Despre ce pot face Detectivii Particulari
editor | Detectiv particular |
Articol scris de Maria Bumbaru
Președinte al Asociației Naționale a Detectivilor din România
Există o mulțime de mituri despre detectivii particulari. Literatură și cinematografia au alimentat din plin imaginația oamenilor.
De aceea, adesea, când cineva întră în biroul unui detectiv particular, se așteaptă să întâlnească reprezentarea a ceea ce și-a imaginat sau a fost ajutat să își imagineze: o pipă fumegând într-o scrumieră alături de un vraf de ziare vechi pline de praf, o persoană abia conturată după norul de fum și o voce răgușită care întreabă “ce pot face pentru dvs.”?
Și, bineînțeles că în filme, detectivului urmează să i se încredințeze cele mai neașteptate și chiar bizare cereri.
Puțini știu că de-a lungul timpului au fost făcute numeroase clasificări ale lucrurilor pe care le pot face detectivii particulari.
Este bine de știut că sunt cel puțin 101 lucruri care aceștia le pot face, 51 de servicii clasificate la nivel mondial și acestea la rândul lor regrupate în 26 de domenii pe care Federația Internațională a Asociațiilor de Detectivi le-a stabilit că fiind uzuale în Europa.
Definiția spune că detectivul particular este persoană anume pregătită și autorizată care poate face toate acele acțiuni – legale – reunite sub genericul de “investigații”, care să conducă la soluționarea cazului încredința de clientul sau.
El poate lucra singur sau într-o echipă complexă, alături de alți detectivi particulari, avocați, experți din diverse domenii, specialiști și consultanți.
Ce pot face detectivii particulari?
De obicei, caută și adună informații.
Pentru această este nevoie să se întâlnească uneori cu mulți oameni. Cu răbdare și atenție să își urmărească firul căutării și să pună întrebările cu mult meșteșug și istețime ….întotdeauna cu multă politețe și răbdare.
Cei de la care pot află informațiile necesare sunt tineri, bătrâni, copii, femei sau bărbați care într-un fel sau altul, într-o împrejurare sau altă “știu” frânturi din ceva, povești, zvonuri, își amintesc cu acuratețe sau vag un lucru întâmplat, au participat direct la ceva sau doar au auzit despre acesta…
Despre toate, detectivul particular întreabă și apoi ascultă cu atenție și multă răbdare.
Detectivul particular are nevoie să capteze încrederea și bunăvoința interlocutorului ales, acesta să vorbească deschis, înțelegând că relatarea sa este importantă și aduce lumină în ceva.
Oamenii trebuie să știe că detectivii sunt angajați și acceptă doar cauze legale, drepte și morale.
Uneori aceștia pot declara deschis cazul, alteori păstrează confidențiale datele, punând întrebările acoperit și inteligent. Dar, întotdeauna într-un scop nobil și drept.
Nimănui nu i-ar face bine sau plăcere să îi fie abuzat copilul, să îi fie furate lucrurile, să îi dispară o persoană dragă despre care să nu mai știe nimic sau să piardă bunuri de familie intrate în posesia unor falși “beneficiari testamentari” care au profitat abil de slăbiciunile bătrânilor. Autorii unor astfel de situații se găsesc printre noi de cele mai multe ori. O informație cât de mică poate ajută detectivul particular să îl găsească mai repede pe bătrânul amnezic care a ieșit pe poarta casei și nu a mai găsit drumul înapoi sau să stabilească cât mai aproape de adevăr starea persoanei care a semnat un testament … înainte cu câteva luni de deces.
Uneori, ca în filme, detectivii notează. Alteori sunt dotați cu tehnică de înregistrare (reportofon, telefon cu funcții de înregistrare) care îi ajută mai târziu, în birourile lor, să deruleze înregistrarea de zeci de ori și să analizeze fiecare amănunt înregistrat. Și, în final, să aleagă informația corectă.
Se întâmplă însă, de multe ori, că după zeci de ore petrecute întrebând și ascultând oameni detectivii să nu obțină nimic concludent. Și atunci…își continuă căutarea.
În instituții, arhive, locuri în care cineva poate ști, ceva poate conduce la informația căutată.
Internetul este un instrument de mare utilitate. Înainte de a începe o lucrare, detectivul particular petrece multe ore în față calculatorului căutând pe rețele de socializare, website-uri, arhive electronice, presa vremii, canale de informații, galerii foto; citește și ascultă, caută și selectează, un indiciu cât de mic care să îi deschidă calea.
Multe dintre informațiile necesare se găsesc chiar în memoria sau documentele, fotografiile, notițele, casă sau proprietățile clientului.
De aceea, un detectiv particular petrece multe ore cu clientul său. Cercetează și observă.
La început, de obicei, clientul are doar o versiune – “a sa”– despre ceea ce îl interesează. Relatează într-un mod care să conducă la opinia sa. De cele mai multe ori cu amănunte și detalii care par a fi semnificative.
Detectivul particular însă, își organizează ideile, planul de lucru și își structurează ideile și întrebările care să conducă în primul rând la stabilirea obiectivelor cazului.
Cu cât mai clare și realizabile sunt obiectivele cazului, cu atât mai mici sunt eforturile și nemulțumirile de ambele părți.
De aceea, modul în care este ascultat clientul este una dintre cele mai importante “chei” ale cazului.
Nu orice persoană are abilitățile necesare de a “asculta” și a sintetiza relatările unui client.
Nu orice persoană are calitățile și comportamentul și pregătirea care să capteze atenția și încrederea cilentului.
La detectivi, un om se simte ca la doctor: spune ce îl doare și așteaptă analize și tratament.
Pentru toate acestea este nevoie de încredere. Și de dispoziția și convingerea că poate vorbi fără temeri, fără emoții, fără ascunzișuri.
Lucrurile se complică atunci când clientul are imaginație (o sintagma elegantă pentru minciună) și dorește să conducă investigatorul către concluziile sale – pe care le dorește însă confirmate profesional.
Într-o echipă de detectivi particulari, există unul anume care îndeplinește această sarcină. Care are pregătirea necesară și care își dezvoltă abilitățile de a planifica și structura cazul. Împreună cu echipa să stabilește acțiunile, ordinea lor și persoanele potrivite să le facă.
Clienții detectivilor particulari sunt adesea nerăbdători ! Curioși! Neliniștiți și plini de emoții.
Detectivul descris mai sus este cel care menține legătură cu clientul, continuă să adune informații noi chiar de la acesta, dozează, verifică și structurează informațiile.
Există o regulă în muncă detectivilor particulari: niciodată nu se furnizează clientului informații parțiale, neverificate și probate, niciodată nu este permisă intervenția clientului în caz.
Sunt situații în activitatea detectivilor particulari mai puțin experimentați în care Clientul lor este acela care le “dictează” acțiunile și le spune cum să procedeze. Situații impardonabile și nepermise, care s-au soldat întotdeauna nu numai cu discreditarea profesionistului, ci mai ales cu nemulțumirea clientului și proasta soluționare a cazului.
Este bine de știut că atunci când cineva merge la un detectiv particular trebuie să accepte ceea ce profesional denumim “un studiu de caz”, o analiză pe care detectivul particular o face înainte de a accepta cazul. Verificări preliminare și stabilirea etapelor și obiectivelor.
Este un studiu de caz plătit, sunt orele de lucru ale detectivului particular, ore incluse în cheltuielile cazului, dar cel mai probabil unele dintre cele mai importante.
Detectivul particular studiază documente.
În cazul unor litigii care s-au întins pe perioade lungi de timp în dosarele aflate pe rolul instanțelor s-au acumulat “informații”. Documente depuse de părți, declarații de martori, chiar declarații ale părților. Atent și urmărindu-și firul, detectivul particular citește fiecare filă, extrage și notează indiciile. Împreună cu avocații cauzelor, stabilește care anume “informație” este necesară și în ce formă trebuie prezentată. Un martor nou? Un document posibil și uitat… o documentare fotografică ? S-a întâmplat de multe ori ca în cauze pierdute în primele instanțe, să se prezinte dovezi și motive noi pentru instanțele superioare care, au dat soluții favorabile în baza noilor dovezi.
Detectivul particular caută! Aceasta este muncă lui. Acesta este talentul lui.
Pentru aceasta s-a pregătit. A învățat. Uneori mulți ani de școală și de practică. Ca să poată ști unde să caute, cum să caute și ce anume să vadă.
Detectivii particulari oferă servicii de consultanță.
În cadrul studiului de caz, atunci când se stabilesc obiectivele cazului, cercetând detaliile, documentele, tot ceea ce un client prezintă în cazul său detectivului particular, acesta își formează o viziune asupra situației și stabilește ce este important și ce nu. Ce poate fi utilizat și unde, ce este legal, ce este posibil.
Detectivul particular își consiliază clientul cu privire la ce este cel mai potrivit, util și chiar mai puțin costisitor în cazul său. Clientul poate alege între un litigiu care are sau nu sorți de izbândă și între o decizie cu final cert: spre exemplu ce înseamnă să te îndrepți împotriva unui angajat neloial? Ai suspiciuni că acesta “vinde” informații din firmă unui concurent…Cum îți poți verifică suspiciunile? Ce acțiuni, dovezi, acte și fapte pot proba neloialitatea? Cât costă aceste dovezi? Și dacă le vei obține, cum le vei folosi?
Consultanța în astfel de situații îi ajută pe clienții detectivilor să decidă ce au de făcut. Ce obțin și cât plătesc? Când și cum poate fi concediat angajatul neloial? Ce măsuri de protecție sunt necesare?
Și este foarte adevărat și necesar ca în astfel de situații detectivii particulari să solicite opinia de specialitate a avocaților specializați.
Un sfat bun, primit de la un detectiv particular corect și bine pregătit poate fi obținut cu un cost mic, mult mai mic decât o acțiune de amploare desfășurată inutil.
Oamenii s-au obișnuit să considere “banale” cazurile de divorț, “infidelitățile” reale sau presupuse, dar în realitate deteriorarea relațiilor între soți, disfuncționalitățile în relațiile de cuplu au cauze cu mult mai adânci și “divorțurile” au consecințe nebănuite mai ales asupra copiilor.
S-a întâmplat de multe ori ca cele câteva ore petrecute cu un detectiv particular cu experiență în cauze de acest gen, să determine clientul la reflecții serioase asupra propriului compartament, asupra cauzelor adevărate ale deteriorării relațiilor de cuplu și chiar la realitatea suspiciunilor de infidelitate.
Oamenii au nevoie de oameni care să empatizeze cu cazul lor, și detectivul particular trebuie să dețină această capacitate.
Mi-am propus ca în articolele care urmează să ridic un colț al cortinei și să vorbesc deschis și concret despre “ce poate și ce nu poate face un detectiv particular”.
Opinii care sper să folosească atât celor care se îndreaptă spre această profesie cât și celor care îi vor alege în viitor spre a le soluționa posibile cazuri.
CITEŞTE ŞI: