Despre ce pot face Detectivii Particulari. Episodul II
editor | Uncategorized
Angajarea diferitelor tipuri de investigații private diferă de la o ţară la alta, de la o cultură la alta, și este influențată de istoricul și evoluția social-economică, de tradiții și nu în ultimul rand, de legislația ţării respective.
În Romania, în primul deceniu de după schimbarea regimului comunist în 1989, serviciile investigatorilor privați erau aproape necunoscute. Foarte puţini s-ar fi gândit să caute și cu atât mai mult să angajeze un detectiv particular.
Debutul activității s-a făcut neoficial, prin anunțuri în ziare la rubrici de “mica publicitate” sau “prestări servicii” și erau de genul “detectiv particular ofer servicii de urmărire” sau “vă înşeală soțul/soția, angajați un detectiv particular” și în fapt, cam la atât se limitau: infidelități.
Serviciile erau prestate în mare parte de foști angajați ai diferitelor structuri, de unii angajați sau foști angajați din firmele de pază și protecție, de foști sportivi (box, lupte, arte marțiale) sau persoane cu multă imaginație și dorință de aventură. Vedetele și V.I.P.-urile plăteau să afle când și cu cine sunt înșelate și, de multe ori, știrea apărea mai întâi în paginile presei de “senzațional” și “can can”.
Investigațiile în aria familiei și minorilor se clasifică, de departe, pe locul celor mai frecvente tipuri de investigații efectuate de detectivii particulari în România.
Despăgubirile la divorț au fost introduse, pentru prima dată în legislația noastră, în Noul Cod Civil (2009) unde este prevăzut că “soţul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soţului vinovat să-l despăgubească.“
Deşi cererile întemeiate pe această dispoziție legală sunt relativ puține în instanțele din România (poate și din cauza noutății reglementării, dar și a specificului relațiilor între soți – un câmp vast de motive care conduc la desfacerea căsătoriei) solicitările privind investigațiile care să demonstreze culpa exclusivă a unuia dintre soți sunt numeroase și complexe.
Solicitanții de astfel de servicii sunt în mare parte avocații unor cetățeni străini căsătoriți cu femei sau bărbați din România, dar, în ultimii zece ani a crescut exponențial numărul cererilor și în cazul divorțurilor aflate în competenţa instanțelor din România. Cererile de investigații au drept scop dovedirea încălcării de către soțul presupus vinovat a obligațiilor de respect, fidelitate și sprijin moral faţă de celălalt soț.
Voi folosi drept exemplu un caz în care soțul – cetățean francez – manager al unei companii multinaționale cu sediul în România, a intentat divorț soției sale în Franța, unde domiciliau și unde era instanța competentă. Particularitatea acestui caz o constituie căsătoria cu regim de separație de bunuri, drept pentru care după divorț, soția urma să rămână doar cu ceea ce intrase în căsătorie – bunurile ei moștenite de la părinți, bunuri de care soțul se folosise în cei peste 25 de ani de căsătorie. Soția, care s-a ocupat exclusiv de creșterea și educarea copiilor lor – mari la momentul divorțului – urma să rămână fară niciun mijloc de existenţă și chiar fară posibilitatea de a întreține imobilul moștenit de la părinții săi și care devenise locuință comună, soțul său având conturi separate la care ea nu avea acces.
Avocatul soției a contactat detectivi particulari din România, angajând o investigație complexă care să demonstreze infidelitatea soțului și viața paralelă pe care o ducea în România și pe care soția începuse să o bănuiască.
Reglementarea franceză prevedea că „atunci când divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a unuia dintre soţi, acesta poate fi obligat la plata unor daune compensatorii pentru prejudiciul material sau moral pe care desfacerea căsătoriei l-a provocat celuilalt soţ. Acesta din urmă poate pretinde daune cu ocazia acţiunii de divorţ”.
Ce au descoperit detectivii particulari
în România ?
Soțul o avea drept iubită pe directorul economic al companiei, o româncă mai tânără cu 20 ani. Cu trei ani înainte de divorț, a construit în România o vilă scumpă, a achiziționat terenuri, mașini și a deschis chiar și o firmă în care acționar era vărul iubitei lui. Prin firma aceasta achiziționa materiale pentru compania multinațională pe care le plătea la preţuri mult mai mari decât dacă le-ar fi achiziționat direct de la producători, diferența intrând bineînțeles în buzunarul lui.
Avocatul francez a putut demonstra culpa exclusivă a soțului infidel și a obținut o despăgubire de 1 milion de euro în favoarea soției înșelate. Detectivii particulari din România au prezentat un raport concludent în urma unei investigații care s-a desfășurat pe parcursul a peste un an.
Soții își datorează respect.
Puține persoane își întemeiază acțiunea de divorț pe încălcarea acestei obligații morale.
Doi soți au întemeiat împreună o firmă. Erau tineri, entuziaști și plini de idei. După douăzeci de ani de muncă împreună, firma a ajuns una dintre cele mai prospere din orașul lor: o rețea de taximetre, de microbuze și autobuze care efectuau curse locale. Erau cunoscuți în întreaga comunitate. Numai că soțului (ajuns acum patron de succes) a început să îi placă de contabila firmei. Contabilă care, de la o vreme devenise “cea mai bună prietenă și confidentă” a soției. Cum contabila nu se mulțumea doar cu soțul ci dorea și poziția soției în firmă, a urzit un plan de discreditare a acesteia folosindu-se de soț și incitându-l.
Soția a apelat la detectivii particulari. Daca la început se gândea doar că este înșelată, nu mică i-a fost mirarea când i s-a demonstrat în Raportul de investigații că “soțul” povestea în cercul prietenilor amantei sale, dar și către clienți despre “incompetenţa” soției, “nepriceperea și lipsa de cunoștinte profesionale” în cadrul firmei, despre modul în care “doar el a realizat totul” soția fiind “incapabilă să conducă o firmă”. Mai mult, soțul îi sfătuia pe angajații săi apropiați să nu execute dispozițiile soției pentru că “ea nu se pricepe la nimic, dar este obligat să o ţină în firmă”.
În plus, contabila a creat un cont fals de facebook pe numele soției, simulând acolo interesul ei pentru alti bărbați, încercând să o compromită și să o pună în postura de vinovată în faţa soțului.
Detectivii au identificat martorii care ulterior au fost citați în proces. Și, într-adevăr aceștia au relatat ce le povestea soțul. De asemenea, au descoperit și demonstrat contul fals de facebook.
Și, desigur, nu în ultimul rând, detectivii au demonstrat relația extraconjugală de aproape doi ani a soțului cu contabila firmei.
Cu ce s-au soldat toate acestea? Cu divorțul în care avocatul soției a cerut o despăgubire de 100.000 euro pentru lipsa de respect manifestată de soțul său și se înțelege că și pe încălcarea obligației de fidelitate, obtinând vina exclusivă a acestuia în desfacerea căsătoriei.
Subliniez însă că, fiind vorba de un tip de răspundere specific raporturilor dintre soţi, este prevăzută şi condiţia suplimentară, anume aceea că soţul care solicită despăgubiri de la celălalt, să fie nevinovat.
Discuțiile cu avocații solicitanților, și cu solicitanții înşişi sunt foarte importante. Se știe că gelozia poate da naștere și la multe presupuneri, fantezii și invenții și că partea înșelată are, sau poate avea intenția de a inclina balanța vinei exclusiv către celălalt.
Cu multă atenție, cu respect, răbdare și profesionalism, detectivul particular trebuie să știe să decanteze adevărul, să delimiteze realitatea de presupuneri și să se situeze în punctul neutru și de echilibru în care să nu se lase influențat de subiectivismul celui aparent sau real nedreptățit.
Mă limitez doar la cele două exemple relatate, păstrând pentru articolul următor pe celelalte care vor exemplifica cât de largă și dificilă este problematica legată de familie și minori.
Violenţa, traficul de persoane, abuzul asupra minorilor, alienarea ajung adesea subiecte de investigații. Dificile, greu de demonstrate, dar prezente din păcate în multe dintre familiile care ajung să se destrame, având drept victime nu doar soțul nevinovat, ci și minorii care ajung subiecte de dispute aprige.
Detectivul particular este în multe dintre aceste cauze, șansa de a demonstra adevărul, ascuns cu abilitate în spatele unor aparenţe de normalitate sau chiar în declarațiile unor martori mincinoși sau influențați de o parte sau alta.
Articol scris de Maria Bumbaru, Președinte al Asociației Naționale a Detectivilor din Romania
Colegiul Universitar Spiru Haret organizează admitere pentru anul şcolar 2020/2021 la specializarea Detectiv Particular. Intră în secţiunea Admitere https://colegiuluniversitar.spiruharet.ro/admitere/ şi află toate detaliile.
Transformă-ţi pasiunea în carieră!
CITEŞTE ŞI:
Despre ce pot face Detectivii Particulari
Articol scris de Maria Bumbaru Președinte al Asociației Naționale a Detectivilor din România Există o mulțime de mituri despre detectivii particulari. Literatură și cinematografia au alimentat din plin imaginația oamenilor. De aceea, adesea, când cineva … Continuă lecturaDespre ce pot face Detectivii Particulari
Elevii Colegiului Universitar Spiru Haret București desfășoară periodic activități de instruire practică în Spitale/Centre de Copii. De aceea este foarte important ca ei să învețe lucruri atât de esențiale pentru cei mici, cum ar fi nutriția și mișcarea!
