editor | Asistent medical |
Dăruirea pentru sistemul sanitar a moștenit-o din familie (unchi, mătuși, veri ce au fost doctori sau asistenți medicali, mama – registrator medical) și a transformat-o într-o profesie. Daniela Nistor este cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret și asistent medical generalist principal – licențiat cu specializare în pediatrie. Iubește culoarea alb, îi place să interacționeze cu oamenii, ceea ce a contribuit la decizia sa de a urma o carieră în domeniul sanitar.
A urmat liceul sanitar, însă visul său de a vindeca oameni a fost la un pas să se prăbușească atunci când nu a promovat examenul de admitere în cadrul Facultății de Medicină. În cele din urmă, a reușit să își contruiască o carieră în acest domeniu, iar pacientul său este copilul cu vârsta cuprinsă între 0 – 18 ani. În această meserie este necesar să dai dovadă de ”determinare și foarte multă înțelegere și dragoste”, mărturisește aceasta.
Mai multe detalii despre ce presupune profesia de asistent medical, care sunt satisfacțiile, dar și provocările, aflăm în rândurile de mai jos.
Ce v-a determinat să alegeți profesia de asistent medical și care a fost parcursul dumneavoastră profesional până în prezent?
Am urmat liceul sanitar, iar ulterior am dat admitere la Facultatea de Medicină, dar visul meu de a lucra pentru sănătatea oamenilor nu s-a materializat întrucât nu am luat acest examen. Mi-am văzut de viață în continuare cu regretul mereu prezent în mintea mea că visul de a deveni asistent medical sau doctor nu mi s-a îndeplinit.
După revoluția din 1989 s-au înființat școlile postliceale sanitare. Visul începea să prindă din nou contur, așa că am dat admitere la scoala postliceală sanitară DR.I Cantacuzino. Am luat examenul de admitere si drumul mult așteptat de a deveni asistent medical se așternea în fața mea. Am făcut școala cu mult drag și pasiune pentru ca mi se îndeplinea dorința. Motivația a fost puternică, încât cei 3 ani au trecut repede și am absolvit cu nota 10.
Mi-am început cariera în acest domeniu ca asistent medical generalist pe secția de terapie intensivă pediatrică la IOMC (Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului), actual INSMC. De-a lungul timpului, am devenit șef de secție, iar în prezent conduc acest institut.
În 2009 a urmat cursurile Facultății de Moașe și Asistență Medicală Generală, iar ulterior, programul de masterat Cercetări și Intervenții Operaționale în Managementul Serviciilor Medico-Sociale și al Sănătății Publice din cadrul Facultății de Medicină și Farmacie Dr. Carol Davila București.
În toți anii de activitate, Daniela Nistor a participat la nenumărate cursuri de educație medicală și la diverse schimburi de experiență organizate în Spania, Italia, dar și în țara noastră.
Care sunt satisfacțiile acestei meserii? Ce vă motivează pe dumneavoastră zi de zi?
Toate informațiile acumulate m-au ajutat ca satisfacția profesională să fie la un nivel crescut și să mă motiveze zi de zi în profesia aleasă. Cum sa nu fii fericit când primești mulțumesc de la mama căreia i-ai îngrijit copilul? Cum să nu fii fericit când vezi copilul zâmbindu-ți după ce l-ai înțepat? Cum să nu-ți dorești în fiecare zi să vezi evoluția spre bine a micuților pacienți?
În această profesie, inevitabil, te confrunți și cu momente foarte dificile. Ce poți face pentru a le depăși?
În această profesie, inevitabil te confrunți și cu momente foarte dificile provocate de oboseală, stres, lipsă de personal, proastă comunicare, diverse orgolii nejustificate.
Pentru a le depăși trebuie să fii un bun profesionist, un bun comunicator, un bun coleg, să ai empatie față de pacienți, față de aparținători, față de colegii cu probleme, să fii credincios și mereu să ai dorința oricât de greu îți este să faci bine, să te pui mereu în postura pacientului și să te întebi tu cum ai vrea să fii tratat.
Sunteți asistent principal licențiat în pediatrie. Cum este să lucrezi cu cei mici?
Este foarte frumos și înălțător să lucrezi cu cei mici, dar și foarte greu. De exemplu, de cele mai multe ori, trebuie să faci abstracție de faptul că va plânge când îl înțepi, pentru că tu nu îi vrei răul, vrei doar să-i recoltezi analize care îi vor stabili diagnosticul sau să-i administrezi tratamentul ca să se însănătoșească.
Aveți vreun caz care v-a impresionat îndeosebi?
Cazurile îngrijite de-a lungul celor 23 de ani au fost numeroase, unele fericite, iar altele mai puțin fericite, fiecare a rămas într-un sertăraș de care îți aduci aminte în diverse momente ale vieții.
O să vă povestesc puțin despre cel mai actual, și anume copilul MM ( deși are familie nu este însoțit de mamă pentru că mai are acasă alți copii, iar el nu poate supraviețui decât în spital, pentru că este dependent de tratament medical), pe care l-am îngrijit de la vârsta de 3 luni. Acesta are un sindrom genetic renal, cu un parcurs foarte anevoios și cu șanse cam limitate de supravețuire îndelungată.Totuși, el va face în decembrie 2020, 5 ani, deși arată ca un copil de 1 an datorită sindromului. Băiețelul este însă plin de viață și noi, tot personalul medical, ne bucurăm pentru orice nouă achiziție a lui.
Cum credeți că mă simt, deși de 2 ani nu mai lucrez în secție, când mă duc la el în salon și văd că se ridică în picioare, începe să râdă și întinde mâinile să-l iau în brațe? Mă rog la bunul Dumnezeu ca medicina să avanseze și să existe leac pentru MM.
Sunteți director de îngrijiri la Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și a Copilului. Ne puteți oferi mai multe detalii despre activitatea desfășurată aici?
Din 2018 ocup funcția de director de îngrijiri în INSMC-Alessandrescu-Rusescu. Institutul are 3 componente, și anume: componenta de OG Polizu – 335 paturi (secții de obstetrică – ginecologie și maternitate), componenta de pediatrie (spitalul cu cele mai multe paturi de pediatrie medicală din București) – 176 paturi și centrul de sănătate mintală (centru de zi pentru copiii cu dizabilități).
Am în subordine aproape 800 de angajați și colaborez cu serviciul administrativ, achiziții, RUNOS, SPIIAM etc. Activitatea mea este foarte complexă din această postură, ceea ce implică foarte multe atribuții și responsabilități. Cu alte cuvinte, cam tot ce are legătură în institut la nivel de asistenți, infirmiere, îngrijitoare mă privește pe mine.
În același timp, sunteți cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret. De ce ar alege viitorii asistenți medicali să învețe aici?
Sunt cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret, este o onoare că mi s-a facut această propunere, dar este și o plăcere pentru mine. Cred că viitorii asistenți medicali aleg să învețe aici, pentru că sunt clase și laboraoare dotate pentru un învățământ de calitate, profesorii care predau sunt bine pregătiți și au un bagaj informațional bogat ce îl transmit viitorilor asistenți, colegiul are contracte de practică pentru elevi în diverse spitale cu diverse specialități, putându-se acoperi foarte bine curricula de învățământ. În același timp, departamentul secretariat se bucură de personal bine pregătit, deschis să răspundă oricărei solicitări.
Ce evoluții ați observat în ultimii ani în ceea ce privește profesia de asistent medical?
Profesia de asistent medical în ultimii ani este într-o continuă transformare, atât din punct de vedere a noțiunilor ce trebuie acumulate pe parcursul școlii, cât și de responsabilizare a asistentului medical privind efectuarea actului medical.
Sunt un pic decepționată de cadrul legislativ, pentru că acum la școala postliceală au acces și elevii care nu au luat bacul. Nu vreau să discriminez pe nimeni, dar profesia de asistent medical presupune maturitate, implicare, responsabilizare și multe altele.
Profesia de asistent medical este o profesie vocațională în care ai de învățat în fiecare zi.