deoarece elevii au oportunitatea de a se pregăti într-un mod profesionist, alături de oameni cu experiență în domeniul asistenței medicale de urgență, chiar și în vreme de pandemie, când accesul la stagiile de practică în unitățile medicale este restricționat iar dotarea laboratoarelor nu poate fi pe măsura cerințelor curriculei și/sau pe nevoia cursanților. Cu sprijinul partenerilor noștri de la Favorit Sale, elevii Colegiului universitar Spiru Haret București și cadrele didactice, au șansa de a lucra cu aparatură și manechine performante. Recomandăm în continuare absolvenților, elevilor dar și cetățenilor care nu sunt neapărat interesați de o carieră medicală, să urmeze astfel de cursuri de pregătire deoarece nu se știe niciodată în ce situație ne aduce viața! Pentru a nu face mai mult rău, decât bine… este nevoie de o minimă pregătire de bază, în acordarea Prim Ajutorului.Cursul se va desfășura în zilele de sâmbătă (toată luna noiembrie, în intervalul 9-17) la sediul Colegiului USH București din bvd Basarabia nr. 256, sector 3, telefon de contact 0721808577 – Marcela. ATENȚIE: Pentru a urma acest curs și a obține certificarea vă puteți înscrie pentru una din zilele 12,19 sau 26 noiembrie 2022. Examenul consta într-un test grilă aplicat la finalul cursului.
“Să nu te dai bătut în faţa oamenilor sau a întâmplărilor.” este fraza care îi place foarte mult şi pe care a transformat-o în motto-ul său. Ea este Camelia Cojocariu, absolventă a Colegiului Universitar Spiru Haret, promoţia 2019, calificarea profesională Asistent medical generalist.
A urmat cursurile Facultăţii de
Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii din Bucureşti,
specializarea Asistenţă Socială, din dorinţa de a ajuta oamenii aflaţi în nevoie şi de a se implica
direct în problemele comunităţii.
Ulterior însă, a decis să urmeze cursuri de calificare în
meseria de asistent medical, asta după ce ani la rând, şi-a petrecut foarte
mult timp în spitalele din Bucureşti în calitate de aparţinător,
având astfel posibilitatea de a cunoaşte oameni care au impresionat-o fie prin pasiunea cu care îşi făceau meseria, fie, în cazuri mai puţin
fericite, printr-o atitudine nedemnă de această profesie: „Atunci mi-a încolţit în suflet dorinţa de a face ceva în
acest sens.”, mărturiseşte aceasta.
Tot din dorinţa de a face ceva concret pentru cei care
aveau nevoie de ajutor, în anul 2007 s-a înscris ca membru al Crucii Roşii Române, fiind
membru activ până în 2019, când a trebuit să renunţe, pentru a putea face
voluntariat pentru SABIF.
Parcursul acesta profesional, cu schimbari atat de
radicale, cumva m-a ajutat sa-mi gasesc calea si in final, sa ajung sa fac ceva
ce simt ca ma implineste ca om.
Pe plan personal, adoră să se joace cu fiica sa şi să
facă împreună decoraţiuni handmade, să se plimbe cu bicicleta să să asculte
muzică. De asemenea, iubeşte cărţile şi nu trece nicio seară fără să citească
măcar 2-3 pagini. Printre preferatele sale se numără cele de aventuri
istorice: Alexandre Dumas,
Paul Feval, Michel Zevaco etc.
În rândurile de mai jos, Camelia ne povesteşte despre experienţa sa în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret, cariera sa, dar nu uită nici de boboceii care au ales anul acesta să ne devină cursanţi.
1. Care este prima amintire legată de
Colegiul Universitar Spiru Haret?
Destul de proaspete toate amintirile legate de colegiu,
însă cred că cele mai multe emoţii şi cea mai vie amintire este legată de prima
zi a stagiului de practică din anul I. Am făcut acel prim stagiu de practică la
un spital de urgenţă pentru copii, iar eu am mers pe secţiile de Pediatrie, ATI
şi Chirurgie. Deşi aveam experienţă cu spitalele, faptul că acolo era vorba de
copii, m-a marcat profund.
2. În câteva cuvinte, cum a evoluat cariera
ta după absolvirea colegiului?
Încă din anul II mi-am dat seama că vreau să practic
această meserie fie într-o secţie de ATI, fie Urgenţe sau Ambulanţă, aşa că
m-am înscris ca voluntar la SABIF, unde am mers la gărzi timp de mai bine de un
an. La finele anului III, m-am angajat ca asistent stomatologie într-un cabinet
unde am lucrat până la momentul susţinerii examenului de absolvire.
În acest timp, am fost implicată în diferite proiecte
(demonstraţii practice şi ora de educaţie sanitară cu copiii de la grădiniţă,
acordare de îngrijiri post operatorii pentru oameni fără adăpost). Din septembrie
anul trecut, am ales să mă mut în Germania, împreună cu familia mea, unde
bineînţeles, doresc să practic meseria.
Din cauza pandemiei lucrurile s-au mişcat puţin mai greu
în direcţia visată de mine, aşa că după ce am lucrat aici o scurtă perioadă, am
decis să mă reîntorc la şcoală, de data aceasta pentru a învăţa limba germană.
Dupa ce voi avea suficiente cunoştinţe lingvistice, îmi doresc foarte tare să
fac un curs pentru a putea lucra pe o secţie de ATI.
3. Ce te-a ajutat cel mai mult în viața
profesională, din ceea ce ai învățat în timpul anilor de studii?
Mi-au fost de ajutor absolut toate lucrurile învăţate la cursuri, toate sfaturile primite de la profesori şi mai ales, stagiile de practică. Indiferent de cât de mult aş fi studiat, fără stagiile practice nu aş fi avut curajul să mă prezint la un interviu/concurs de angajare, după absolvire.
4. Ce ne poţi spune despre
stagiile de practică pe care le-ai efectuat în
cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret?
Pe mine m-a impresionat plăcut importanţa pe
care Colegiul a acordat-o acestor stagii de practică şi m-am bucurat nespus că
am avut ocazia să mergem în spitale importante din Bucureşti, unde mereu am
avut un om care ne-a coordonat, ne-a îndrumat, ne-a ajutat. Noi am avut acces
pe secţii foarte importante încă din anul I, am fost sprijiniţi în a deprinde
această meserie de la oameni extraordinari.
5. Cine este profesorul care ţi-a plăcut cel mai mult şi
ce mesaj dorești să-i transmiți?
Ar fi nedrept să nominalizez un singur profesor, pentru
că toţi au fost minunaţi şi de la toţi am avut câte ceva de învăţat. Pot spune doar
că printre cei mai dragi sunt: Stănuca Iuliana, Ionescu Ionela, Călina Alina,
Nicoleta Timişan, Meruţă Alexandrina, Petrescu Maria, Iancu Melania, dna dr.
Filip. Tuturor vreau să le transmit că le mulţumesc pentru răbdare, pentru
înţelegere şi nu în ultimul rând, pentru încrederea pe care ne-au acordat-o!
6. Ai un model pe care îl stimezi îndeosebi
în domeniul în care te-ai specializat?
Nu am neapărat un model, însă apreciez anumiţi oameni din domeniul acesta şi sunt destui. Printre aceştia se numără desigur şi profesorii noştri, dar şi medici sau asistente pe care i-am cunoscut în spitalele unde am efectuat stagiile de practică.
7. Care este primul lucru pe care-l faci
dimineața?
Poate părea deplasat, dar în fiecare dimineaţă în care
deschid ochii, mulţumesc Universului că eu şi ai mei am mai trecut peste încă o
zi şi suntem cu toţii bine.
8. Cum vezi dezvoltarea ta profesională în viitor?
Mă văd într-o lumină foarte optimistă, domeniul medical
este unul în care învăţarea şi dezvoltarea personală trebuie să fie un proces
continuu, nicio zi nu seamăna cu alta, aşa cum niciun pacient nu seamăna cu
altul.
9. De ce ai ales Colegiul Universitar Spiru
Haret pentru educaţia ta? Recomanzi această instituţie celor care optează pentru una din
calificările pe care le pune la dispoziţie Colegiul?
Sigur că recomand această instituţie tuturor celor care optează pentru această calificare profesională! Eu am ales-o la noroc, ca să fiu sincera, a fost cumva o întâmplare fericită. Am găsit Colegiul pe internet şi am spus, aici mă duc să mă înscriu, deşi la momentul acela habar nu aveam că eu voi face parte din prima promoţie de absolvenţi de AMG.
10. Ce sfat le dai bobocilor Colegiului
Universitar Spiru Haret?
Nu ştiu dacă sunt în măsură să dau sfaturi,
dar cred că trebuie să alegi această meserie din pasiune şi din dragoste pentru
oameni, nicidecum pentru eventualele câştiguri materiale. Este important să crezi
în rolul tău şi să înţelegi că acea diplomă nu te va tranforma într-un
super-erou dacă tu nu eşti unul. Să acorde maximă seriozitate tuturor
materiilor, pentru că deşi poate unele par mai neimportante sau neinteresante,
pe parcurs vor afla cât sunt de valoroase toate informaţiile.
Ulterior, să caute să se familiarizeze cu acest domeniu
încă din anii de studiu, prin participarea la toate stagiile de practică, dar
şi prin înscrierea lor în diferite organizaţii de voluntariat.
”Asistentul medical trebuie să fie conștient, în orice moment al carierei, de profesia nobilă pe care și-a ales-o și să o practice cu profesionalism și demnitate.” Acesta este principiul după care își dorește Andrei Galbenu, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret, specializarea Asistent Medical Generalist, să se ghideze cursanții săi.
Profesia de asistent medical nu este una facilă, ci
dimpotrivă, este plină de provocări, însă doar persoanele empatice și care
iubesc oamenii pot urma acest drum profesional, consideră prof. Galbenu.
Ce calități trebuie să aibă un asistent medical, care este viitorul acestei profesii, dar și alte informații aflăm în rândurile de mai jos.
Sunteţi
cadru didactic în cadrul specializării Asistent Medical Generalist. Ce tendinţe
aţi observat în rândul cursanţilor? Ce îi motivează să aleagă această profesie?
Profesia de asistent medical poate fi indeplinită doar de persoane capabile de empatie și dragoste de oameni. Cursanții Colegiului Universitar Spiru Haret București dau dovada de aceste trasături prin implicare și dorința de cunoaștere a tuturor aspectelor teoretice și practice aplicabile profesiei de asistent medical generalist. Motivația principală a cursanților, încă de la momentul interviului de înscriere, este aceea legată de dorința de a-i ajuta pe cei aflați în momente grele din punct de vedere al sănătății. Un alt punct important în alegerea acestei profesii se referă la stabilitatea oferită de sistemul medical și de nevoia de personal calificat în spitalele și clinicile din sistem. Este de luat în calcul și pachetul financiar atractiv pe care profesia de asistent medical il oferă odată cu intrarea în sistemul sanitar de stat.
Cât de
importantă este o relaţie bună dintre pacient şi asistentul medical?
Relația pacient – asistent medical reprezintă nucleul
profesiei de asistent medical. Lipsa acestui element conduce la o relație
defectuoasă și un tratament pe jumătate eficient. Tratamentul administrat unui
pacient nu este doar unul fizic, acesta trebuie să fie și la nivel mental prin
starea de bine rezultată dintr-o relație sănătoasă a pacientului cu asistentul
medical. Este binecunoscut faptul că oamenii, atunci când devin pacienți, se
transformă, având un grad de irascibilitate ridicat, comunicare defectuoasă, stare
depresivă. În acest context, asistentul medical trebuie să dea dovadă de
răbdare și de cunoștințe solide de comunicare eficientă pentru stabilirea, încă
de la început, a unei relații care să aline starea pacientului atât din punct
de vedere fizic , cât și din punct de vedere psihic.
Ce calităţi trebuie să aibă un asistent medical
profesionist?
Calitățile unui asistent
medical sunt acelea care contribuie în mod direct la starea de bine a
pacienților, printre acestea numărându-se empatia, capacitatea de comunicare,
firea sociabilă, amabilitatea și dorința de a face bine celor aflați în momente
delicate. Pe lângă acestea, asistentul medical trebuie să fie foarte bine
pregătit, atât teoretic, cât și practic pentru a putea face față tuturor
provocărilor întâlnite la locul de muncă. O bună pregătire dă un sentiment de
calm pacienților și apreciere din partea colegilor și medicilor cu care face
echipă. A ști întotdeauna ce faci și a fi stăpân pe situație sunt alte două
puncte esențiale pe care un asistent medical trebuile să le aibă sau să și le
însușească.
Având
în vedere pandemia de coronavirus, credeţi că va exista o creştere pentru practicarea
acestei profesii?
În contextual actual, generat de pandemia cu noul coronavirus, nevoia de asistenți medicali, temeinic pregătiți, este mare. În momentul de față există o creștere a cererii pentru acestă profesie, acest trend ascendent va fi menținut pentru o perioadă destul de lungă. Personalul medical, fiind în prima linie, este cel care luptă continuu pentru salvarea de vieți omenești, însă este insuficient, de aceea este și va fi nevoie de oameni pregățiți care să intre în sistem.
Cum s-a
adaptat Colegiul Universitar Spiru Haret în ceea ce priveşte cursurile online?
Colegiul Universitar Spiru Haret, prin personalul administrativ și profesoral, s-a aliniat nevoilor de educație la distanță, cursanții beneficiind de avantajele platformei Blackboard, cursuri în format electronic oferite de cadrele didactice și de întâlniri pe diferite aplicații de webconferencing, pentru suport. O atenție deosebită a fost acordată cursanților din an terminal pentru pregătirea lucrărilor de certificare și a examenelor finale. Au fost realizate sedințe de consultări pentru alegerea temelor potrivite pentru a fi tratate în cadrul lucrărilor, structura acestora și modul în care trebuie redactate.
Toate eforturile s-au tradus prin continuarea, cu succes, a cursurilor fără ca niciunul din cursanți să piardă informațiile necesare unei bune pregătiri în domeniul sanitar.
De ce
ar alege viitorii asistenți medicali să învețe în cadrul Colegiului Universitar
Spiru Haret?
Viitori asistenți medicali trebuie să fie conștienți că alegerea este în mâna lor și că soluția unei pregătiri temeinice pe drumul către un asistent medical profesionist se regăsește la Colegiul Universitar Spiru Haret. Cu un corp profesoral bine pregătit, având ca scop pregătirea temeinică a cursanților, contracte de practică cu unități sanitare prestigioase din București, taxe avantajoase și o bază materială bine pusă la punct, Colegiul Universitar Spiru Haret București reprezintă soluția ideală pentru cariera de asistent medical.
Care
sunt principalele lecţii despre acest domeniu cu care doriţi să rămână
cursanţii dumneavoastră?
Asistentul medical
trebuie să fie conștient, în orice moment al carierei, de profesia nobilă pe
care și-a ales-o și să o practice cu profesionalism și demnitate. Un bun
profesionist știe să se adapteze și să trateze orice situație cu calm, găsind
întotdeauna soluția optimă. Într-o societate în care nevoia de comnuicare este
acută, capacitatea de a gestiona situațiile cu care se confruntă și analiza
rapidă nu trebuie să lipsească din portofoliul personal. Nu în ultimul rând, să
se autodepășească, cu fiecare zi petrecută la locul de muncă și să fie la
curent cu toate noutățile din domeniu, pe partea de asistență medicală.
Colegiul
Universitar Spiru Haret organizează admitere pentru
anul școlar 2020/2021 pe bază de
dosar şi interviu. Candidaţii pot opta pentru o specializare în limita
locurilor disponibile.
În rândurile de mai jos, aflăm mai multe informații despre specializarea Editor de Imagine, de la Silviu Şerban, directorul Colegiului Universitar Spiru Haret.
Foto: Silviu Șerban, director Colegiu Universitar Spiru Haret
Spuneți-ne câteva cuvinte despre calificarea editor de
imagine, o calificare tot mai căutată pe piața muncii.
Chiar dacă în cinema există
o tendință realistă (minimalistă sau cum vreți să-i spuneți) care vede montajul
doar ca o anexă a procesului de filmare, editorul de imagine rămâne
cheia majorității producțiilor audio-vizuale, fie ele cinematografice, de
televiziune ori (mai nou) multimedia. Accentuarea
cadrului lung este, în mod evident, o marcă stilistică a unui anume tip de
cinema, însă dincolo de acesta, tehnicile și procedeele de montaj devin suverane.
Cât privește genurile jurnalistice de televiziune, se poate spune fără teama de
a exagera că nu se poate vorbi de existența acestora fără intervenția necesară
și semnificativă a editorului.
Instruirea
practică este esenţială pentru dezvoltarea completă în profesie. Ce ne
puteţi spune despre
parteneriatele încheiate de Colegiul Universitar Spiru Haret în domeniul
Producţie Media?
Colegiul Universitar Spiru
Haret dispune de specialiști cu experiență în editarea de imagine care au
activat în cadrul posturilor de televiziune ce au funcționat alături de
Universitatea Spiru Haret. Astăzi, aceștia sunt parte a echipei de PR și
publicitate și în același timp, cadre didactice ale Colegiului oferind, prin
intermediul infrastructurii de excepție, toate cunoștințele și sfaturile
necesare elevilor înscriși la Editor de imagine pentru ca aceștia să
dobândească abilitățile și competențele potrivite care să le permită să lucreze
în domeniu.
La capitolul colaborări
trebuie neapărat amintită instituția de învățământ cu ajutorul căreia am ajuns
deja la două generații de absolvenți. Este vorba de Colegiul Tehnic Media și de
două cadre didactice de acolo, domnii Mircea Enăchescu și Victor Lungu, profesioniști
recunoscuți în domeniu, care susțin câteva cursuri importante în cadrul
Colegiului Universitar Spiru Haret.
Ce
aptitudini sunt necesare pentru a profesa ca editor de imagine?
Principala calitate a
viitorului editor de imagine este capacitatea de a citi și a povesti în cadre. Această aptitudine implică două
aspecte: pe de o parte, este vorba de capacitatea de a fragmenta realitatea
brută și de a o recrea în funcție de scopuri și motivații diferite, iar pe de
altă parte, de forța imaginativă de a transpune textul în șiruri de cadre. Cu
alte cuvinte, cel care se pregătește pentru a deveni editor de imagine
trebuie să poată stăpâni limbajul audio-vizual în cele mai fine detalii și,
totodată, să-l poată utiliza cu ușurința cu care vorbește limba maternă.
În ce constă examenul de certificare pentru viitorul
editor de imagine?
Întreaga pregătire de-a
lungul celor 2 ani de studiu, atât cea teoretică, cât și cea practică (axată în
mod special pe lucrul cu Adobe Premiere) se încheie cu cele trei probe
ale examenului de certificare în urma căruia sunt obținute diplomele care
confirmă pregătirea obținută necesară calificării profesionale editor de
imagine. Cele trei probe constau într-un test scris construit din diverse
forme de întrebări, într-o probă practică în care absolventul montează un
material pe o temă anume și în susținerea orală a unui proiect realizat pe o
temă la alegere și sub directa coordonare a unui profesor.
Care
este gradul de inserţie pe
piaţa muncii a cursanţilor Colegiului Universitar Spiru Haret după finalizarea
studiilor?
Nevoia de specialiști în editarea imaginii pe piața muncii este mare. Acest lucru s-a observat cu claritate urmărindu-se ce s-a întâmplat cu cele două cicluri de absolvenți ai Colegiului Universitar Spiru Haret care au promovat examenul de certificare. Lucrează în domeniu în proporție de 90%, fie în instituții media importante, fie în cadrul propriului lor business.
Președinte al Asociației Naționale a Detectivilor din România
Există o mulțime de mituri despre detectivii
particulari. Literatură și cinematografia au alimentat din plin imaginația
oamenilor.
De aceea, adesea, când cineva întră în biroul
unui detectiv particular, se așteaptă să întâlnească reprezentarea a ceea ce
și-a imaginat sau a fost ajutat să își imagineze: o pipă fumegând într-o
scrumieră alături de un vraf de ziare vechi pline de praf, o persoană
abia conturată după norul de fum și o voce răgușită care întreabă “ce pot face pentru dvs.”?
Și, bineînțeles că în filme, detectivului urmează să i se încredințeze cele mai neașteptate și chiar bizare cereri.
Puțini știu că de-a lungul timpului au fost
făcute numeroase clasificări ale lucrurilor pe care le pot face detectivii
particulari.
Este bine de știut că sunt cel puțin 101 lucruri care aceștia le pot face, 51 de servicii clasificate la nivel mondial și acestea la rândul lor regrupate în 26 de domenii pe care Federația Internațională a Asociațiilor de Detectivi le-a stabilit că fiind uzuale în Europa.
Definiția spune că detectivul particular este
persoană anume pregătită și autorizată care poate face toate acele acțiuni –
legale – reunite sub genericul de “investigații”, care să conducă la
soluționarea cazului încredința de clientul sau.
El poate lucra singur sau într-o echipă complexă, alături de alți detectivi particulari, avocați, experți din diverse domenii, specialiști și consultanți.
Ce pot face detectivii particulari?
De obicei, caută și adună informații.
Pentru această este nevoie să se întâlnească
uneori cu mulți oameni. Cu răbdare și atenție să își urmărească firul căutării
și să pună întrebările cu mult meșteșug și istețime ….întotdeauna cu multă
politețe și răbdare.
Cei de la care pot află informațiile necesare
sunt tineri, bătrâni, copii, femei sau bărbați care într-un fel sau altul,
într-o împrejurare sau altă “știu” frânturi din ceva, povești, zvonuri, își
amintesc cu acuratețe sau vag un lucru întâmplat, au participat direct la ceva
sau doar au auzit despre acesta…
Despre toate, detectivul particular întreabă
și apoi ascultă cu atenție și multă răbdare.
Detectivul particular are nevoie să capteze încrederea și bunăvoința interlocutorului ales, acesta să vorbească deschis, înțelegând că relatarea sa este importantă și aduce lumină în ceva.
Oamenii trebuie să știe că detectivii sunt
angajați și acceptă doar cauze legale, drepte și morale.
Uneori aceștia pot declara deschis cazul,
alteori păstrează confidențiale datele, punând întrebările acoperit și
inteligent. Dar, întotdeauna într-un scop nobil și drept.
Nimănui nu i-ar face bine sau plăcere să îi fie abuzat copilul, să îi fie furate lucrurile, să îi dispară o persoană dragă despre care să nu mai știe nimic sau să piardă bunuri de familie intrate în posesia unor falși “beneficiari testamentari” care au profitat abil de slăbiciunile bătrânilor. Autorii unor astfel de situații se găsesc printre noi de cele mai multe ori. O informație cât de mică poate ajută detectivul particular să îl găsească mai repede pe bătrânul amnezic care a ieșit pe poarta casei și nu a mai găsit drumul înapoi sau să stabilească cât mai aproape de adevăr starea persoanei care a semnat un testament … înainte cu câteva luni de deces.
Uneori, ca în filme, detectivii notează. Alteori sunt dotați cu tehnică de înregistrare (reportofon, telefon cu funcții de înregistrare) care îi ajută mai târziu, în birourile lor, să deruleze înregistrarea de zeci de ori și să analizeze fiecare amănunt înregistrat. Și, în final, să aleagă informația corectă.
Se întâmplă însă, de multe ori, că după zeci
de ore petrecute întrebând și ascultând oameni detectivii să nu obțină nimic
concludent. Și atunci…își continuă căutarea.
În instituții, arhive, locuri în care cineva
poate ști, ceva poate conduce la informația căutată.
Internetul este un instrument de mare
utilitate. Înainte de a începe o lucrare, detectivul particular petrece multe
ore în față calculatorului căutând pe rețele de socializare, website-uri,
arhive electronice, presa vremii, canale de informații, galerii foto; citește
și ascultă, caută și selectează, un indiciu cât de mic care să îi deschidă
calea.
Multe dintre informațiile necesare se găsesc chiar în memoria sau documentele, fotografiile, notițele, casă sau proprietățile clientului.
De aceea, un detectiv particular petrece multe ore cu clientul său. Cercetează și observă.
La început, de obicei, clientul are doar o
versiune – “a sa”– despre ceea ce îl interesează. Relatează într-un mod care să
conducă la opinia sa. De cele mai multe ori cu amănunte și detalii care par a
fi semnificative.
Detectivul particular însă, își organizează
ideile, planul de lucru și își structurează ideile și întrebările care să
conducă în primul rând la stabilirea obiectivelor cazului.
Cu cât mai clare și realizabile sunt obiectivele cazului, cu atât mai mici sunt eforturile și nemulțumirile de ambele părți.
De aceea, modul în care este ascultat clientul este una dintre cele mai importante “chei” ale cazului.
Nu orice persoană are abilitățile necesare de a “asculta” și a sintetiza relatările unui client.
Nu orice persoană are calitățile și
comportamentul și pregătirea care să
capteze atenția și încrederea cilentului.
La detectivi, un om se simte ca la doctor: spune ce îl doare și așteaptă analize și tratament.
Pentru toate acestea este nevoie de
încredere. Și de dispoziția și
convingerea că poate vorbi fără temeri, fără emoții, fără ascunzișuri.
Lucrurile se complică atunci când clientul are
imaginație (o sintagma elegantă pentru minciună) și dorește să conducă
investigatorul către concluziile sale – pe care le dorește însă confirmate
profesional.
Într-o echipă de detectivi particulari, există
unul anume care îndeplinește această sarcină. Care are pregătirea necesară și
care își dezvoltă abilitățile de a planifica și structura cazul. Împreună cu
echipa să stabilește acțiunile, ordinea lor și persoanele potrivite să le facă.
Clienții detectivilor particulari sunt adesea nerăbdători
! Curioși! Neliniștiți și plini de emoții.
Detectivul descris mai sus este cel care
menține legătură cu clientul, continuă să adune informații noi chiar de la
acesta, dozează, verifică și structurează informațiile.
Există o regulă în muncă detectivilor
particulari: niciodată nu se furnizează clientului informații parțiale,
neverificate și probate, niciodată nu este permisă intervenția clientului în
caz.
Sunt situații în activitatea detectivilor
particulari mai puțin experimentați în care Clientul lor este acela care le
“dictează” acțiunile și le spune cum să procedeze. Situații impardonabile și
nepermise, care s-au soldat întotdeauna nu numai cu discreditarea profesionistului,
ci mai ales cu nemulțumirea clientului și proasta soluționare a cazului.
Este bine de știut că atunci când cineva merge
la un detectiv particular trebuie să accepte ceea ce profesional denumim “un
studiu de caz”, o analiză pe care detectivul particular o face înainte de a
accepta cazul. Verificări preliminare și stabilirea etapelor și obiectivelor.
Este un studiu de caz plătit, sunt orele de
lucru ale detectivului particular, ore incluse în cheltuielile cazului, dar cel
mai probabil unele dintre cele mai importante.
Detectivul particular studiază documente.
În cazul unor litigii care s-au întins pe
perioade lungi de timp în dosarele aflate pe rolul instanțelor s-au acumulat
“informații”. Documente depuse de părți, declarații de martori, chiar declarații
ale părților. Atent și urmărindu-și firul, detectivul particular citește
fiecare filă, extrage și notează indiciile. Împreună cu avocații cauzelor,
stabilește care anume “informație” este necesară și în ce formă trebuie
prezentată. Un martor nou? Un document posibil și uitat… o documentare
fotografică ? S-a întâmplat de multe ori ca în cauze pierdute în primele
instanțe, să se prezinte dovezi și motive noi pentru instanțele superioare
care, au dat soluții favorabile în baza noilor dovezi.
Detectivul particular caută! Aceasta este muncă lui. Acesta este
talentul lui.
Pentru aceasta s-a pregătit. A învățat. Uneori
mulți ani de școală și de practică. Ca să poată ști unde să caute, cum să caute
și ce anume să vadă.
Detectivii particulari oferă servicii de consultanță.
În cadrul studiului de caz, atunci când se
stabilesc obiectivele cazului, cercetând detaliile, documentele, tot ceea ce un
client prezintă în cazul său detectivului particular, acesta își formează o
viziune asupra situației și stabilește ce este important și ce nu. Ce poate fi
utilizat și unde, ce este legal, ce este posibil.
Detectivul particular își consiliază clientul
cu privire la ce este cel mai potrivit, util și chiar mai puțin costisitor în
cazul său. Clientul poate alege între un litigiu care are sau nu sorți de
izbândă și între o decizie cu final cert: spre exemplu ce înseamnă să te
îndrepți împotriva unui angajat neloial? Ai suspiciuni că acesta “vinde”
informații din firmă unui concurent…Cum îți poți verifică suspiciunile? Ce
acțiuni, dovezi, acte și fapte pot proba neloialitatea? Cât costă aceste dovezi?
Și dacă le vei obține, cum le vei folosi?
Consultanța în astfel de situații îi ajută pe
clienții detectivilor să decidă ce au de făcut. Ce obțin și cât plătesc? Când
și cum poate fi concediat angajatul neloial? Ce măsuri de protecție sunt
necesare?
Și este foarte adevărat și necesar ca în
astfel de situații detectivii particulari să solicite opinia de specialitate a
avocaților specializați.
Un sfat bun, primit de la un detectiv
particular corect și bine pregătit poate fi obținut cu un cost mic, mult mai
mic decât o acțiune de amploare desfășurată inutil.
Oamenii s-au obișnuit să considere “banale”
cazurile de divorț, “infidelitățile” reale sau presupuse, dar în realitate
deteriorarea relațiilor între soți,
disfuncționalitățile în relațiile de cuplu au cauze cu mult mai adânci și
“divorțurile” au consecințe nebănuite mai ales asupra copiilor.
S-a întâmplat de multe ori ca cele câteva ore
petrecute cu un detectiv particular cu experiență în cauze de acest gen, să
determine clientul la reflecții serioase asupra propriului compartament, asupra
cauzelor adevărate ale deteriorării relațiilor de cuplu și chiar la realitatea
suspiciunilor de infidelitate.
Oamenii au nevoie de oameni care să empatizeze
cu cazul lor, și detectivul particular trebuie să dețină această capacitate.
Mi-am propus ca în articolele care urmează să ridic un colț al cortinei și să vorbesc deschis și concret despre “ce poate și ce nu poate face un detectiv particular”.
Opinii care sper să folosească atât celor care se îndreaptă spre această profesie cât și celor care îi vor alege în viitor spre a le soluționa posibile cazuri.
Echilibru emoțional, gândire critică, calm și
o bună pregătire profesională, aceste trăsături de personalitate sunt
indispensabile pentru un detectiv particular de succes, consideră prof.univ.dr. Pavel Abraham, cadru didactic în cadrul Colegiului
Universitar Spiru Haret, specializarea Detectiv Particular.
A ocupat funcţii importante în
instituţii de prestigiu, precum inspector general al
Inspectoratului General al Poliției, profesor la Centrul pentru Pregătirea și
Perfecționarea Cadrelor MAI din București, secretar de stat în cadrul MAI
pentru relația cu Parlamentul, președinte al Agenției Naționale Antidrog
din cadrul Ministerului de Interne.
Experienţa
căpătată de-a lungul timpului l-au modelat într-un profesionist desăvârşit, care astăzi a ales să împărtăşească cunoştinţele
sale generaţiilor viitoare de detectivi
particulari.
În interviul acordat, prof.univ.dr. Pavel Abraham ne povesteşte cum este privită profesia de detectiv particular în România, ce pericole poţi întâmpina pe teren, dar şi viitorul acestui domeniu.
Foto: prof.univ.dr. Pavel Abraham
Pe parcursul carierei dumneavoastră, ați ocupat diverse funcții în instituţii de prestigiu. Care este cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o și
pe care ați vrea să
o transmiteți cursanților
din cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret?
Munca neîntreruptă, cu onestitate și respect față de toți
colaboratorii.
Ce este un detectiv particular, din
punctul dumneavoastră de vedere?
Reprezentantul societății civile, alături de cetățean pentru
apărarea drepturilor și libertăților fundamentale în fața autorităților
publice.
În prezent, sunteți avocat în cadrul Abraham&associates. Considerați că este obligatoriu ca cei care doresc să se specializeze în acest domeniu, să aibă Facultatea de Drept?
Facultatea de Drept reprezintă un avantaj, dar nu este o
necesitate de abordare a acestui domeniu.
Ce
trăsături
de personalitate credeți că
ar ajuta pe cineva să reușească în calitate de investigator privat?
Echilibru emoțional, gândire critică, calm
și o bună pregătire profesională.
Cum este privită munca de detectiv particular în România? Predomină bărbații
sau femeile în practicarea acesteia?
Cu rezerve, încă nu avem o cultură a utilizării
investigatorului privat pentru rezolvarea unor chestiuni de interes personal.
Femeile sunt mai puțin reprezentate în profesie, dar în opinia mea, ele ar avea
un mai mare succes.
Cu ce fel de pericole te poți întâlni pe teren?
Detectivistica este o profesie de risc, liberală, și de aceea
trebuie evitate conflictele intervenite între cei interesați când pot apare
amenințări și violențe.
Care sunt satisfacțiile acestei meserii?
Trăiri personale intense, atunci când avem sentimentul că
suntem utili și am contribuit la triumful adevărului ascuns.
Care sunt situațiile în care oamenii apelează
la serviciile unui detectiv particular?
Insatisfacții în relațiile
de cuplu, identificări de persoane, în procese civile și penale,
suspiciuni în relațiile cu clienți a unor agenți economici, bănci, firme de
asigurări etc.
Există
perioade mai aglomerate în care oamenii apelează
la serviciile unui detectiv particular?
De regulă se apelează la detectivul particular în situații grele
de criză sau conflict.
Cu ce fel de obstacole se confruntă un detectiv particular atunci când urmărește pe cineva timp îndelungat?
Lipsa mijloacelor performante de investigare, birocrația și
opoziția autorităților, resurse materiale reduse etc.
Internetul este de folos în acest domeniu
sau reprezintă un impediment?
Primul pas în orice investigație îl reprezintă verificarea pe
internet. Este cel mai bun aliat în orice început de investigație privată.
Care este relația dintre securitatea privatăși cea națională din România?
Încă mai persistă unele turbulențe în comunicare, neîncredere și
suspiciuni reciproce.
De ce ar alege o persoană să studieze la Colegiul Universitar Spiru
Haret pentru a profesa în industria privată
de securitate?
Pentru dobândirea cunoștințelor și deprinderilor necesare a unei profesii de excepție, în care
satisfacțiile sunt la ele acasă în permanență.
Care este viitorul ”ochilor din umbră” în România?
Vadeveni un serviciu
public indispensabil oricărui cetățean care activează într-o lume din ce în ce
mai complexă și dificilă.
Ce sfaturi aveți pentru cei ce doresc să
urmeze o carieră în acest domeniu?
Să se pregătească intens pentru noua meserie; să-și procure
tehnica de investigații performantă; să dovedească caracter și empatie față de
clienți și adversari, urmărindu-se promovarea adevărului în procesul de
identificare a împrejuraăilor de fapt concrete (dreptate=adevăr afișat, dovedit).
Detectivul particular este un mare anonim, spirit iscoditor și expert în găsirea
informațiilor, consideră prof.univ.dr. Stan Petrescu, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret. Nu este însă o
profesie lipsită de pericole. Posibilitatea
de a fi rănit sau chiar ucis este unul din riscurile pe care le poate întâmpina
detectivul particular în munca sa și, de aceea, o bună pregătire teoretică
îmbinată cu abilitățile necesare în acest domeniu sunt esențiale pentru a face
față cu succes provocărilor ce pot apărea la tot pasul.
Prof.univ.dr. general de brigadă (r) Stan Petrescu are o experiență profesională remarcabilă – Academia Națională de Informații, Ministerul Apărării Naționale sau Forțele Terestre fiind doar câteva instituții unde a profesat.
Un profesionist desăvârșit, aceasta a
primit pe parcursul carierei diverse distincții, printre care amintim: Ordinul
Militar clasa I, Ordinul Național ”Pentru merit” în grad de cavaler, Certificat
de apreciere din partea comenzii Forțelor speciale americane pentru colaborare.
În interviul acordat, acesta ne ajută să percepem frumusețea profesiei de detectiv particular, satisfacțiile pe care le oferă, amenințările întâlnite, precum și viitorul domeniului în România, un ”viitor atractiv”, după cum mărturisește, care aduce câștiguri financiare suficiente, satisfacții și împliniri profesionale celor ce practică acest gen ale meseriei de investigații și al intelligence-ului privat.
Foto: prof.univ.dr. Stan Petrescu
Pe parcursul carierei dumneavoastră, ați ocupat diverse funcții în cadrul Ministerului Apărării Naționale, în cadrul Academiei Naționale de Informații etc. Care este cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o și pe care ați dori să o transmiteți cursanților din cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret?
Să te porți precum ți-e vorba și să vorbești precum ți-e portul. Iar
deviza potrivită, pentru detectivii particulari, este acest frumos adagiul
latin: „Esse non videri – A fi, dar nu la vedere”.
Ce este un detectiv particular, din punctul dumneavoastră de vedere?
O persoană care nu este membră a unei forțe de poliție, care este
autorizată să efectueze activități de investigare în mediul privat. Detectivistica
nu este un loc de muncă plin de suspans, puzzle-uri și acțiune, precum în
filmele americane. Dar nici nu este o muncă atât de ușoară cum cred unii și
alții de pe margine.
A fi detectiv/investigator privat înseamnă o foarte importantă
operațiune de căutarea a unor oameni, de
monitorizare, de sprijinire a unor acțiuni legale, civile, comerciale,
criminale sau chiar de căutare de informații importante. Multe agenții de
detectivi au abilități deosebit de înalte, pentru a investiga, având experți de
primă mână, cu vocații de lucru pe arii întinse din domeniile economic,
financiar, privat, industrial sau comercial. Detectivul particular, în numele
persoanelor fizice și al profesioniștilor, poate reprezenta un atu major, deloc
neglijabil!
Astfel, în secolul vitezei, detectivul particular este o persoană cu un
înalt grad de raţionament logic, cunoaşte foarte bine arta de a se deghiza, îşi
transpune imaginația într-o realitate pragmatică, reușind să fie critic atunci
când situația o cere şi să discearnă cu mare grijă acele indicii care vor duce
spre rezolvarea cazului pentru care a fost angajat.
Prof. Stan Petrescu
atrage atenția asupra faptului că detectivul particular nu trebuie confundat cu
termenul englezesc „detectiv”, care desemnează un ofițer de poliție
responsabil, pentru efectuarea investigațiilor oficiale. Un ofițer de poliție
este în toate cazurile un investigator al statului și lucrează în conformitate
cu dreptul public.
Detectivul particular
este responsabil de efectuarea investigațiilor private în conformitate cu
dreptul privat (se subîmparte în drept civil, drept comercial, dreptul
familiei, dreptul muncii, dreptul procesual civil şi dreptul internațional
privat), ramură a dreptului care reglementează relaţiile dintre persoanele particulare
sau dintre colectivităţile organizate ca unităţi private.
Detectivul particular este un mare anonim, om de cultură, spirit iscoditor și neliniștit, devotat meseriei, investigator
neîntrecut, expert în munca de informații.
Detectivul este un investigator în conformitate cu dreptul privat, adică
o persoană cu statut de drept privat, care desfășoară, în mod profesional,
cercetări, investigații și supraveghere. Această calitate de investigator, în
conformitate cu dreptul privat (care nu este o desemnare sau un titlu, ci un
statut juridic și social) este, de asemenea, împărtășit cu alte profesii care
nu au nicio relație cu anchetatorii oficiali, în special în context proceduri
administrative, civile, penale, sociale.
Ce trăsături de personalitate credeți că ar ajuta pe cineva să reușească
în calitate de investigator privat și ce trăsături ar împiedica succesul?
Să fie perceptiv, acesta fiind
elementul cheie al profesiei. Să nu se descurajeze și să urmărească piesele
care urmează să fie explorate, cu răbdarea animalului de pradă.
A fi un bun observator
reprezintă pentrudetectiv brațul perceptibilităţii sale. El trebuie să
observe micile piese, ascunse într-un ansamblu de probleme, care fac toată
diferența într-un caz.
Răbdarea constituie trăsătura esențiala la întocmirea
de analize operative. Este necesar să știi cum să cântărești toate situațiile
și să acționezi la momentul potrivit, fără teama de eșec.
Spirit calm/liniștit,
adică o atitudine de adoptat, pe care detectivul trebuie să și-o cultive
permanent. A ști să-ți controlezi și să-ți menții calmul și răbdarea,
constituie trăsătura principală a unui detectiv.
Devotament, adică trebuie să rămâi disponibil și
consecvent pentru cazul pe care îl ai în lucru.
Incoruptibilitate maximă,
calitate esențială a profesiei. Detectivul trebuie să păstreze o autenticitate
și o anumită notorietate. Investigația trebuie să fie singura lui preocupare.
Abilități de comunicare eficiente,
însemnând nimic altceva decât capacitate de a convinge, să fii persuasiv și să
asculți oamenii, vital în comunicare.
Cunoașterea temeinică a legii,
fiind necesară pentru a evita angajarea detectivului în unele activități
ilegale.
Aptitudini fotografice bune.
Există această zicală că „o imagine bună valorează cât o mie de cuvinte” și de
aceea probele fotografice sunt cele mai credibile tipuri de probe într-o sală
de judecată.
Organizare și exactitate,
pe care detectivul particular trebuie să le aibă în atenție permanentă, fiind
necesare la identificarea și aranjarea detaliilor, chiar și a celor mai mici.
Cum este privită munca de detectiv particular în România? Predomină
bărbații sau femeile în practicarea acesteia?
La începuturile ei, detectivistica
a fost privită cu scepticism și multă îndoială, cetățenii fiind
obișnuiți să se adreseze autorităților etatice. Astăzi, detectivistica a
devenit o meserie respectabilă, cu organizații pe tot cuprinsul țării, o
meserie de domni, o organizație privată de investigare aflată în serviciul
celor care sunt dornici să afle adevărul. Am putea spune că, în această
meserie, domină bărbații, dar nu într-o pondere foarte mare. Există unele
riscuri ale meseriei incompatibile cu puterea fizică a femeii de a se apăra.
Există femei detectiv, care au depășit orice așteptare. Un exemplu notabil, în
acest sens, îl constituie doamna Maria Bumbaru, Președintele Asociației
Naționale a Detectivilor Particulari din România.
Cu ce fel de pericole te poți întâlni pe teren?
Există
multe pericole, riscuri și amenințări cu care se confruntă investigatorii
privați, care trebuie să fie contabilizate și gestionate cu înțelepciune și
profesionalism. Gestionarea riscurilor este importantă pentru investigatorii
profesioniști, fiind necesar să se ia în considerare fiecare caz acceptat.
Riscurile recunoscute pot fi pregătite și evitate, în timp ce surprizele
periculoase pot întotdeauna să readucă la suprafață dezastrul pentru orice
misiune.
Să fim
atenți la riscurile juridice ale investigațiilor private. Detectivii
particulari se confruntă cu o varietate de aduceri la îndeplinire a unor obligații legale. Întrucât detectivii
lucrează, îndeaproape, cu avocații și se ocupă de numeroase probleme
litigioase, trebuie să se comporte, întotdeauna, într-o manieră adecvată
experților din legătura lor. Un mic pas greșit poate costa munca și cariera
unui investigator talentat.
Problemele juridice obișnuite
întâmpinate de detectivi în timpul activităților lor specifice includ
încălcarea legilor penale, încălcarea vieții private, calomnia, neadaptarea
documentelor adecvate, nerespectarea procedurilor adecvate și riscul încălcării
multor acte normative privind traficul rutier în timpul supravegherii și a
conducerii vehiculelor. Practic, un investigator ar putea face greșeli, poate
ajunge la mari probleme, în funcție de circumstanțele cazului, de felul
clientului și de tipul afacerii operate de acesta.
Un alt risc adus în atenție de către
prof. Stan Petrescu este legat de posibilitatea pierderilor financiare.
Agențiile de detectivi au cheltuieli, la fel ca orice alt tip de afacere,
cheltuielile lunare putând fi reduse la minimum printr-o planificare atentă,
pentru a rămâne pe linia de plutire. Una dintre greșelile detectivilor
începători o reprezintă investirea unor sume mari în afaceri, cu speranța că banii
se vor întoarce multiplicați, însă acest lucru nu se întâmplă mereu. În
situația în care clienții plătitori nu sunt solvabili, afacerea se va prăbuși.
Pentru a minimiza acest tip de risc, este necesar să existe un plan de afaceri
bun și conexiuni sigure.
O altă
categorie de riscuri pentru investigatorul privat implică posibilitatea de a fi rănit sau chiar ucis, în linia sa de muncă.
Aceste riscuri pot fi minore pentru multe tipuri de detectivi, dar pot fi mult
mai frecvente în anumite specialități de nișă. Aceste riscuri apar atunci când
detectivul particular reprezintă o amenințare directă pentru cei ce încalcă
legile. Nu este neobișnuit ca oamenii să reacționeze cu violență dacă descoperă
că viețile lor sunt cercetate de un investigator profesionist.
Prin
urmare, este necesar ca detectivii să evite orice fel de greșeli operative, să
fie precauți și prudenți, să fie atenți la mediul înconjurător, la activitățile
cu subiecții vizați, în orice moment. Fiecare investigator ar trebui să-și
evalueze întreg registru de potențiale amenințări, să aibă pregătită din timp o
bună versiune în autoapărare și variante tactice de ieşire din orice situație periculoasă.
Există
varii situații când un detectiv particular își riscă starea de sănătate, căci
se confruntă cu stres puternic, sau este obligat să rămână, pe teren, ore
îndelungate de muncă și așteptare. Sau poate lucra la ore critice, cum ar fi
noaptea târziu și dimineața foarte devreme, pentru perioade lungi de timp.
Clientul, precum și specificul investigației, sau programul de lucru al
subiectului țintă, dictează orele și conduita de lucru. Este nevoie de adaptare
permanentă la orice fel de situație, cu consum mare de energie fizică și
nervoasă.
Un
subiect poate deveni indignat dacă observă detectivul în timpul supravegherii.
Pot reacționa într-un mod agresiv sau violent. Atenția detectivului va
fi dusă la extrem, dacă se dorește ca subiectul să fie urmărit în mod eficient,
în timp ce are loc deplasarea în trafic și, în același timp, să fie observată
ținta și mediul în care se mișcă, concomitent cu luarea de notițe, efectuarea
de înregistrări video. Chiar și cei mai buni detectivi particulari vor putea
pierde uneori un subiect. Subiectul poate rula ușor cu mașina, poate conduce în
mod agresiv, poate încălca legile de circulație, sau poate dispărea într-o zonă
aglomerată, ceea ce face dificilă și extrem de periculoasă acțiunea de
supraveghere a subiectului.
Așadar,
viața unui detectiv particular nu este la fel de strălucitoare pe cât este
înfățișată în filme. În realitate, există anumite aspecte ale muncii care
generează riscuri de diverse naturi.
Care sunt satisfacțiile acestei meserii?
Să transformi probabilitatea în certitudine, necunoscutul în cunoscut,
să devoalezi minciuna, falsul, furtul, dedublarea profesională, frauda masivă
și să demonstrezi adevărul unic cu probe indubitabile.
Satisfacția în munca detectivistică înseamnă reușită, iar aceasta se
bazează pe cultură, răbdare, tăcere, gândire logică, calm, comunicare bună cu
toate categoriile de oameni și culturi diferite, acribie, consecvență,
organizare perfectă, onestitate,
dragostea de oameni și de meserie. Când iubești profesiunea, pe care o
practici, niciodată nu vei fi obosit sau plictisit.
Balzac spunea că două ființe tresar pe lumea aceasta: leul când zărește
prada și mama când își găsește copilul. Cine poate ajuta o mamă să-și găsească
micuțul ei copil, furat sau dispărut, să tresare de bucurie la vederea lui,
dacă nu un detectiv profesionist.
Nereușitele muncii detectivistice sunt generate de incultură,
necunoașterea cadrului legal, grabă, superficialitatea, arghirofilie, aroganță
și mândrie, disprețul față de oameni, față de lege și față de muncă.
Care sunt situațiile în care oamenii apelează la serviciile unui
detectiv particular?
Suma problemelor pe care clienții
le pun spre rezolvare firmelor de detectivi particulari este foarte mare. În acest
spectru de probleme oamenii sunt mai concentrați pe aflarea unor răspunsuri, de
regulă, aflate într-un registru larg de
fapte de natura dreptului privat.
Vom
spicui câteva probleme și anume: verificarea istoricului unui traseu
ocupațional, monitorizarea performanței profesionale a angajaților ori a
delegaților la conferințe și întâlniri de afaceri, a vânzătorilor și
reprezentanților firmelor comerciale, verificarea legalității concediului
medical, dispariții și absenteismul unor persoane, duplicitatea activităților
profesionale, competiţie neloială, rapoarte financiare și economice ale
executivului unor firme, veridicitatea locației unei proprietăți, cazuri de
insolvența nejustificată, spionaj industrial și comercial, cercetări în materie
de autenticitate brevete și mărci comerciale, scurgeri de informații din
organizații private, falsificare de mărci, furtul și plagiatul proceselor de
producție, fraude în asigurări, verificarea daunelor accidentelor îndoielnice,
răniţi în accidente săvârșite cu intenție etc. Foarte multe cazuri sunt legate
de infidelitate, anturajul copiilor – părinții vor să vadă cu cine și unde își
petrec timpul extrașcolar, dispariția bătrânilor, conduita bonelor din casă,
care îngrijesc copii.
Există perioade mai aglomerate în care oamenii apelează la serviciile
unui detectiv particular?
Un detectiv respectabil și bine pregătit profesional nu are niciodată
drept scuză încărcătura perioadelor sale de lucru. El este permanent la dispoziția
angajatorului său, al clientului său. El are avantajul de a-și construi
filozofia muncii sale, funcție de complexitatea unui caz și de gradul de
cooperare ale clientului.
Cu ce fel de obstacole se confruntă un detectiv particular atunci când
urmărește pe cineva timp îndelungat?
Există posibilitatea ca narativul clientului să fie nesincer, datele
oferite fiind neconforme scopului urmărit, această nesinceritate, ducând la
prelungirea acțiunilor investigative și la finalizarea, cu întârziere, sau deloc,
a promisiunilor contractuale. Drept urmare, există riscul apariției alterării
şi perisabilității datelor şi informațiilor culese, pierderea credibilităţii
detectivului.
De asemenea, pot apărea riscuri pentru ca detectivul să fie defăimat,
chestiune ce generează consecințe negative asupra prestigiului firmei, asupra
afacerii, în general. Posibil ca o nereuşită profesională, prin prelungirea
investigaţiilor, să creeze dubii clientului, să-l supună pe acesta la
cheltuieli nejustificate. Din grabă, se poate ajunge la încălcarea
confidențialității acțiunii, la dificultăți în ceea ce privește dovedirea
autenticității acţiunilor investigative, la furnizarea de informații incorecte
sau înșelătoare și în final la eșec profesional. Aceste obstacole pot fi prevenite
prin încheierea de contracte ferme cu clienții, în cele mai bune condiții
asiguratorii, pentru detectiv și firma sa.
Un detectiv de meserie, cu destulă experiență detectivistică, inteligent
și determinat, găsește întotdeauna, variante de lucru sigure, pentru a preveni
orice cauză care ar conduce la prelungirea și obstacularea misiunilor
sale.
Internetul este de folos în acest domeniu sau reprezintă un impediment?
O abilitate necesară o reprezintă capacitatea de a utiliza computerul
pentru a efectua cercetări pe Internet și, de asemenea, de a căuta informații
care sunt necesare pentru a lucra la misiune. Detectivul va trebui să fie
foarte priceput în utilizarea computerelor, a telefoanelor inteligente, astfel
încât să poată localiza cu ușurință informațiile ascunse despre o persoană;
aceasta este informația pe care persoană obișnuită nu ar putea să o găsească.
Această abilitate este importantă, deoarece fără informații credibile, un caz
nu poate fi rezolvat.
Primul și cel mai important pas în a deveni cunoscător în computer este
să înveți cum să folosești Google în avantajul tău. Este important să afli cum
să pui corect o întrebare pentru căutare și cum să utilizați Google pentru a
găsi răspunsul.
Internetul reprezintă o sursă bogată și rapidă de informaţii. Nu toate
informațiile care circulă pe internet sunt adevărate, de aceea un detectiv,
întotdeauna va avea priceperea verificării acestor informații și coroborate cu
celelalte pe care le deține în caz și numai dacă ele conduc la adevărul cauzei
sale, atunci internetul îi este o sursă credibilă de informații. Tot atât de
adevărat este şi faptul că Internetul poate constitui pentru diletanți și
„atotștiutori” o uriașă sursă de dezinformare și manipulare prin promovarea de
informații false (fakeNews).
Care este relația dintre securitatea privată și cea națională din
România?
Amândouă dimensiuni ale securității operează cu informația, principiile
muncii fiind asemănătoare. Diferă numai beneficiarii produșilor de informații.
În cazul securității private, beneficiarul este contractorul privat, persoană
particulară, care plătește informația, pe câtă vreme, în situația cealaltă,
beneficiarii sunt decidenții statali, avizați și autorizați să primească
produși de informații de la structurile oficiale de securitate națională, în
baza cărora se iau decizii, în interesul securității naționale, pe cele trei
nivele: tactic, operativ și strategic. Aceste informații necesare instituțiilor
de securitate nu beneficiază de expresie bănească.
Dacă pe parcursul investigației apar informații și date care interesează
securitatea națională, ordinea publică, sau apărarea națională, detectivii
particulari, conform legii, le vor promova instituțiilor de securitate ale
statului.
De ce ar alege o persoană să studieze la Colegiul Universitar Spiru
Haret pentru a profesa în industria privată de securitate?
Pentru că Universitatea Spiru Haret, sensibilă la nou, în materie
educațională și formare de noi cariere, de noi profesiuni, reprezintă prima și
singura universitate din România care a
acreditat o formă superioară de pregătire în materie, numită „Colegiul universitar pentru detectivi particulari”.
Meseria de detectiv particular este una a inteligențelor, a minților
deschise, profitabilă și de viitor, care poate să-și găsească mulți aderenți,
piața de exprimare a investigațiilor private fiind destul de largă, atât în
țară cât și în cadrul Uniunii Europene. Apreciem că această universitate are
condiții excelente, pentru un învățământ de cea mai bună calitate și dispune de
resurse educaționale suficiente, pentru a pregăti multe generații de detectivi
particulari de aici înainte.
Sufletul acestei forme superioare de pregătire este Preşedintele
Asociaţiei Naţionale a Detectivilor Particulari din România, doamna Maria Bumbaru. Alături de distinsă doamnă a
intelligence-ului privat, au venit mai mulți profesori universitari de mare
prestigiu, recunoscuți în țară și
străinătate, foarte buni specialiști pe domeniile detectivisticii cum ar
fi: dreptul public și privat, cu toate
ramurile, criminalistică, investigațiile judiciare, știința informațiilor,
managementul organizaţional, psihologie criminalistică, tehnologie informatică,
dar și comunicare, organizare și înființare firme de detectivi
particulari.
Care este viitorul „ochilor din umbră” în România?
Un viitor atractiv, mai ales în societățile liberale, care aduce câștiguri financiare suficiente,
satisfacții și împliniri profesionale celor ce practică acest gen ale meseriei
de investigații și al intelligence-ului privat. Transformările sociale
profunde și înalta tehnologie vor afecta activitatea curentă a unui detectiv
particular.
Tehnologiile
informaționale înalte ne permit să aflăm despre ce se întâmplă pe străzile din
Tokyo sau București, în timp real, datorită unui simplu „Tweet.” Informațiile,
mesajele și produsele digitale călătoresc mai repede ca să fie împărtășite mai
repede. Această încărcătură informațională pletorică a afectat lumea
afacerilor, dar și pe aceea a investigațiilor private. Cele mai bune agenții de
detectivi din toate orașele mari din Europa și din întreaga lume caută să se
reunească în companii, după modelul celor industriale, și, prin aceasta,
stabilesc alianțe strategice cu altele din diferite țări, pentru a dezvolta o
investigație complexă care să ofere rezultate excelente clienților de mare
rang.
Activitatea
unui detectiv privat a evoluat într-o manieră mult mai aplicată și poate fi un
sprijin real pentru rețeaua de întreprinderi mici și mijlocii, permițându-le
acestora să aibă informații solide pentru a susține diverse tipuri de decizii
în afaceri. Imaginea detectivului particular devine nu una estompată, difuză,
restrânsă la cazuri particulare, ci una polivalentă, pregătită și plină de
cunoștințe despre managementul afacerilor, care le va permite să abordeze
cazurile de afaceri extinse, întrebuințând mai multe instrumente perfecţionate
de lucru și o bază mult mai solidă de date de investigare.
Tehnologia
este acum o variabilă omniprezentă în dezvoltarea aproape în orice activitate
de muncă. În mod clar, munca unui detectiv privat nu face excepție. Aceasta nu
implică faptul că munca grea a unui detectiv va dispărea, dar cu siguranță se
va transforma într-un optimum hibrid. Tehnici precum contactul direct (fața în
față), mersul din ușă în ușă în căutarea martorilor și a celor care fac parte
din scenariul clasic al unui investigator privat, nu vor dispărea niciodată, ci
vor fi completate și mixate cu instrumente noi pe care tehnologia i le oferă.
Și în aceste zile, este incontestabil că poți găsi mai multe informații despre
o persoană cu câteva ore bune petrecute pe un computer decât să petreci zile și
săptămâni, folosind metode rutiniere care au fost utilizate în ultimii
cincisprezece sau douăzeci de ani.
În acest
scenariu al schimbării și modernizării, ceva rămâne încă neschimbat în
activitatea unui detectiv, iar acest „ceva” este de natură etică. Este nevoie
de regândirea eticii profesionale, ca urmare perfecționării instrumentelor de
înaltă tehnologie, cu o mai mare putere a de cunoaștere, privitor la
confidențialitatea persoanelor și sfera vieții lor private.
Viitorul
profesiei, în ciuda progreselor tehnologice utilizate, rămâne strâns legat de
gradul de onestitate în rândul detectivilor care abordează cazurile.
Onestitatea față de clienți, precum și respectarea strictă a standardelor etice
ale profesiei reprezintă, cu siguranță, deschiderea de noi orizonturi și
provocări ale detectivilor particulari.
Pe
scurt, provocările pentru activitatea unui detectiv provin din mai multe
planuri, dar profesionalismul, experiența, pregătirea și utilizarea iscusită a
instrumentelor de lucru, cuplate cu o etică și onestitate intacte permit ca
detectivii particulari să fie pregătiți să facă față unor noi orizonturi și noi
perspective.
Ce sfaturi aveți pentru cei ce doresc să urmeze o carieră în acest
domeniu?
Immanuel Kant a lăsat posterității un adagiu destul de „suculent”: „Nu-mi
dați sfaturi, căci știu să greșesc și singur.”
În general, un detectiv particular învață/dezvoltă abilitățile muncii
prin acumularea de multă experiență și activitate practică, pentru că până
acum, nu s-au învățat tainele acestei meserii în nicio instituție academică,
astfel încât diplomele sunt relativ lipsite de importanță, pentru asigurarea
unui succes garantat. Un detectiv particular trebuie să fie matur, capabil să
lucreze singur, să gândească logic, să reacționeze rapid, să exercite o
judecată solidă și să păstreze o distanță profesională la locul de muncă. Un
investigator privat, singuratic, ar trebui să aibă abilitățile necesare pentru
ca orice mică afacere să aibă succes, inclusiv o bugetare solidă, abilități de
relații cu clienții, o etică de lucru puternică și un stil independent.
Detectivii din agenții mai mari trebuie să fie pricepuți să aibă abilitatea de
a face distincție clară între urgențe și priorități, să redacteze rapoarte
sintetice valoroase, să utilizeze o varietate de resurse instituționalizate, să
fie în măsură să lucreze, conlucreze, coopereze și colaboreze cu echipe de
detectivi din alte societăți și din alte spații de cultură.
Pentru a fi un bun detectiv particular, trebuie să ai simțul străzii, al
spațiului de mișcare, abilități analitice și curiozitate profesională maximă.
El trebuie să aibă simțul detaliului și detalierii faptelor, memorie, calm,
răbdare, să fie organizat, harnic și minuțios, să știe a lucra cu tehnologia
modernă. Comunicarea și alte abilități sociale trebuie să fie excelente pentru
a putea asculta, a-i face pe alții să se simtă în largul lor, să aibă abilitatea
de a înțelege limbajul corpului pentru a evalua credibilitatea convivului său.
Detectivul trebuie să știe a menține
distanța profesională, să reziste la stres, să fie consecvent și să
persevereze. Detectivul particular trebui să fie încrezător, cultivat și
cunoscător a mai multor domenii ale vieții, dar în același timp, tolerant și
neprovocator. Starea fizică și psihică să fie excelente, ca și sănătatea, să
aibă un temperament liniștitor și constant. Să aibă cunoștințele operaționale
de fotografie și videografie, pentru că îi sunt utile în timpul supravegherii
și al delicatelor operații sub acoperire.
În calitate sa de investigator, trebui să poată trata în mod eficient cu
profesioniștii din domeniul juridic și să facă față cerințelor acestora, chiar
dacă uneori este dificil și drumul pare a fi sinuos. Un detectiv particular,
trebuie să îndeplinească multe sarcini de rutină destinate avocaților, să
învețe cum să cerceteze o persoană și cum să dezvolte contacte de investigare
valoroase.
Detectivii particulari sunt experţi în arta camuflării, au abilități
exersate în evitarea capcanelor de tot felul, știu să obţină, să se abțină şi
să transmită informaţii despre obiectivele importante din cazul aflat în lucru.
Ca metodă importantă de lucru este aceasta: „Ascultă, urmăreşte şi taci“,
consemnează tot ce vezi și auzi.
Profesia de detectiv nu este ușoară, nu este una aventurieră și
întrebuințează câteva instrumente de bază, detectivii fiind supuși unor
comandamente obligatorii a fi respectate.
Un bun detectiv
particular, consideră prof. Stan Petrescu, care își dorește să atingă
performanța în acest domeniu, trebuie să știe să-și controleze gândurile, să nu
săvârșească indiscreții în nicio împrejurare, să păstreze și să apere
informațiile pe care le culege în interesul cazului său și să nu le divulge
niciunei persoane neautorizate. Prin urmare, menținerea secretului profesional
este o condiție fundamentală pentru reușita acțiunilor sale.
Întotdeauna, un
detectiv trebuie să vadă lucrurile esențiale, fără să fie văzut. Iar în
derularea acțiunii detectivistice, discreția să fie cartea de căpătâi, haină de
vreme rea.
Agenda de contacte și
adrese, cu faptele și persoanele suspecte, cu informațiile și indiciile care ar
putea deveni dovezile/probele pe care urmează să le administreze la finalul
acțiunii este esențială pentru detectivul particular.
Respectarea legilor și
confidențialitatea persoanelor reprezintă osatura autorității sale
profesionale.
Dacă optanții pentru o asemenea carieră se hotărăsc să o îmbrățișeze,
atunci să vizualizeze pe planul minții lor dacă dispun de asemenea însușiri și
priceperi.
Un sfat
general, recomandat pentru toți detectivii particulari, ca răspuns la zicerea
lui Kant, merită menționat la încheierea acestui interviu. La vremuri de
cumpănă detectivistică, morala istoriei ne învață că: „Atunci când nu
știi ce să faci, ascultă și taci.”
Șase luni de la deschiderea Agenției de Detectivi Particulari au însemnat doar telefoane de la prieteni. Scepticismul în rândul presei în ceea ce privește prima femeie detectiv din România, teama pe care a simțit-o pentru viața sa într-un caz din Italia au făcut-o mai puternică și mai determinată să arate satisfacțiile oferite de această profesie. O profesie care nu înseamnă un program obișnuit, însă care aduce provocare, adrenalină, dorința și responsabilitatea de a afla adevărul, precum și mulțumirea oferită de rezolvarea cazului.
Maria Bumbaru, Doamna Detectiv, care a demonstrat că această profesie se poate practica de pe tocuri, și nu neapărat cu binoclul în mână, a acordat un interviu pentru Colegiul Universitar Spiru Haret, unde se studiază specializarea Detectiv Particular, în care ne vorbește despre provocările întâmpinate de-a lungul timpului, despre satisfacțiile domeniului, dar și despre viitorul acestei profesii în România.
Foto: Maria Bumbaru
Ce v-a determinat să alegeți
profesia de detectiv particular? Spuneți-ne câteva cuvinte despre parcursul
dumneavoastră profesional.
Evenimentele istorice (schimbarea regimului în 1989) și vârsta pe care o
aveam la acel moment, mă determină să spun că totul a venit la timp: un timp
propice deciziilor și alegerilor care aveau să mă aducă exact în momentele începuturilor
detectivismului actual în Romania. Pentru cei mai mulți dintre profesioniștii
domeniului, dorința de a deveni detectiv particular crește odată cu conturarea
trăsăturilor care stau la baza alegerii: dorința de a descoperi adevărul,
dragostea pentru oameni, dorința de a depăși limitele și a ajunge acolo unde poți
face lumină…
Încă din copilărie am avut mintea plină de acțiunile lui Hercule Poirot
sau ale lui Sherlock Holmes… Mi-a plăcut să dezleg enigme, să completez
puzzle-uri complicate, să îmi exersez logica (am învățat bine doar dacă am înțeles
logica lucrurilor, nu am fost o „tocilară” care doar a memorat), pe scurt, mi-a
plăcut „să știu”…
În spatele imaginii unei femei
frumoase, se află o persoană dinamică, hotârâtă și fermă. Întodeauna a vrut să
își testeze limitele și să facă temeinic lucrurile în care crede. Dacă nu ar fi
ales acest drum, Maria Bumbaru ar fi vrut să fie jurnalist de investigații,
avocat sau psiholog. Însă își dorea ceva care să o provoace și mai mult…
Am ales investigația privată, profesia în care sunt într-o competiție
permanentă cu mine, profesia în care niciodată nu știu suficient, întotdeauna
învăț lucruri noi și, cel mai important, am posibilitatea de a trăi experiențe
unice, o mie de vieți într-una singură.
Parcursul profesional a însemnat mai întâi o profundă și chiar
costisitoare documentare asupra domeniului despre care în România nu se cunoștea
nimic…a continuat și continuă și acum, cu cursuri, perfecționări profesionale
în țară și în străinătate. Investiția în pregătirea profesională este cea mai
importantă.
Am înființat Agenția de detectivi în anul 1999, investind în birou tot
ce dețineam la acea dată. Drumul nu a fost și nu este ușor. Dar niciodată nu
m-a încercat gândul să renunț.
A existat o persoană care v-a influențat
traseul profesional?
Da, au fost mai multe persoane. Întotdeauna am purtat recunoștință
mentorilor mei și persoanelor care m-au încurajat în momente dificile ale
parcursului profesional. Unii dintre mentorii mei nu mai sunt în viață, am fost
norocoasă să îi întâlnesc, le datorez enorm.
Dintre toți cei pe care cu mare recunoștință i-aș enumera aici, am ales
să vorbesc doar despre un bun prieten avocat, un exemplu de profesionalism, o
adevărată enciclopedie, de o exigență și de un perfecționism aproape
insuportabile (studiase medicina, care a fost pasiunea lui și apoi, silit de
împrejurări, dreptul). Când a auzit că vreau să deschid o agenție de detectivi și
că nu doresc să fiu avocat (deși lucram în biroul lui), mai întâi a pufăit
furios din țigară, apoi m-a țintuit cu privirea și m-a întrebat prevenitor dacă
nu cumva am înnebunit! Când a înțeles însă că sunt hotărâtă, mi-a pus o singură
condiție: să fac lucrurile serios! Și cât de bine pot.
M-a ajutat să ajung la cele mai bune birouri de detectivi din S.U.A.,
Canada etc. Am întâlnit detectivi – adevărate legende (în Austria, Germania,
Canada, Pakistan etc.) care mi-au devenit modele și de la care am învățat ceea
ce nu se găsește scris în cărți.
Dar, la fel de mult mi-au influențat traseul profesional și aceia cu
care am pus bazele Asociației Naționale a Detectivilor din România și care m-au
onorat cu încrederea cu care s-au alăturat acestui domeniu.
„Doamna detectivilor din România”,
așa cum ați fost supranumită, a fost cea care a deschis prima agenție de profil
din România. Care sunt primele amintiri legate de această profesie?
Zâmbesc întotdeauna când îmi amintesc acele zile… Așa cum am mai spus,
am investit în deschiderea biroului cam tot ce aveam la acea dată. Despre
detectivi nu se știa mai nimic. În acel timp, „Cartea de telefoane” și „Pagini
aurii” erau cam cele mai importante mijloace de informare, de reclamă. În
cartea de telefoane eram la litera „A”… Agenția de detectivi – ușor de găsit!
Cred însă că mai mult de jumătate de an m-au sunat numai prietenii și
cunoștințele, deși eu veneam punctual la birou la ora 09.00 și plecam la ora
17.00. Îmi impusesem acest program, gândind că nu se cuvine să sune cineva la
birou și să nu răspund. Scrisesem „Managementul Agenției de detectivi” și
doream să mă conving că tot ceea ce spusesem acolo era aplicabil. Calculasem
cheltuielile, fiecare dotare, chiar și salariul meu.
Zilele treceau și eu îmi amintesc acum, răbdarea și seriozitatea cu care
îmi aranjam zilnic agenda pe birou, pixurile, și apoi citeam conștiincios din
cărțile pe care le cumpărasem din străinătate, despre cazuistică și metode și
tehnici de investigare, despre legile din alte țări. Până în ziua în care a
sunat primul client: o doamnă în vârstă, al cărui chip mi-l amintesc perfect. Primul
meu caz adevărat!
Amintirile din acea perioadă sunt indiscutabil legate de preocuparea de
a avea reglementări legale în domeniu, de a convinge că aceasta este o
profesie, nu o aventură.
Presa nu încuraja deloc domeniul, ba mai rău căuta „senzaționalul” și
prezența detectivului particular, așa cum și-l inchipuia, spionând cu un
binoclu printre boscheți și cu șapca pe ochi. Mi-a fost greu să îi conving să
mă primească la emisiuni purtând pantofi cu toc si deux pieces elegant. Mi se
cereau fotografii cu binoclul în mână, cu lupa, cu șapca, se declarau nemulțumiți
să filmeze un birou plin de dosare și cărți, iar în spatele lor, o femeie. Ce
fel de detectiv este ăsta ?
Cum ați reușit să faceți
performanță într-o carieră dominată de bărbați?
Întotdeauna am crezut că performanța în orice domeniu are la bază
pasiunea cu care faci lucrurile, perseverența și crezul personal. Este adevărat
că în domeniul detectivistic sunt puține femei, dar sunt foarte apreciate.
Cred că avantajul meu a fost dat de modul în care m-am documentat asupra
profesiei, de faptul că am călătorit în multe țări și am cercetat cum se petrec
lucrurile acolo și am reușit să am o viziune asupra modului în care trebuie să
se desfășoare lucrurile. Am întâlnit mulți detectivi particulari străini, am
vizitat birourile lor, i-am văzut la muncă împreună cu copiii lor…
Pentru mine nu a existat niciodată cale de întoarcere sau soluții de
rezervă. Și cred că această determinare, modul în care am visat profilul
detectivului particular român, crezul meu personal în viitorul acestei
profesii, mi-au adus recunoașterea și respectul colegilor.
Ați avut un caz în care v-ați
temut pentru viața dumneavoastră?
Desigur, sunt multe situații în care viața îți poate fi pusă în pericol.
Pentru asta, nu trebuie să fii detectiv particular, este de ajuns să conduci
imprudent spre exemplu. Dar, există într-adevăr în cariera fiecărui detectiv
particular cel puțin un caz despre care își amintește că „a scăpat ca prin
urechile acului”.
Eu îmi amintesc despre un caz care m-a dus undeva mai jos de Napoli, și
unde imprudentă recunosc, m-am aventurat cu o mașină închiriată într-o zonă
total necunoscută, unde operau niște traficanți. Atenți la indicațiile GPS-ului,
(unde introdusesem o adresă despre care aveam ceva informații), care ba avea
semnal, ba nu avea, ne-am trezit eu și însoțitorul meu avocat drept în spatele mașinii
pe care o căutam.
Am fost descoperiți evident, eram un fel de extratereștri în satul acela
de munte, cu case risipite pe tot felul de coaste, cu drumul îngust pe care nu
puteam întoarce, sat în care se cunoșteau toți, și toți făceau trafic de ceva,
după cum am aflat ulterior. O mașină ne-a blocat drumul în față, alta în
spate… ca în filme. Am jucat rolul unor proști rătăciți, incapabili să înțeleagă
ceva, în cele din urmă ne-au dat drumul. Am simțit frica asemenea unui șarpe
rece, mi-am reproșat faptul că m-am aventurat într-o zonă de care eram nu numai
străini, dar despre care chiar știam că
este evitată chiar și de italieni.
Mi-a fost mai clar ca niciodată de ce detectivul particular trebuie să
fie prudent și să se documenteze bine înainte de a acționa.
Ne puteți da detalii
despre cel mai lung caz la care ați lucrat?
Îmi este greu să aleg pe cel mai lung, dar vă pot spune doar
că unele cazuri au durat chiar și 3-4 ani. De asemenea, vă pot spune că lucrez
pentru aceleași persoane, cazuri diferite. Oamenii au încredere și revin la
Agenție, uneori cu probleme mici, pe care le-ar putea rezolva singuri, dar se
simt mai bine dacă ne ocupăm noi de ele, alteori cu probleme serioase. Sunt
persoane pentru care lucrez de 20 de ani. În categoria cazurilor lungi intră
partajele de firmă, care necesită identificarea de bunuri sau disparițiile de
persoane, tinere fugite de acasa sau traficate.
Care este primul lucru pe care îl
faceți atunci când începeți să investigați o persoană?
Munca mea începe din momentul întâlnirii cu clientul. Am uneori și câte
3-4 întâlniri cu acesta, întâlniri în care întocmesc fișa de caz, în care sunt
atentă la amănunte și pun multe întrebări. Aceasta înseamnă destul de multe
ore.
Apoi, după redactarea Fișei de caz, pe care clientul meu o semnează și își
asumă adevărul și corectitudinea datelor pe care mi le-a furnizat, stabilesc
împreună cu acesta obiectivele cazului, întrebările la care clientul meu așteaptă
răspuns. Ulterior, redactez un plan de lucru și stabilesc primele verificări.
Multe dintre verificări pot fi făcute astăzi din birou, mă documentez cu
privire la diferite aspecte ale cazului, ce instituții îmi vor fi utile în caz,
unde anume trebuie să caut ceva etc.
Uneori, un studiu de caz poate însemna și câteva săptămâni de
documentare, de întâlnire cu specialiști de a căror opinie am nevoie etc. Și,
în final, investigațiile și acțiunile care duc la soluționarea cazului. Totul
finalizat într-un Raport documentat.
Ce vă place cel mai mult la
această profesie?
Profesia este fascinantă prin varietatea situațiilor pe care ți le aduce
pe masa de lucru. Cel mai adesea legate de viața oamenilor, adevărate romane.
Unele cu adevărat impresionante. De asemenea, îmi plac provocările. Întotdeauna
sunt lucruri noi, solicitări noi, mereu și mereu ai ceva de învățat. Îmi place
să mă testez permanent, să îmi forțez limitele și chiar să găsesc soluții
atipice, neașteptate.
Practicarea acestei profesii v-a
făcut să priviți oamenii altfel?
Indiscutabil, da. Trăind alături de ei evenimente din intimitatea lor,
aducând lumina în conuri de umbră, descâlcind
fire încurcate, am început să înțeleg
mult mai bine natura umană, motivele pentru care lucrurile se întâmplă așa și
nu altfel.
Am învățat să nu judec, să nu împart oamenii în buni sau răi, să înțeleg
că sunt diferiți și fiecare are perspectiva sa. Oamenii vin la detectiv, cu
încredere, cu speranță, să primească o soluție. Nu vin să fie judecați sau
catalogați. Și mă simt onorată, dar și responsabilă că ei îmi acordă încrederea
lor. Consilierea noastră este foarte importantă în toate cazurile. De aceea
este și prevăzută în obiectul de activitate.
Am învățat să nu folosesc viața mea, convingerile și felul meu de a fi
drept etalon pentru alții.
Care considerați că sunt greșelile
de neiertat în această profesie?
Păstrarea confidențialității în toate cazurile și situațiile este regulă
de aur. A încălca secretul profesional este una dintre cele mai grave greșeli. Cu
consecințe ireparabile de cele mai multe ori. Tratarea unui caz pe care l-ai
acceptat în funcție de preț sau de importanța clientului… Un caz acceptat
este o obligație de onoare, asumată.
Minciuna este de neacceptat și de neiertat. Să scrii sau să spui
neadevăruri este incalificabil. O altă greșeală este să accepți un caz atunci
când știi că nu ai mijloacele necesare să îl rezolvi, să te supraestimezi și să
faci promisiuni fără acoperire. Lista este mult mai lungă, dar mă opresc la
acestea ca fiind de neacceptat.
Cum arată o săptămână a unui
detectiv particular?
Pentru mine este întotdeauna foarte încărcată. Munca de birou și de
documentare în cazuri, cititul corespondenței zilnice și răspunsuri, ședințe de
analiză cu echipa de lucru, întâlniri cu avocați, cu experți, cu specialiști
colaboratori, întâlniri cu clienții, participări la evenimente de orice fel,
sociale, de afaceri, conferințe – unde un detectiv particular trebuie să fie întotdeauna
prezent, să fie informat cu ce se întâmplă în jurul lui, în societate, în zona
de afaceri, în politică. Și nu în ultimul rând, studiul publicațiilor de specialitate.
Pentru cei care fac și multă muncă de teren, săptămâna este foarte concentrată și
de multe ori, fără sâmbătă sau duminică.
Internetul vă ajută în profesie
sau dimpotrivă?
Cred că nici nu îmi pot imagina un detectiv în secolul 21, fără internet
și toate descoperirile tehnice care îi ușurează munca. Un telefon performant
acum este un adevărat birou la purtător. Totul are o cu totul altă viteză, așadar,
detectivul particular trebuie să aibă abilitatea de a utiliza tot ceea ce îl
ajută să ajungă cât mai repede la informație.
Ce relația aveți cu poliția?
Având în vedere că Poliția, mai precis Inspectoratul General al Poliției
este autoritatea care acordă licențele de funcționare pentru agențiile de
detectivi și controlează legalitatea funcționării acestora, relația nu poate fi
decât bună. Aș putea spune că în timp, ne-am acomodat unii cu alții și am învățat
să colaborăm.
A existat într-adevăr o reținere din partea Poliției la început, dar cum
totul evoluează, cred că astăzi complementaritatea domeniilor a fost bine înțeleasă
și totul se desfășoară în spiritul colaborării: adică de partea legii.
Cum arată viitorul profesiei de
detectiv particular în România?
Promițător. Am încredere în generația nouă de detectivi particulari. Vin
oameni cu pasiune, cu abilitatea de a folosi un calculator, eliberați de multe
prejudecăți și mentalități, care vorbesc cel puțin o limbă străină, capabili să
răspundă provocărilor profesionale, ambițioși, care înțeleg să studieze, să se
pregătească temeinic și mai ales înțeleg că înainte de a câștiga – trebuie să
investești!
Personal, depun eforturi pentru a convinge că succesul în această
profesie este o rețetă compusă din pregătire profesională permanentă, muncă,
viziune și talent personal.
Nu vor fi multe agenții de detectivi particulari cel mai probabil, și
nici milioane de practicieni, dar cu siguranță vor fi buni, pentru că altfel nu
vor putea rezista pe piață.
Care este moto-ul după care vă ghidați în
viața de zi cu zi?
„Nu
neglijați amănuntele, căci ele alcătuiesc perfecțiunea, iar perfecțiunea nu
este un amănunt.” (Platon)
Scurt chestionar:
Cartea preferată:
Stieg
Larsson – Trilogia Millenium (Bărbați care urăsc femeile; Fata care s-a
jucat cu focul; Castelul din nori s-a sfărâmat).
Mihaela Alexa, cursantă a Colegiului Universitar Spiru Haret, a fost mereu atrasă de profesia de detectiv particular, însă nu a putut urma cursurile acestei specializări imediat după terminarea liceului. În toamna anului trecut, a văzut o postare referitoare la specializarea detectiv particular din cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret, ceea ce a făcut-o să urmeze pașii pentru profesia dorită.
”Atunci mi-am amintit de visul meu, închis
într-un sertar cu mulți ani în urmă când nu am putut să continui studiile și să
mă pregătesc într-o profesie, în slujba binelui, în apărarea celor slabi sau
nedreptățiți, cum ar fi avocat sau polițist.”
Așa că
visul său începea să prindă din nou contur.
”Vârsta sau orice alte conjuncturi nu sunt o piedică în realizarea visurilor noastre. Energia și resursele de care dispunem fiecare trebuie canalizate pentru realizarea obiectivelor noastre și a ceea ce ne place sa facem cu adevărat.”
Pe lângă pasiunea pentru acest domeniu, Mihaela mai are un atuu: deține centura albastră în arte marțiale, pe care a obținut-o în Italia, acolo unde se și antrenează. 🙂
Foto: Mihaela Alexa
Ce te-a motivat să
studiezi această specializare?
Este ceea ce mi-am
dorit să fac după terminarea liceului, îmi place profesia de detectiv.
Literatura polițistă și filmele de acest gen m-au captivat întotdeauna. Dar nu
este de ajuns doar să-ți placă, trebuie să ai și aptitudini. Consider că am un
spirit de observație dezvoltat, ceea ce este foarte important în această
profesie.
Consideri
că va fi mai dificil pentru tine să practici această profesie dominată cu
precădere de bărbați?
Nu, nu văd nicio
dificultate. Față de alte timpuri, nu chiar îndepărtate, când nu prea erau
femei în profesiile dominate de bărbați, acum lumea este pregătită și s-a obișnuit
să vadă femei în poziții ocupate în trecut doar de bărbați. Întâlnim femei care
conduc camioane sau autobuze, femei care aleg să facă armata, femei pilot sau
cosmonaut, femei la guvernare și președinți de stat. Iar celebra intuiție
feminină poate fi un avantaj în practicarea cu succes a acestei profesii.
De ce
ai ales Colegiul Universitar Spiru Haret?
Alegerea
Colegiului a fost condiționată de specializarea pe care o oferă, și anume cea
de detectiv particular, de care eram interesată. În plus, corpul didactic este
format din conferențiari universitari, profesori doctori de renume.
Care
este cursul tău preferat?
Cursul meu preferat
este Psihologia criminalistică. Îmi plac însă și altele, cum ar fi Metode și
tehnici de investigare sau Drepturile omului și drept umanitar.
Care
este obiectivul tău vizavi de această carieră?
A contribui în mod
concret în combaterea acțiunilor negative și a da răspunsurile de care au
nevoie unele persoane, în anumite situații.
Să văd mulțumirea
lor atunci când activitatea mea i-a ajutat în rezolvarea unei probleme cu care
se confruntau și la care nu aveau nici un răspuns. M-aș simți realizată pe
deplin dacă voi atinge acest obiectiv.
Cum crezi că ar
trebui să arate profilul unui detectiv particular profesionist?
În primul rând, un
detectiv particular profesionist trebuie să aibă o existență și conștiință
curată. De asemenea, sunt parte din profilul unui bun detectiv inteligența,
eleganța în port și vorbă, cultura generală, perseverența, punctualitatea și
chiar empatia.
Ai un mentor în
această profesie?
Nu, încă nu. În schimb, îndrăgesc celebrul personaj Hercule Poirot din romanele autoarei Agatha Christie, iar mai recent, personajul Lisbeth Slander din trilogia lui Stieg Larsson, pe care am citit-o în limba italiană.
Cât de mult
contează flerul în această profesie?
Foarte mult. În
profesia de detectiv se întâlnesc des situații nepravăzute sau dificile și
capacitatea de a te orienta și lua decizii rapide în timp util sunt
fundamentale. Lipsa acestei capacități poate compromite reușita unui caz,
pentru că orice situație este unică și nu se mai repetă. Concluzia? Flerul este
indispensabil.
După ce principii
consideri că ar trebui să te ghidezi în această profesie?
Unele principii
sunt cele după care mă ghidez în viata de zi cu zi: dorința de a face bine, menținerea
unei atitudini pozitive și mai ales, investiția în propria persoană: instruirea
personală și profesională în mod constant.
În mod specific
profesiei sunt: asigurarea și menținerea secretului, desfășurarea activității
investigative în virtutea legii, respectarea intimității și confidențialității,
respectarea drepturilor, utilizarea responsabilă a informațiilor.
Un alt principiu esențial
din punctul meu de vedere este refuzul cazurilor în care beneficiarul folosește
informațiile procurate în situații pe care legea le interzice sau pentru
favorizarea personajelor certate cu legea.
Perseverența,
buna dispoziție și optimismul sunt cuvintele ce o caracterizează. Maria
Dumitrică este cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret,
specializarea asistent medical balneofiziokinetoterapie și recuperare medicală.
De
mică a empatizat cu cei din jur și și-a dorit să aducă alinare celor aflați în
suferință. Consideră că munca susținută și dedicarea conduc către traseul
profesional dorit.
Ce înseamnă să fiiasistent medical balneofiziokinetoterapie și recuperare, ce abilități trebuie să ai pentru acest domeniu și cât de importante sunt orele de practică pentru a-ți desăvârși pregătirea profesională, aflăm de la Maria Dumitrică în rândurile de mai jos.
Foto: Maria Dumitrică
Ce presupune a fi asistent medical
balneofiziokinetoterapie și recuperare?
A fi asistent medical înseamnă a fi în slujba oamenilor
aflați în suferință, înseamnă să le zâmbești, să le dai speranță, să le acorzi
îngrijirile speciale, să le fii alături. A fi asistent medical de
balneofiziokinetoterapie și recuperare înseamnă să fii o rază de lumină, să dai
speranță oamenilor a căror viață este non-sens, să fii înger care vindecă
aripile rupte ale altor îngeri, ajutându-i din nou să se înalțe.
De ce ai ales această profesie și ce
abilități consideri că trebuie să ai pentru acest domeniu?
Am ales această profesie pentru că iubesc oamenii, și îmi
doresc să fac tot ce îmi stă în putință, investind toate cunoștințele acumulate
în bunăstarea lor fizică, pentru a face cât mai multe suflete fericite,
redându-le zâmbetul și încrederea în ei.
Despre abilități, consider că trebuie accentuată
demnitatea – trebuie să fii vrednic de cinste și respect, altruism – să fii
preocupat întotdeauna de binele altora, să fii profesionist aplicând prin
precizie și siguranță toate acțiunile întreprinse asupra stării fizice și
emoționale ale celor aflați în suferință, și nu în ultimul rând, trebuie să fii
onest.
Care a fost parcursul tău educațional și
profesional ce au condus la cariera din prezent?
Contactul cu multe persoane aflate în suferință și neputința lor de a se manifesta a fost un factor determinant în a lua decizia de a îmbrățișa această carieră, urmând Facultatea de Educație Fizică și Sport, specializarea Kinetoterapie și Motricitate Specială, din cadrul Universității Spiru Haret, perfecționându-mă în continuare, prin studii doctorale, ceea ce îmi permite exercitarea acestei profesii la un nivel avansat.
Care a fost cel mai dificil caz pe care l-ai
tratat și care a fost reacția pacientului pe parcursul recuperării?
Toate cazurile au fost dificile, fiind vorba de o patologie destul de complexă – tetrapareză spastică, dar modul de abordare și de cunoaștere al pacienților m-a ajutat foarte mult în a pătrunde oarecum în interiorul lor, simțindu-le emoțiile, și aplicând metode particulare, ceea ce a condus în accelerarea procesului de recuperare.
Cu ce categorie de pacienți preferi să
lucrezi: copii sau adulți/sportivi?
Categoria de pacienți cu care prefer să
lucrez sunt copiii.
Când planifici un program de
recuperare, care sunt factorii de care ții cont, astfel încât să convingi
pacientul să facă exercițiile respective?
Țin cont de vârstă, urmăresc starea
psihoemoțională, și în funcție de acestea, înainte de a începe procesul de
recuperare, creez un ambient plăcut care îmi va da posibilitatea în
desfășurarea activității.
De asemenea, adopt o gândire pozitivă, transmițând
persoanelor din jurul meu multă încredere și siguranță.
Care consideri că sunt motivele pentru care
această specializarea a stârnit un interes crescând în ultimii ani în rândul
celor care vor să practice profesia de asistent balneofiziokinetoterapie și
recuperare medicală?
Motivele sunt multiple: viața stresantă de zi cu zi,
lipsa mișcării, o alimentație deficitară, adoptarea unor posturi incorecte în
rândul copiilor și adulților, ceea ce atrage cu sine dezvoltarea unor
patologii, toate acestea, considerându-le motive întemeiate, având ca scop
recuperarea acestor pacienți.
Spune-ne 3 motive pentru care un viitor
cursant ar alege să studieze în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret.
În cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret sunt cadre
didactice foarte bine pregătite atât teoretic cât și practic, cu suflet mare,
empatice, cu deschidere către nou și perfecționare permanentă, cu săli de curs
dotate cu material didactic și aparatură utilizată la orele de practică.
Care este reacția cursanților în ceea ce
privește instruirea practică?
Sunt entuziaști și
cu o mare dorință de a putea aplica ceea ce au acumulat la nivel teoretic.
Consideri că sunt suficiente orele de
practică pe parcursul anilor de studii sau recomanzi și stagii de voluntariat?
Niciodată nu aș putea spune că este suficient pentru a
deveni un bun profesionist. De aceea, recomand cursanților să se implice în cât
mai multe stagii de voluntariat, pentru a cunoaște cât mai bine această
profesie.
Care este moto-ul după care te ghidezi în
viața de zi cu zi?
Motto-ul după
care mă ghidez în fiecare zi este: „Pot
să îmi depășesc limitele, și să ating cea mai înaltă culme a perfecțiunii”.
Dăruirea pentru sistemul sanitar a moștenit-o din familie (unchi, mătuși, veri ce au fost doctori sau asistenți medicali, mama – registrator medical) și a transformat-o într-o profesie. Daniela Nistor este cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret și asistent medical generalist principal – licențiat cu specializare în pediatrie. Iubește culoarea alb, îi place să interacționeze cu oamenii, ceea ce a contribuit la decizia sa de a urma o carieră în domeniul sanitar.
Foto: Daniela Nistor
A urmat liceul sanitar, însă visul său de a
vindeca oameni a fost la un pas să se prăbușească atunci când nu a promovat
examenul de admitere în cadrul Facultății de Medicină. În cele din urmă, a
reușit să își contruiască o carieră în acest domeniu, iar pacientul său este
copilul cu vârsta cuprinsă între 0 – 18 ani. În această meserie este necesar să
dai dovadă de ”determinare și foarte multă înțelegere și dragoste”,
mărturisește aceasta.
Mai multe detalii despre ce presupune profesia de asistent medical, care sunt satisfacțiile, dar și provocările, aflăm în rândurile de mai jos.
Ce v-a determinat să alegeți profesia de
asistent medical și care a fost parcursul dumneavoastră profesional până în
prezent?
Am urmat liceul sanitar, iar
ulterior am dat admitere la Facultatea de Medicină, dar visul meu de a lucra pentru sănătatea oamenilor nu s-a
materializat întrucât nu am luat acest examen. Mi-am văzut de viață în
continuare cu regretul mereu prezent în mintea mea că visul de a deveni
asistent medical sau doctor nu mi s-a îndeplinit.
După
revoluția din 1989 s-au înființat școlile postliceale sanitare. Visul începea
să prindă din nou contur, așa că am dat admitere la scoala postliceală sanitară
DR.I Cantacuzino. Am luat examenul de admitere si drumul mult așteptat de a
deveni asistent medical se așternea în fața mea. Am făcut școala cu mult drag
și pasiune pentru ca mi se îndeplinea dorința. Motivația a fost puternică,
încât cei 3 ani au trecut repede și am absolvit cu nota 10.
Mi-am
început cariera în acest domeniu ca asistent medical generalist pe secția de
terapie intensivă pediatrică la IOMC (Institutul pentru Ocrotirea Mamei și
Copilului), actual INSMC. De-a lungul timpului, am devenit șef de secție, iar
în prezent conduc acest institut.
În 2009 a urmat cursurile Facultății de Moașe și Asistență Medicală Generală, iar ulterior, programul de masterat Cercetări și Intervenții Operaționale în Managementul Serviciilor Medico-Sociale și al Sănătății Publice din cadrul Facultății de Medicină și Farmacie Dr. Carol Davila București.
În toți anii de activitate, Daniela Nistor a participat la nenumărate cursuri de educație medicală și la diverse schimburi de experiență organizate în Spania, Italia, dar și în țara noastră.
Care sunt satisfacțiile acestei meserii? Ce
vă motivează pe dumneavoastră zi de zi?
Toate
informațiile acumulate m-au ajutat ca satisfacția profesională să fie la un
nivel crescut și să mă motiveze zi de zi în profesia aleasă. Cum sa nu fii fericit
când primești mulțumesc de la mama căreia i-ai îngrijit copilul? Cum să nu fii fericit
când vezi copilul zâmbindu-ți după ce l-ai înțepat? Cum să nu-ți dorești în
fiecare zi să vezi evoluția spre bine a micuților pacienți?
În această profesie, inevitabil, te confrunți
și cu momente foarte dificile. Ce poți face pentru a le depăși?
În
această profesie, inevitabil te confrunți și cu momente foarte dificile
provocate de oboseală, stres, lipsă de personal, proastă comunicare, diverse
orgolii nejustificate.
Pentru
a le depăși trebuie să fii un bun profesionist, un bun comunicator, un bun
coleg, să ai empatie față de pacienți, față de aparținători, față de colegii cu
probleme, să fii credincios și mereu să ai dorința oricât de greu îți este să
faci bine, să te pui mereu în postura pacientului și să te întebi tu cum ai
vrea să fii tratat.
Sunteți asistent principal licențiat în
pediatrie. Cum este să lucrezi cu cei mici?
Este
foarte frumos și înălțător să lucrezi cu cei mici, dar și foarte greu. De
exemplu, de cele mai multe ori, trebuie să faci abstracție de faptul că va
plânge când îl înțepi, pentru că tu nu îi vrei răul, vrei doar să-i recoltezi
analize care îi vor stabili diagnosticul sau să-i administrezi tratamentul ca
să se însănătoșească.
Aveți vreun caz care v-a impresionat îndeosebi?
Cazurile
îngrijite de-a lungul celor 23 de ani au fost numeroase, unele fericite, iar
altele mai puțin fericite, fiecare a rămas într-un sertăraș de care îți aduci
aminte în diverse momente ale vieții.
O
să vă povestesc puțin despre cel mai actual, și anume copilul MM ( deși are
familie nu este însoțit de mamă pentru că mai are acasă alți copii, iar el nu
poate supraviețui decât în spital, pentru că este dependent de tratament
medical), pe care l-am îngrijit de la vârsta de 3 luni. Acesta are un sindrom
genetic renal, cu un parcurs foarte anevoios și cu șanse cam limitate de
supravețuire îndelungată.Totuși, el va face în decembrie 2020, 5 ani, deși
arată ca un copil de 1 an datorită sindromului. Băiețelul este însă plin de
viață și noi, tot personalul medical, ne bucurăm pentru orice nouă achiziție a
lui.
Cum credeți că mă simt, deși de 2 ani nu mai lucrez în secție, când mă duc la el în salon și văd că se ridică în picioare, începe să râdă și întinde mâinile să-l iau în brațe? Mă rog la bunul Dumnezeu ca medicina să avanseze și să existe leac pentru MM.
Foto:Daniela Nistor
Sunteți director de îngrijiri la Institutul
Național pentru Sănătatea Mamei și a Copilului. Ne puteți oferi mai multe
detalii despre activitatea desfășurată aici?
Din
2018 ocup funcția de director de îngrijiri în INSMC-Alessandrescu-Rusescu. Institutul
are 3 componente, și anume: componenta de OG Polizu – 335 paturi (secții de
obstetrică – ginecologie și maternitate), componenta de pediatrie (spitalul cu
cele mai multe paturi de pediatrie medicală din București) – 176 paturi și
centrul de sănătate mintală (centru de zi pentru copiii cu dizabilități).
Am în subordine aproape 800 de angajați și colaborez cu serviciul administrativ, achiziții, RUNOS, SPIIAM etc. Activitatea mea este foarte complexă din această postură, ceea ce implică foarte multe atribuții și responsabilități. Cu alte cuvinte, cam tot ce are legătură în institut la nivel de asistenți, infirmiere, îngrijitoare mă privește pe mine.
În același timp, sunteți cadru didactic în
cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret. De ce ar alege viitorii asistenți
medicali să învețe aici?
Sunt
cadru didactic în cadrul Colegiului
Universitar Spiru Haret, este o
onoare că mi s-a facut această propunere, dar este și o plăcere pentru mine.
Cred că viitorii asistenți medicali aleg să învețe aici, pentru că sunt clase
și laboraoare dotate pentru un învățământ de calitate, profesorii care predau
sunt bine pregătiți și au un bagaj informațional bogat ce îl transmit
viitorilor asistenți, colegiul are contracte de practică pentru elevi în diverse spitale cu diverse specialități,
putându-se acoperi foarte bine curricula de învățământ. În același timp,
departamentul secretariat se bucură de personal bine pregătit, deschis să
răspundă oricărei solicitări.
Ce evoluții ați observat în ultimii ani în
ceea ce privește profesia de asistent medical?
Profesia
de asistent medical în ultimii ani este într-o continuă transformare, atât din
punct de vedere a noțiunilor ce trebuie acumulate pe parcursul școlii, cât și
de responsabilizare a asistentului medical privind efectuarea actului medical.
Sunt
un pic decepționată de cadrul legislativ, pentru că acum la școala postliceală
au acces și elevii care nu au luat bacul. Nu vreau să discriminez pe nimeni,
dar profesia de asistent medical presupune maturitate, implicare,
responsabilizare și multe altele.
Profesia
de asistent medical este o profesie vocațională în care ai de învățat în
fiecare zi.
Resuscitarea la adulți și copii
Cum să recunoască și să evite riscurile traficului
Să ne implicăm activ în protejarea tinerilor și a comunității noastre.
